Nebun

Lasa-ma sa te mai vad o singura data ,
Sa-mi pierd viitorul in ochii tai ...
Ofera-mi sarutarea ta o data , ca niciodata ,
Surprinde-mi simturile cu ale tale buze moi ...

Imi voi pleca privirea in amintirea ta ,
Vor fi nopti si zile cand voi plange , lacrimi de sange ,
Cand ma voi scurge si voi ajunge intr-un final o perioada grea ,
Din viata ta , fa-mi cuib in obrajii tai , si ma voi stinge ...

De-ar fi sa-nebunesc , si simt ca ma pierd cu firea ,
E pentru cat te iubesc si cum ai definit iubirea , 
De sunt o pata neagra pe sufletul tau curat , 
Prefa-te ca te vindeci , dar sa nu ma fi uitat ...

Vreodata de-mi voi pierde drumurile printre ale tale , 
Nu ma ferii cu ochii , si ureaza-mi ziua buna , 
Caci pentru fiecare secunda cand te vad imi plang cu jale , 
Tot dorul sarutarii tale pentru o saptamana ...

Nici vara nu e vara , nici florile nu-s flori , 
Nici soarele n-apune , nici nu mai am culori , 
Esti simpla si sublima , cand te cercetez ma trec fiori , 
Nici filozofii nu pot spune cat de mult ma infiori ...

Si zbori agale-n mine , cu zambetul tau specific , 
De vei venii diseara , sa-mi spui de dinainte , 
Caci dorm de dor si doare , nu pot sa identific , 
De esti femeia ce ma iubeste , sau doar alta de minte ...

Si ea venii sfioasa , in rochie de paie , 
Cu spic in par , de parca vroia sa ma iubeasca , 
Imi spune ca-s nebun , fac prea mare harmalaie , 
Si ca iubesc mirajul , dar el nu poa' sa ma doreasca ...

Si dorm acum in casa , cu foile pe piept , 
Incerc sa uit de ea , chiar daca nu exista , 
Sunt un nebun ce a iubit mult prea concret , 
O muza a iubirii , himera narcisista ...

Si-aveam un brau facut , sa i-l dau cadou in ziua-n care , 
Ma va iubii asemeni cum o iubesc si eu , 
Dar ea nu mai se-arata si-am aruncat-o-n ceruri , 
Iar oamenii acum ii spun ca-i curcubeu ...

Pistol

Cine sunt eu ?
Ce sunt ?
Erou ? Arma de distrugere umana ?
Salvez milioane , facand alte milioane de oameni sa planga ...
Nici luciul meu nu-i real , sunt doar metal 
Ce rugineste , moare , se retrage daca-ncepe sa planga ...
Am vazut un barbat , 
Era pisat ... plangea de speriat , 
Ma ruga sa-l iert , ca m-a acrosat si l-am ratat , 
Nu l-am iertat , ar fi fost culmea ,
In general nu-mi pasa nici cat negru sub unghie de ce se plange lumea ...
Si poate ca ma durea , gandind ca putea sa-mi fie tata , 
Dar razboiul cere moarte , compasiunea altadata ... 

Am sufletul de plumb , cu explozibil in cerul gurii , 
Dorm mai mereu , dar cand ajung sa ucid , ucid fara problema ratiunii , 
Ma gandesc ca e spre binele natiunii , 
Cel putin asa mi-au zis ei unii , 
Ca noi , suntem cei mai buni , ca vrem doar bine si infrangem raul , 
Dar ma gandesc , de ce binele asta nu impiedica stiloul 
Sa scrie despre durere si despre patima soldatilor pentru ucis , 
De ce cand ma retrag din lupta , imi retrag mereu ce-am scris ?

E atat de simplu sa iei vietii , desii poate ca dam la schimb , 
Nu-i schimb de trairi sau pasiuni , e schimb de schilodit , masacrat si ucis in contra timp ...
Dar ca mine sunt multi altii , 
Lupta ca barbatii , 
Dar in tacerea cortului plang ca dezaxatii ...
Ca e greu sa vezi pe zi , mii de tati de copii , cum pleaca ciurutii , 
Luandu-le speranta la a mai iubii ...
Si daca nu ii ucidem noi , atunci cine ?
Astia mai sus pusi au spus ca ne da doar paine , 
Si la intoarcere masini straine ,
Daca ne-ntoarcem , in fine ...

Nu mi-am dorit sa fiu aici , 
Nu sunt impulsionat de vreun spirit national , 
Ca natiunea nu e impulsionata la randu-i ca sunt eu fenomenal , 
Sunt doar un numar , statistica hedonistica a propagandei minciunii , 
Sunt aici din purul adevar , ca lupt contra inanitiei proprii si stricaciunii ...
Dar de stiam , ca razboiul asta ma va duce in extreme , 
Ma jur pe sfanta cruce , nu mai luptam decat cu perne . . . 

Cum poti sa te uiti la moarte , sa dansezi cu ea in vals , 
Sa te lasi purtat de valurile mortii in transee ?
Cum poti sa ucizi sperante , vise , sa bombardezi , sa mutilezi , 
Cand mutilarea e reciproca , nu fizica si spirituala ca intr-o epopee ...

Semneaza descendent , un destendent al tribului roman , 
Cu lacrimi si suspine , Pistol Ion Marian ...

Nimic

Sincer , nu incerc s-alerg pe drumuri mate , 
Cu mii de tunuri in spate si rupt de realitate , 
Nu imi doresc sa fiu parinte batran , 
Probabil as devenii nebun , si-as blestema pagan ,
Orice nerespectare a programului nocturn ...

Nu am vrut vreodata tata , 
Poate doar atunci cand toata , 
Lumea ma privea ca pe o creatura ciudata ,
Rupta si uzata de matase importata ...
De ce ma numesc Fabian ?
De ce am nume de jidan ?
De ce ma-nchin si totusi arat precum Satan ?
De ce scriu frumos si pe-afara sunt un badaran ?

Sincer , nu cunosc , nu vreau , nu pot ,
Nu reusesc sa ma opresc , 
Vreau sa-ncetez sa ma mai port , 
C-am viziuni prea largi , de marimea unui port , 
Si-adesea , cand am draci , ajung sa nu le mai suport ...

Sunt intrigat de material ,
Dar irigat in subconstient de spiritual ,
Sunt magistral , cu chipul ancestral , 
Ochii-mi sclipesc astral ,
Cand imi scot gandurile din banal , 
Si alerg la deal cu pofta-n suflet , 
S-agat in coborul meu vreun cuget , 
Ca tac , si zac si pierd secunde din viata in urlet , 
Cand inima imi bate adesea in ritmuri morbide de scancet ...

Brate obtuze

Imi amintesc cand am inceput sa cresc ,
Abea boboc , dar cu picioarele adanc ingropate in pamant ,
Si n-aveam loc ,
De mine , de nimeni , incercam sa fac loc de rime ,
Sa las loc de mai bine , dar viciile isi faceau vizuina prin viziuni meschine ...

Incercam sa caut religia , un motiv de a crede ,
O esenta de a traii , 
Dar credinta in teorie se manifesta prin puterea de a iubii ...
Virtute ce nu-mi lipseste , 
Dar timpul trece miseleste pe langa mine si tot mai des ura o inlocuieste ...

Cand vad copii schilozi batjocoriti de idioti ,
Cum creaturi bizare se dau femei si sunt luate ca model 
De orice copila ce nu il mai vrea pe fat frumos , 
Vrea un mos slinos , barbos cu capul chel ...
Nu pot sta indiferent , spectatorul permanent ,
Lipsit de armament , aparat de intelect , 
Cand prostii si prostia progreseaza lent dar sigur ...
Si sunt atat singur ,
Atat de inchis in mine , vid , dar oamenii cred ca ma rup figuri ...

Ca nu am vreo dorinta la viata eterna si dragoste materna ,
Sunt orfan de cand m-am nascut ,
Dar sunt invadat de propria-mi senzatie paterna ,
Si ca aspiratie cred ca ma rezum la o simpla adormire-n perna ,
Ca nu vad cum as putea decat prin somn sa am liniste-n caverna ...

Ocazional sunt intrebat , cat sunt de barbat , 
De ce scriu , de ce compun , de ce nu bat si ma supun ,
Dar o spun pentru ultima data , 
Nu am dreptul universal sa judec o persoana turbata ,
De impresii si avere , putere si placere , 
Caci in fond cand se vor inversa polii puterii el va simtii oricum durere . . . 

Nu-mi caut scuze , sunt inconjurat de oameni ce stiu s-acuze ,
Ca nu am reusit nimic in viata , fapt ce-i face sa se-amuze , 
Dar cand ii intreb la ce-ar fi trebuit sa am la 21 de ani imi dau realitati confuze , 
Si le zambesc ironic unor oameni controlati de demoni supra estimati cu coarne de obuze ,
Si ii invit sa ma citeasca , sa imbratiseze dragostea cu bratele obtuze ...

Pace ( Semne )

Cum pot doi oameni sa ascunda ,
O eternitate de-amintiri ,
Si sa comprime-ntr-o secunda 
Puterea unei mari iubiri ?

Cand ei , suav , isi conduc traiul ,
Cel trecator si fara vina ,
Cu spasme de-adevar ca guturaiul ,
Cine-i impinge in surdina ?

De vor iubire , vor avea ,
De vor uitare , vor uita ...
De simt chemarea sarutarii ,
Vor alunga in nevazut , orice arma a terorii ...

Suntem copii , cu oscilatii de batrani ,
Suntem crestini , dar ascultam adesea de pagani ,
Vorbim in semne diferite dar in esenta firii ,
Vorbim aceiasi limba , a iubirii ...

Iar cerul are alt albastru cand corzile prieteniei ,
Vibreaza sub acelasi astru , cutremurand fundatia tiraniei ,
Nu-mi vreau prietenii aproape , nu-i vreau departe , dar ii vreau ,
Sa-i am in amintirea mortii , sa ii astept in timp ce stau ...

Copiii cerului n-au aripi , n-au harpe sau sageti cu arc in mana ,
Copiii cerului sunt aici , si n-au mancat de-o saptamana ...
Nu dragostea a cucerit un cuplu , cand el a invatat s-o stapaneasca ,
Nu inima dicteaza moarte , ea stiind sa bata doar ca sa iubeasca ...

Si pomii falnici , zgaraie vazduhul ,
Si oameni demon , ordona executarea falniciei 
Si pasari mor , si anii trec ... prevestind sfarsitul ,
Caci ne sinucidem in cautarea bogatiei ...