Craiasa

Rasfoiesc amintirile cu tine
Alergati-am prin vene , frumoasa femeie
Pagini de lacrimi de sange si suspine
Ce nevroze puternice , poate viata sa deie ...


Printre genele-ti lungi suflam cu dor
Langa al teiului parfum ne iubeam cu foc
Dar ai plecat nepasatoare , ca un copil visator
Acum de dorul pasiunii noastre simt ca ma sufoc .


Cartea noastra pare scrisa de un poet orb
Cu versuri gandite apoi zgariate pe foaie
Si-aud acum cantecul sec de moarte a unui corb
Ce ma strange de inima si-i da drumul in a vantului bataie.


Nebun stau si plang pe patul rece d-acasa
Cu un sobolan in mana , ultimul prieten
Nimanui s-ar parea ca de mine nu-i pasa
Sunt pierdut si singur , ca diavolul in Eden .


In zare vad dragostea cum se-ntoarce la mine
Cu ochii caprui si parul zburand pe respiratia vantului
Imi bate la suflet , zambetul distrus isi revine
Dupa luni de durere , cunosc iar jocul fericitului .


Nu mai am nevoie de tine ,
Esti doar o amintire frumoasa
Mi-am gasit de mai bine 
Adevarata-mi craiasa ...

Stari de viata

Se naste o poveste cand moare alta veche
Bolnava ,mintea fiecarui om se hraneste din vise
Nici eu nu simt ce am simtit cand stateam la capul mamei de veghe
Plin de sperantele copilariei ce au fost mai apoi ucise .
Fiecare lacrima de unicorn , e un diamant de logodna
Si ingerii mortii sunt simple suflete distruse
Limba cerului te umezeste , o tu frumoasa Rodna
Eu mai pot sa sper doar la amintirile copilariei apuse .


Iar tu Marie , cu ochii tai caprui si larg deschisi
Ce mi-ai facut in ziua cand ti-am spus ca te iubesc ? 
Caci paznicii inimii mele m-au parasit desprinsi
Parca de o forta ce creste in mine , esti ca un dar ceresc .
Privesc cum trec zilele si te iubesc mai mult 
Raman ca un povestitor ce isi citeste opera mereu
Langa fiinta ce ma face uneori sa raman mut
Ce dar frumos mi-a facut destinul , ce astazi e al meu .


Acum pe patul rece-al mortii , privesc si numar stele
Cu amintiri in spate si doruri ce ma fac sa ma gandesc 
La finele asta tragic de rostul vietii mele 
Iarta-ma umanitate ca nu am schimbat nimic si ca gresesc .
La capul meu nu mai e nimeni , sunt singur peste toate
Inchid ochii si imi vad chipul de copil inocent
Incerc sa ma ridic usor pe slabitele-mi coate 
Cad , si moartea ma ridica , ma saruta apoi ma fura lent ...

Libertate

Vad oameni ce mor de foame 
Copii amarati cu mame panarame 
Strigate de jale si zambete subliminale 
Vad batranii din fata covrigariei ce se satura cu bale .
Si ma intreb de ce oare ?
Unde-i libertatea promisa de mintile criminale
De ce au murit atatia oameni pentru binele
Unor jucatori de tenis cu mintile noastre banale .


Vad batrani batuti de soarta 
Mecanizata intr-o cladire ce-ar trebuii sa fie a poporului
Caci prea multi viseaza vata de zahar in albitura norului
Prea multi oameni ce-au descoperit fericirea alcoolului
Si uita de mancare , poate si de importanta somnului ...
Eu sunt printre cei ce striga in foile de hartie
Nu sunt cei ce aleg legi noi dintr-o palarie
Nu strang averi inutile din saracie
Cheltui milioane de ore in doar cateva zile pline 
Si intampin viata dimineata vomitand eternele suspine .


Mi-e frica sa public , o carte de poezii umplute
Cu ura si nervozitate de mintile inculte
Caci sigur voi fi omorat de sclavii societatilor oculte
Masoni , care-mi vor sterge amintirea si vor ciocnii la mai multe .
Prea multa iertare fratioare
Iti strangi armele letale in niste tentative de dulapioare
Ei sterg si chimia pasarilor calatoare
Sa faca paranghelie si gratare 
Sa ne arda tot pe noi si mananca pe a noastra spinare .
In fiecare zi construiesc puncte de donatii pentru stat
Cu cruci pe acoperit , si noi plangem la ele
Nimeni nu ne ajuta dintr-un best seller ca sunt prea grele
Numele de retinut si nu intereseaza panaramele
Sunteti curvele statului cand stati si va ascundeti frate
Iesiti cu mine la lupta si de vom murii , hai si din mormant sa strigam : "Libertate ! "

Rani deschise

Inchide ochii , respira usor
Intri-n pestera sufletului tau, un loc incolor
Ajuns acolo dai de un tei inodor 
O voce dinspre izvorul plangerii te-acuza de-omor .
Acum paseste-nainte , nu-ti pasa de nimic 
La izvor oricum , ai plans inca de mic
Si vocea te minte , asculta ce-ti zic 
Mergi mai departe , si dai de un plic .
In plic e o foaie , cu numele ingerului tau
Are acelasi nume ca tine , dar ai stiut mereu
Nu te surprinde nici prin peste cat iti e de greu
Stii ca asa ti-a fost din totdeauna , ai fost propriul tau zeu .
Apoi dai de o lumina , surprinzator de colorata
Pare un chip superb , un chip angelic de fata 
Nu vrei sa o privesti , asa ca o tii indepartata 
Dar vine , te ia de mana si ai acum inima incurcata .
Mergi cu ea mai departe , va iubiti , sunteti siguri
Dar parca e o piesa dramatica de teatru in care veti ramane singuri
Sub teiul inodor dinainte , ramai fara cuvinte , sunteti ca doi fluturi 
Care zboara in pestera fara vrun drum anume , ai vrea sa te scuturi .
Ti-e frica de dragostea suprema , de sentimente prea minunate
Si-ti spui fara sa te-auda ca poate nu sunt adevarate
Dar in acele momente , de pe meleauri indepartate 
Deschizi ochii precum romanul si reintrii in dura realitate .


Viata ta are culoare , dar nu poti sa o vezi
Teiul miroare frumos , dar  ti-e frica sa il crezi
Vocea e a mamei tale ce ai uciso din tradari in livezi 
Izvorul plangerii e-al tau si-l umplii cand mimezi .
Ingerul nu exista , si nici nu are nume 
Zeul nu esti tu , ci unul ce te umple de spume 
Esti bolnav , vezi lumini colorate si chipuri de fete bune 
Fata adevarata e ce-a care te minte ca te iubeste si te tine in glume .
Nu mergeti mai departe , nu va iubiti nu veti ramane singuri 
Nu poti sa te scuturi de pacate si sigur nu sunteti fluturi
Iti doresti dragostea suprema dar dai doar de umpluturi
Aveti un drum strict , dar nu e cel mai bun ca nu sunteti protejati de scuturi .
Asta e adevarata ta viata si asa ti-au fost zilele scrise 
Ai fost martorul din interior al unei operatii de rani deschise ...

Despre mine 2

Nu cunosc termeni diferiti de a exprima ce simt cu siguranta
Desi ma mint calatorind visand prin mii de locuri secrete
Si stiu ca viata mea ca si a voastra atarna de o ata ,
Ce se zdrentuieste cand pleci in alte lumi visand la drumuri drepte .
Ma macina gandul ca poate nu am realizat tot ce as fi putut
Ca voi murii ca orice om , ma amuza gandul ne nemurire
Chiar si intr-o eternitate nu voi realiza ce-am vrut
Ma strange cureaua timpului cu fiecare respiratie si altercatie cu senzatia de umilire .


Nu sunt nemuritor , dar mi-as pierde zece ani la un izvor
Numarand tot ce ador cu numere impare sezand mandru pe tricolor 
Nu voi avea un mormant cu flori fragede mereu
Si al meu Dumnezeu se pare ca se distreaza cand ma lasa mereu la greu .
As vrea sa pot schimba ceva , lumea , lumina in culoare , sa pot fi mereu asa 
De tanar si aparent inocent , neglijent cu stari de aferent abis in lumea mea .


O ora , o ultima ora de sanatate pura libera de ranchiuna sa pot juca un joc pe zgura
Cu viata asta dura , sa simt ultima caldura , sa-mi beau ultima bautura tot ar fi ca o picatura
Din tot ce mi-am dorit , nerorocit as pleca spre asfintit cu durerea-n mana mea
Stanga , iar cea dreapta sa stranga de gat unul ce vrea s-ajunga sa omoare lumea asta
Frumoasa si tragica in acelasi timp cu flori de comedie 
Caci mori cu bani in minte si pauza-n stomac , oracaind ca un brotac
Si inca nu esti sarac , e trist dar asa a fost sa fie ...
Astea-s ultimele cuvinte ce mi-au ramas in minte 
Cu speranta la mai bine ca asta moare ultima stiu bine
Termin in titluri de poezie si zic ca-i totul despre mine .

Casatorie

Freamata clopotele aurii-n biserici
Si copacii-ncet suspina 
Frunzele cad peste-a cerului clerici
Au iesit si norii parca din rutina ...


Pasarele calatoare isi ineaca zboru-n stele
Cad parca din ele minunate lantisoare ,
Iar tu iubirea vietii mele , sa poti a cerului margele
Negrul noptii iti contureaza ochii mirosind a cicoare .


Mi-am dat seama ca iubirea nu inseamna doar cuvinte
Iubirea e un mod de viata , amintiri cu doi actori
Voci cu sunete ciudate , seve ale copacilor placute
Asta e iubirea ce se ridica mai sus decat plopii , pana la nori .


Vrei sa fi sotia mea ? se aude peste zare
Imi raspunzi rusinata cu rosu-n obrazi ca soare ce-a apune
Ne avantam intr-un sarut desprins din mare
Vor urma de acum ani frumos din zile bune ...


Te iubesc sotia mea , cu paru-ti negru cazand pe umeri
Cu ochii tai negrii spre maroniu ca scoarta copacului pasiunii
Junimea ce va urma sa ne alerge-n casa si tu sa-i numeri
Va fi rodul iubirii noastre , legata de ce vrem noi nu ce spun unii ...

Despre mine

Pot sa fiu universal , banal sau genial 
Totul reduce la bataia vantului din casa
Cand scriu intr-un dubios declin mental 
Si orice contact cu realitatea ma lasa .


Scriu pentru fiecare frunza cazuta si pentru povestea ei
Pentru iubirea mea ce creste intr-un ocean de lacrimi
Scriu despre mireasma florilor albe de cires din mai
Si pentru zilele cu soare in care imi umplu golul personal de patimi .


Traiesc pentru poezii ce ma exprima in multe feluri ,
Imi povestesc  viata cu fiecare litera amara
Si mor in fiecare zi cand pierd inspiratia in suflaturi
De moarte mi-se intampla mereu , deci inviez in fiecare seara .


Imi spun cand sunt afara , ca voi mai scrie , 
Ma mint ca nu imi place si ca trebuie sa fac altceva 
Urlu in lacrimi cand ma citesc si spun ca e ultima oara ,
Ca sunt capabil sa-mi schimb gandirea , lumea si mai ales viata .


Am incercat si-n proza sa ma descarc dar nu mi-a placut ideea
De a fi prea liber printre cuvinte si de a nu lega rime subtile
Caci poezia te inseala de mii de ori mai mult decat femeia
Cand iti scrie ca va fi bine si tu asculti copile .


Raman aici pe veci , printre foi de hartie cu ganduri zgariate
Printre povesti de viata fantastice si poate indepartate
Raman sa-mi scriu viata reala si sa imi fac dreptate
Raman sa iubesc versul ce pana acum mi-a fost si prieten si frate ...

19 ani de tragedi

Cand eram copil , visam la simple jucarii
Nu ma gandeam la alti copii si nici la ce voi devenii .
Cand am ajuns la dresajul scolii 
Si a-nceput sa-mi cada penajul multicolor a inocentei
Schimbam cuvinte mari ale bolii
Si calcam spre umbra indiferentei .
Am ajuns apoi sa uit , de tot ce am avut in realitate 
Sa imi caut dreptate , in alchimii de veninuri spurcate .
Imi pierdusem privirea de incocent ca prostul in curtea scolii
Si am descoperit rapid , dar poate prea lent cauzele bolii .
Cand am iubit intaia oara pe la saisprezece ani de zile
Simteam ca sunt plin de euforie si ca nimic nu poate fi mai bine 
Dar dupa ceva timp pana si iubirea moare si te doare
Cand iti gasesti in trupul tau ars de raze solare , cea mai teribila inchisoare .
Am renuntat la dorinta de a traii de prea multe ori
Am cunoscut prieteni buni , si dusmani ce ramaneau valori
Mi-am pierdut incet copilaria , intr-o sticla plastificata
Cu o culoare a rasaritului , dar si cu senzatia mata .
Pe la saptesprezece ani , inchis in mine si fara bani 
Tarani pustani treceau pe langa mine si-mi povesteau de ani .
Ascultam muzica de parca ar fi fost sfarsitul
De parca n-as fi cunoscut trecutul si asa am cunoscut prezentul .
Inspre finele de optsprezece am realizat ca viata trece 
Pe langa mine si-ntr-un final vei ramane doar o umbra rece 
Imi strangeam ganduri nebune , in zilele pline de spume 
Speram sa raman singur , speram sa fac si eu ceva pe bune .
Acum la nouasprezece , nimic n-a mai ramas 
Nu mai am nici glas , sunt pierdut intr-un etern extaz 
Extras parca din cartile pentru copii , cu finaluri dramatice 
Inca impins in stari nevrotice cu tremuraturi epileptice .
Cititor , nu pot sa zbor , insa pot sa iti dau un sfat 
Traieste-ti viata-n clipe si traieste adevarat .

Vieti irosite

Iti lumineaza soarele privirea-ti pierduta

Cu razele lui blonde arsuri de ultraviolet 

Si roza de la ureche de sunete triste lovita

Il plange cu tine p'acelasi firav si dulce baiet .

Iti curg lacrimi ca diamantele pe obraji

Si-ti zgaraie buza fina cu dorul lor ascutit

Calatoreste spre roza ta un dubios fluturas

Ce-ti spune ca te iubeste si ce mult te-a mai iubit .

Tu-ti atarni ultima respiratie de acea blestemata scrisoare

Privesti in gol ultima data si speri ,

Ca-ti vor cadea durerile in a nepasarii inchisoare

O ultima privire a soldatului ce ti-a fost iubit mai ceri ...

El vine in taina , deschide usa si te gaseste 

Intinsa pe spate cu otrava dulce-a lacrimilor de cianura in mana

Fantoma celui ce-a fost barbat pe front se opreste

Plange , si inger in inchisoare lor ar vrea sa devina .

Morti amandoi , se regasesc la poarta raiului batran

El cu ochii verzui si rosii de plans , ea dezvelita

Se iubesc acolo la umbra nucului pagan

O dragoste ce continua , dar cate-o viata prost irosita .

Blestematul

Sunt zile cand am tot ce-mi doresc
Si zile distruse cand plang de nefericire
Prea multe iubite moarte absolut grotesc
Sunt zile cand omor doar ca sa simt iubire ...


Aseara stateam atarnat cu capul de veioza
Cu sange pe mana , si-o taietura adanca in vene
Trecusem jegos printr-o alta nevroza
Parca uitasem gustul sangelui si cat imi face de bine .


Amorez sunt probabil , criminal niciodata 
Caci imi iubesc victimele ca pe propria-mi vedere
Dar tre sa ma hranesc , sunt blestem de o fata 
Sa n-am parte de iubire , sau picatura de mangaiere .


Cand dorm , cand o mai visez si ma gandesc ca un tamp
C-am pierdut fericirea si umanitatea intr-o despartire seaca
Cand imi simt sufletul mereu greu si rece ca din plumb
Stranut cu suspine si lacrimile de neom incep sa se-ntreaca .


E toamna frunzele cad aramii precum cuprul
E nor si eu ma-nvelesc in amintirea chipului ei de safir
De ce Dumnezeule sunt sunt eu blestematul
Sa ucid fecioare frumoase , sa raman un etern sangeriu vampir .

Sambata seara(dansul fulgilor de nea)

Speriata trece luna ,
Peste soare sa il stinga
Norii albi privesc intruna 
La cat de frumos a-nceput sa ninga .


Eu la focul sobei , 
Vad dansul fulgilor de nea
Dansez si eu cu vantul
Ei danseaza-n curtea mea .
Ce nesimtiti...


Cainele latra la fulgii nazdravani
Sa nu mai danseze in gradina
Ii musca pe cativa golani
Dar renunta , priveste si el si suspina .


O haina alba peste casa 
Se pune parca sa ma-ncalzeasca
Si focul gol dezbracat , precum farfuria de pe masa
Vrea casa sa o dezveleasca .


Il sting , privesc pe geam 
Cant la vioara 
Fluturii de geata danseaza , eu plangeam
Ce frumos va sa fie asta sambata seara ...

Inchisoarea ingerilor

Aripile mi-s frante , legate de patul mic si prafuit
Coronita ce-am purtato candva , zace dupa gratii
Ma uit afara si vad tot ce candva am prea iubit
Plang roze ruginite , si-mi-nvelesc chipul in a stelelor mantii.


Sobolanul cesta ma priveste inca precum un inger
Cu mustatile lui aspre ma verifica sfios
Privirile lui subrede trec prin mine ca un fulger
Dar blana lui cu penele mele , sunt ca de abanos .


Am pierdut tot ce-am avut odata , pentru un om ce l-am iubit
Pentru rana inimii mele , o simpla fata , am cazut in inchisoare
Pentru ochii ei acum sunt un inger incatusat in asfintit
Mi-amintesc si acum cum inotam in parul ei ca in cea mai dulce mare.


Domnul meu mi-a spus clar , sa nu ma indragostesc de muritori
Caci eu ca vesnic tanar sunt neatins de timp
Noi suntem simple adunari de ingeri pazitori
Dar m-am indragostit de chipul ei si ochii ei precum un tamp .


Acum cu aripile aproape uscate , cu inima-mi secata
Dupa aste gratii batrane imi jelesc aroma gri a buzelor
Sunt inchis pe vesnicie in asta cladire prafuita 
In aceasta mortala si trista inchisoare a ingerilor .

Spital de nebuni

Zgomotul geniilor fantezisti urland
Ma tin aprins si noaptea asta
Vad luna cum imi coboara-n palma tremurand
Am insomnii , vad frunze pietre , steaua nordului nevasta .


Cred ca inebunesc si eu , sau poate realizez
Ca viata-n timp si spatiu nu se calculeaza
Si totusi de ce dracu mai calculez ?
Fiecare fir cu fir de iarba grasa ...


Imi curge-n vene o iubire ciudata 
De asistenta ce-mi saruta sangele sa vada de mai curge
E ca o mireasma , nu e o simpla fata 
Si rad de fiecare data, cand de mana ma strange .


Ah , da si aud un pian in minte cum canta ceva 
Cam ciudat , de parca e de moarte
Ca voce aud si-o cucuvea 
Sa mor acum , sa ma rup de realitate ?


Soarele imi strange celula cu celula
Si o arde parca gelos pe mine , ca-i tin iubita noaptea-n palma
Cancerul , si nebunia mea intr-un fel se rezuma la o molecula
Si sentimentul meu pentru asistenta , ca si viata mi-se destrama ...


Gata , e tarziu si trebuie sa inchid ochii si sa mor
Nebunul asta a trait prea mult
Imi aud sufletul cum curge ca un izvor
Mi-e frica de moarte , inchid ochii , nu vreau sa ma uit .  

Moarte ciudata

S-aprinde-o stea , rasare-un zambet 
Iubita mea , unde-a plecat ?
Dintre paduri s-aude-un urlet 
De dor nebun si disperat .


Ea zace lovita langa un izvor
Cu umarul dezvelit si privirea rece 
Cobor la ea din cer , zburator 
Nu inteleg ce se petrece ...


Iubita mea ma priveste infiorator 
Imi spune cat de mult ma iubeste 
Eu ii spun ca o ador 
Si-n lumea spiritelor trece .


Si plang , si tip ca un lup cenusiu
Ii tin capul atarnat in mana si lacrimile mele o lovesc 
Totul e negru si pustiu 
Nu pot iubito , nu vreau sa te parasesc .


Ma spanzur de parul ei , sa mor si eu 
Ea se trezeste si ma vede zacand 
Am fost iubitul ei , zburatorul ei mereu
Si-am sarutat-o mereu cu buzele-mi tremurand .

Sceptrul iubirii

Si treci prin viata de o luna
Stimata doamna cu par negru
Cauti ziua cea mai buna 
In care sa-ti agati la piept acel sceptru .


Si of , ce ochi ai ca pamantul
De parca ai trecut prin si i-ai furat culoarea
Ce buze moi ce cutremura si vantul
Ca sceptrul dragostei mele ti-a trimis chemarea ...


Vine , usor la mine cu buzele ei curgand peste-ale mele izvor
O iubesc , si a sosit clipa sa ma iubeasca si ea
In palme-i strang un fluturas calator prin amor
Sa ii sopteasca la ureche toata dragostea mea ...


Acum imbratisati , tinandu-ne de mana
Putem sa culegem roadele iubirii noastre
Desii a trecut din ea putin mai mult de-o luna
E mult mai aprinsa decat intregile vieti ale voastre ...

Ce sunt

Pe un pat udat de lacrimi , rosu de sange
E un bolnav ce mai are cateva zile si se stinge
Familia il intreaba de ce si-n ultimele zile plange
Nervos le cere toturor sa plece , inchide ochii si din dinti strange.


Pe un alt pat la fel de ud si sangeriu
O mama zambeste cu lacrimi in ochi la vazul primului ei fiu
Si copilasul plange respirand aerul jegos de-acum pustiu
Eu ii privesc si ma intreb oare ca cine vreau sa fiu ...


Mi-e dor de lacrimile cazute-n necunostinta 
Mi-e dor sa fiu doar un copil si toti sa ma iubeasca
Dar mi-as dorii sa mor si sa trec in nefiinta
Poate asa urmasii urmasilor mei or sa se trezeasca .


Blonavul zace si si-ar mai dorii doar o secunda
Copilul acum merge si vrea sa fie mare
Bolnavul plange si ar vrea lacrimile sa si-le ascunda
Copilul rade , plange trece prin timp calare ...


Eu ce sunt oare , copil bolnav se pare 
Caci plang de dorul vietii de parca as murii
Si totusi vreau sa treaca timpul repede ca o ninsoare
Eu sunt capacitatea vietii de a suferii ...

Hai sa vorbim

Hai sa vorbim , despre prietenie . 
Sa vorbim de ceea ce va sa fie 
La mormantul negru cu raaze de dor arginie
Hai sa punem piatra dragostei la a noastra temelie ...


Hai sa vorbim de certuri , de familie in general
Sa visam la curcubeul cel din casa atat de banal
Simti si tu racoarea dragostei cand te urci sus pe deal ?
Sunt singur , te iubesc , mi-e dor de tine vino-napoi inger mal ....


Tremura scoica-n nisip , mi-e greu fara tine , hai sa vorbim
Despre ce vrem candva cu multa munca sa fim
Sa nu inlemin , sa povestim
Te iubesc m, ma iuibesti , sa stie toti ca ne iubim ....


Hai sa vorbim despre parinti , cei care te seaca in sufletu-ti jegos mereu
Cei ce te omoara cand ti-e bine , zicandu-ti ca iti va fi mai greu
Iti vezi parintii in tineretea lor cu pretul de a plutii ca si un zmeu
Iti vezi paruntii tineri , si-ti stergi greselile clipind mai mereu....

Draga tata

"Of, te-ai intors ... te-ai intors la mine 
Frumos copil cu ochii-ti dulci ca mierea
Imi strigi soptind in frunze ca te vei face bine
Ti-ascult cu dor , iubitul meu copil tacerea.


Asculta-mi vocea uda de lacrimi
Vino-napoi fara crize epileptice subite
Esti doar copil nu trebuie sa simti patimi
Eu iti sunt tata , te iubesc , iti sunt parinte ."


Ce mi-as dorii ca tata sa imi spuna la ureche
Asa cuvinte sa ma stranga tare-n brate
Sa-mi stea pana si la mormantul dragostei de veghe
Sa fim legati ca doua noduri in patru ate.


Dar ma urasti tata , caci sunt bolnav deapururi
Si ma urasti desii imi curgi in vene
Uram-ai tata ca hiena peste nisipuri
Si fratele meu ca mine sa-ti fie-n haine.


Pai oare n-am fost si eu poetul sangelui tau
Pai oare n-am scris si despre tine
Asa ma urasti tata mereu
Eu ca si fiu iti doresc tot binele din lume ...

Viata calatoare

Sa vezi negru , sa simti culoarea mortii
Sa ti-se plimbe pupila prin roua diminetii
Sa nu poti procesa imortalitatea-n vise
Probabil , ca pentru nevazatori raman interzise.


Se pleaca noaptea peste soare 
Si cu luna la plimbare
Vad vlibelule oarbe cum calatoresc goale
Mare schimbare peste campuri de verde orb rasare.


Inmormantare de vita nobila , este un om
Ce nu a gustat placerea culorii argintii de toamna a unui pom 
Mor , si nu voi mai fi complet peste campuri si izvoare
Calare , ma scald cu dorul in a vederii inchisoare.


Ciocneste-te ochi prost de ciobul bauturii arzatoare
Tot cu gandul la iubire , la esenta soarelui rasare
Pacat ca frunza scrisa de mine nu are incuietoare
Si ne trezim orbi , fara simtul vitii frumoase calatoare

As vrea

As vrea sa beau cu sete din flori roua
Sa fac dragoste ce cerul , cand este luna noua
As vrea sa scriu pe frunze ca te iubesc
Si-apoi spre toamna sa ti-le daruiesc .


Mi-as dorii sa ma intind pe nisipul ars de soare
Sa te pui peste mine sa ne iubim invelindu-ne in mare
Mi-as dorii sa simt aroma de rasina a buzelor tale
Sa ardem sub brazii-nzapeziti in iubire trupuri goale...


As renunta sa stralucesc pe cer cu stelele ca o argintie migdala
Sa-ti pot flutura prin par firele nevopsite cu migala
As renunta sa-mi strang soare in brate-n fiecare dimineata
Sa-ti pot culege de pe trup tot ce am iubit o viata .


Si cand se va-ntampla sa nu mai fi iubita
Ma voi sfarama ca o bucata de metal ruginita
Si cand se va-ntampla sa nu mai fiu cu tine
Mi-voi pierde viata preucum paunul pierde pene ...


Te voi iubii mereu iubita mea cu gust de tei
Te voi strange-n brate in fiecare zi de mai
In iunie-ti voi culege de pe coapse semintele de dragoste nebuna
In restul anului voi arde langa tine si ochii tai cu gust de pruna ...

Vieti cancerigene

Putin , putin mai e si voi ajunge-n cavoul mortii
Imi numar orele pana la lasarea noptii
Un singur gand , cu dor de viata ma duce
Ma vor iubii cu totii si dupa ce ma voi stinge ?


Cerul , scanteie sclipeste in noapte
Totul e despre sfarsitul meu , totul e moarte ...
Imi va curge vinul peste tarana 
Crucea-mi va fi prietena cea mai buna ...


Ce pot sa scriu pe de-acum pe foaia asta arsa
Ma vor uita cu totii candva , chiar de acum le pasa
Corbii-mi vor canta cu dor de rasarit
In cuvinte sterse de tot ce am iubit , dar am murit ...


Jocul frunzelor de toamna , raurile de flori de mai
Peste mormant vor curge , precum parul ei candva balai
Of , inca doua zile si-am atat de multe migrene
Sunt vietile mele , niste biete vieti cancerigene...


Voi murii , mi-e dor deja de mine viu
Voi cadea in infinutul mortii pustiu ...

Nu te voi uita

Peste coapsele tale picura

Lacrimi , ocean cu strigate de jale .

Cine esti tu mica faptura

Sa ma-ntinzi pe covorul verde cu buzele tale ?

Cu orele ce s-or transforma in ani de zile 

La sanul tau ars de soare ma voi intreba :

De ce oare m-am indragostit de tine 

De ce esti inca iubita mea ?

Dar te iubesc copil hoinar si vesel

Cu ochii-ti precum scoarta de copac amarui

Albina care m-ai facut sa te iubesc cu o-ntepatura

Rara si dulce precum mierea de salcam a ei ...

Marie , ingeras sublim si inecat in saruturi

Vreau sa sti ca te voi iubii intotdeauna 

Si cand de mine , ca de zapada-ai sa te scuturi

Nici atunci , desi ranit nu te voi uita ...esti doar una Maria mea

Magic

Sadic , poate antipatic , te privesc mort de sus
Si cerul plange dupa tine , iubire ce a apus 
Pasesc regretele inspre seara ce se dopeste
Cu stropii buzelor tace de sange ce-si doreste 
Crezare da-mi te implor ca mai pot reusii o data 
Fi prima-mi femeie care ma iubeste , care ma iarta ...
Alearga cu mine cantand in ploaia care e parca din nori topiti
Tipa la mine tare ca ma iubesti enorm , strange din dinti .
Oare ma mai iubesti si azi , chiar de am murit tragic 
Chiar daca mi-se vad genele cum tremura magic 
Mi-e sete de tine , te vreau aici aproape 
Dar moartea sta intre noi doar ea ne mai desparte .
Soapte , spuse pe-ascuns ma vezi si ma saruti
La cruce vad ca ai plans si ca ai scris ca nu poti sa ma uiti...

In parc

In parc te tin de mana si te sarut fatal
Cu ochii-ti limpeziti de durere ma privesti ciudat
Se-nvart in capul meu scene tragice de spital
Si-n sufletul meu explodeaza teiule inflorind pe vene asezat .
Parfumul tau imi umble sufletul cu soare
Florile isi lasa polenul peste trupul nostru la firul ierbii atarnat
Primeste-mi surasul in a tristetii tale inchisoare
Ma simt etern , prieten al dragostei eterne imparat .
Mi-se leagana privirea peste chipul tau in parc
Chiar de suprafata-mi e urata tu ma iubesti si-asa
Mi-ar placea sa-ti invelesc privirea cu florile din parc
Esti eterna-mi semi-luna si ma presus de toate iubita mea .


Se scurg lacrimi peste buze 
Cu ochii-mi verzi uscati 
Nu poate decat sa ma amuze
Ca plangem de dor chiar si imbratisati .
Ma simti cum freamat langa tine ca si copacii in furtuna
Ard ca iubirea cerul cu norii sai pufosi
Ma mai iubesti iubita mea semi-luna
Chiar de sunt soare si privesc-n apus spre ochii tai pufosi ?

Violonistul

"Iti poti canta muzica si porumbeii sa te-aplaude cand isi iau zborul
Sa dea lumii de veste ca iti traiesti clipa-ntr-o vioara
Poti sa-ti scrii iubirea-n note muzicale , sa iti canti dorul
Sau poti canta-n duet cu stelele in fiecare seara ."


Asa frumos zbura in ritmuri hilar de tragice
Privea la norii de hartie din fata lui obosita
Si scotea bageta cu care scotea sunete magice
Soarele stralucea si noaptea-i era linistita .
Parasita de orice remuscare vioara canta in continuare
Si-si rastignea iubirea incet  florilor ce cresc
Isi varsa notele  cu pasiune-n mare
Isi dedica muzica doar celor ce iubesc...
Si l-am privit odata , cum zacea pe trotuar
Vorbind singur ca un schizofrenic de maica ce i-a murit
Epileptic tremura si nu simtea ca poate canta iar
Atunci i-am spus ca sa continuie , mama sa si-ar fi dorit .


Mi-a zambit cu greu si a luat vioara-n mana-i tremurada
Cu spume de regrete a spart-o de pamant
Intre lacrimi si suspine si-a strigat mama pierduta
Si mi-a spus ca i-a jurat ca nu va mai canta , s-a tinut de juramant.
Acum e un om al strazii , fara pic de ratiune
Vorbeste cu vantul si-si fredoneaza melodia-n minte
Si-a pierdut a cantatului pasiune
Si-a pierdut esenta intr-o gaura de juraminte .

Prea tarziu

E tare tarziu , dar n-am murit
Tare liniste pe al soarelui asfintit
Se aud sunete de surda vioara
Cand luna joviala apare spre seara ...
Paseste zbuciumata toamna in talpile negre de tragic
Cu aramia-i frunza in zorii de cantec magic
Alearga zambetul pustiit de nedreptate spre mare,
Iar eu cu buzele-mi sfaramate , te inmoi in sare .
Se vede spre sfarsitul vietii mele un cer senin
Te-am asteptat atat cu simplu dar , ca sa suspin 
Tarziu si fara veste , pana si toamna a plecat
N-ai auzit cand mort de setea buzelor tale te strigat ?
Mi-e dor de mine , de tot ce-am fost odata
De razele ochilor tai , senine si de glasul tau de fata-ndurerata
Mi greu fara parul tau invelis al secretelor cele mai ascunse
De sentimentele tale care nici de dragoste nu mai pot fi patrunse .


A ramas o toamna , ca o poezie veche
Tu cu mine-mbratisati in a sfarsitului pereche
Privim spre-apus cu lacrimi arse-n dor
Peste obrajii nostri cu a iubirii izvor .
Si rupe-mi glasul ratacitelor flori
Cu zambetul tau mort de imi da mereu fiori
Si arzi ca lemnul in sufletul meu ce canta despre tine
Caci nicicand nu voi cunoaste a iubirii menire , stii bine .
Te cunosc prea bine , si sufletu-ti pustiu
Si stiu , cunosc situatia caci este prea tarziu
Sa fiu , eu muritorul ce te-nvata amorul ,
Iar lacrima ce-ti curge sa-mi intretina a dorului izvorul ,...