Totalul afișărilor de pagină

marți, 1 martie 2011

Ura de mama

Probabil calare disperat , calaretul ataca
Probabil nimanui nu-i convine sa priveasca deodata
Sigur eternul geniu al mortii strabate suflete pustii
Probabil diseara tu cu mine iarasi vei fii , vei venii .


Asemeni fluturilor ce strabat moartea in zbor
Se-ntind imbratisati in culori pe al ierbii covor
Asemeni lor printesa mea cu ochi dramatic verzui
Ma vei lasa cazut-n gol , iarasi al nimanui .


Peste carari de muzica surda ,Atlas transpira obosit
Bolta cereasca mult prea plina de pacate , il doboara pedepsit
Printre vene imi curg amintirile copilariei mele
Prin ochii mei nevazatori de banal , culeg stele .


Pacat , pacat sa incui langa tine mama dulce 
O sora cu lacrimi mai grele decat poate duce 
Ador , adoram serile noastre ametite de cer
Cand pierdeam timpul in palma si ma puneai sa zbier .


Una e toata viata mea langa tine , unul e calaretul ce ma cheama la el
Ma simt proaspat ucis , fara sufletul avut candva frumusel .
Cum poti fi atat de cruda ? Sa imi omori dreptul de a visa ?
Cine oare ti-a permis , sa ma fi tu mama mea ?


Caci sunt pierdut in tine , de mai mult de o saptamana 
Sufar de numarat de dor , si nu mai vad intamplare buna 
Sunt ametit , pierdut cu nimeni intr-o cana 
Si tu te intorci , si cum mai poti sa imi zici cu ochi senini mama ?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu