Sunetul Creatiei

Atunci cand timpul nu exista 
Cand ingerii au coborat pe Terra
Au coborat pentru a creea 
Si-au inceput ciudat a fluiera . 
Sunetul creatiei cum nu a fost cantat vreodata
Cu note muzicale stoarse in mari albastre
Un sunet de origine inghetata
Un sunet sters , frumos al creatiei noastre .
Cu dor nebun in suflet , ingerii faceau iubirii serenade ,
Iar singurul om de-atunci nu-ntelegea ce se intampla
Insa i-au dat femeia , cu buzele ei crude 
Pentru ca si el sa iubeasca , sa-si simta inima in tampla . 
Asa au aparut puii de om , niste creaturi ciudate
Dependente de iubire si sanul mamei 
Cantau din corzile vocale , ca niste viori dezacordate
Dar priveau curios de frumos , cu ochii lor asemeni toamnei .
-"Fie ca steaua dimineatii sa va ghideze drumul ".
Strigau ingerii spre oameni cantand crearea lumii
Dar ce fiinta rea a ajuns sa fie omul 
Nici macar inima au ajuns sa n-aiba unii ...
Cand timpul s-a oprit , si corul de ingeri a incetat sa cante
Un vant de lipsa de dragoste plutea pe cerul omului 
Asa ca spre iubiri artificiale , au inceput sa se anvante
Aprinzand lumea ciudata a lumii secrete-a vinului . 
Si beau , si petreceau cantand parca inspaimantati 
Despre cat de tristi erau , ca nu mai au iubire
Defapt erau de ingeri suspicios testati 
Sa vada merita frumoasa creata lume . 
Nu meritam pamantul cu roadele lui superbe
Nu meritam sa bem o cana cu apa izvorului de cristal 
Nu suntem vrednici sa ascultam sunetul naturii infocate
Si nici n-ar trebuii sa privim tot atata de banal . 
Of , om nebun ce esti , nu vezi ca te-ai distrus 
Si nici daca citesti de zece ori ce-am spus 
Pentru mintea ta inchisa nu e de ajuns 
Caci sufletul tau sec , nu mai poate fi patruns . 


Poezia este ca o amintire a omului ca este muritor , si totusi prefera sa-si traiasca viata distrugand frumusetea naturii, lacrimile cerului si mai ales distrugandu-si semenii . Am avut tot si acum il pierdem treptat ca niste netrebnici ce suntem .