Revel

Vad in mine ca printr-o balta de noroi ...
Totul , aceiasi tonalitate a culorii ,
Aceiasi privire de strigoi ,
Umbrita parca in somn , de inocenta terorii ...

Mai vad in mine ceea ce vad in multi ,
O adunare stearsa de actori nepriceputi ...
Imi joc rolul vietii in fiecare zambet ca toata lumea ,
Il recapat  sambata dupa am repetat de lunea ...

Si parca mai vad doi oameni tristi...
Nepasatori , delasatori ... legati de-o viata fara sens ;

Dar , cand ma uit in jurul meu 
Si-asist  cum pleaca toti de langa mine ,
Ma uit la ei , si vad ce rau 
E tot ce am crezut ca-i bine ...

Cancer

E noapte alba la fereastra ,
Imi amintesc de anii nostri ...
Si visele par sa-mi vorbeasca 
De ce iubeam , si-acum sunt monstri . 

Si un fulg de stea , pe haina mea ,
Cu coama lunga de matase ,
Sedea plapand si imi zambea ,
Zambeam adanc , si lacrimasem .

Pierdut sub luna de-acuma obosita ,
Cu expresia fetei acoperita de nori de fire.
La poza ce-o facusem cu atata iubire nerorocita ,
Acum te vad cu fulgu'n brate doar ca pe-o simpla amintire ...

Cum moartea duce la regrete ,
Regret si-acum ca te cunosc ...
Ca ai plecat , lasand in urma un infinit de sentimente ,
Regret , ca te-am iubit si te iubesc ... nu pot sa te jelesc !