Plangand cu mine

Strange luna stele peste mine
Alung moarte dus de nimic
In aste zile ce as avea sa zic
Te vad pe cer oricand nu mi-e bine .


Miroase a moarte in asta seara
Si restul oamenilor de sub noi 
Privesc cu ochii lor senini si goi
Si iti promit iubito ca va fi ultima oara .


Pierd orice contact cu realitatea
Nu vad vreo solutie stabila 
Sunt singur fara tine , faptura umila
Stau si-mi intreb privirea din oglinda , unde-i dreptatea .


Drogat , lipsit de orice inspiratie 
Dus pe valurile vietii zbuciumate
Nu vor mai exista placeri in mine de mine cautate,
Ce simt in mine ? Ce raman pentru orice cuvant de satisfactie ?


Imi ninge peste pupilele-mi obosite .
Oh, tu iubito cu zambet de safir
Nu-mi ninge saruturi peste fata ca intr-un cimitir !
Nimeni , nimeni nu va simti cretinele iubite .


Si e o zi ciudata trecuta prin zambete cretine 
Tu, seaca precum o piatra arsa la soare
Imi arunci vorbe ca pe ninsoare
Eu raman in continuare plangand cu mine .

Unde e dreptatea ?

Eram cu mine la plimbare
Abia iesit din inchisoare
Ascultam soarele cazand in mare
Si-mi asteptam marea eliberare .


Pierdeam pe drum raspunsuri dureroase
Si florile de primavara erau asa frumoase
Apoi Eu dintr-o data se intoarse
Vazuse muntele de sub noi cu iese ...


Ce pasuni intinse sa avem in Romania ?
Cand publicam neincetat sclavia
Chiar si dupa-nmormantare urmeaza paranghelia
Si spun multi prosti ca ii dezgusta prostia ...


Cate carti ne-au deschis mainile uscate
Cate melodii clasice au ramas neascultate
Cum cautam fericirea cand o aruncam departe
Chiar si in cautari stranse tot nu dam de dreptate .


Si deci ce pot sa cer de la mine 
Cand tot ce e in jur sunt de rusine 
Cand vietile oamenilor ce strang de portofel
Cand nimic din ce a fost nu va mai fi la fel .
Plec deci cu mine in continuare
Sper sa ne revedem vreodata 
Caci aici nu ma mai intorc , prea mult ma doare
Sa sufar dupa tara , de la tara , si din cauza la o fata ...

Sa te compari cu mine

O zi in viata ta sa crezi ca la sfarsit e bine

Sa-ti spui adio cu boala-n vene in oglinda

Nimic , nici macar iubirea de tine sa nu se prinda

O zi doar sa ti-se piarda prin stari cretine .

O ora sa fi in locul meu 
O ora fara lacrimi si sa plangi 
Sticlele in brate sa le strangi 
Sa simti atunci o parte din ce simt eu .


Un minut din starea mea s-o ai
Sa cauti fericirea din vitrina
Sa-ti ploua-n suflet intr-o zi senina 
Aruncat in tristea cu gust de nai .


O secunda , sa o imparti intre viata si nemurire
Strapuns si inecat de depresii cu gust de soare
Sa-ti simti sufletul pe langa tine la plimbare
Si iubirea sa se cunoasca la fiecare despartire .


Viata plina cu nimic din toate ,
Asa sa simti o clipa din viata ta perfecta
Sa vezi orice sclipire de a ta suspecta 
Sa-ti spui in agonie ca asa nu se mai poate .


Sa nu fi cunoscut pentru ce faci bine
Sa cultivi flori de cires la suprafata 
In interior sa sti ca esti o zdreanta
Si familia sa te considere o rusine .


Atunci sa indraznesti sa te compari cu mine....

Viata ca in vis

Fictiune inspirata din fapte reale ,
Traieste mic , gandeste mare 
Esti creat din lacrimi si stropi de soare
Fi martor al pasiunii totale .


Omul din carcasa ta de animal 
Iti striga sa fi nimic , sa te hranesti cu vise
Sunt esentiale si multi le ucid , sunt interzise
Fi prea bun , prea viu , fi prea banal ...


Tu . Instrueste-ti credinta sa te creada
Paseste prin raze de iubire cu fermitate
Uita de lacrimi si suspine , uita de toate
Caci esti capabil si ai fost o viata-ntreaga .


Iti amintesti cand pana si cuvintele erau note muzicale ?
Cand marea te speria si totusi tanjeai dupa ea ?
Cum ai plans prima oara la despartirea de iubirea ta ?
Acum ca stii sa plangi , e timpul sa razi ca la prima imbratisare ...


Fi pasiunea intruchipata , esenta de dragoste cu un strop de iubire
Creste-ti gradini din flori de cires in suflet
Si-aruncate cu ochii-nchisi spre fiecare zambet
Nu-ti fie teama sa fi in viata , caci nu te doare .


Alunecand zambind spre marginea acestui paradis 
Te vei trezii din coma cu ochii inlacrimati si sticla-n mana
O domnisoara imbracata in alb iti va spune buna 
Si-atunci cu un zambet renascut iti vei reface viata ca in vis .

Criticilor mei

Voi , al caror suflet e privat de frumusete
Credeti ca a scrie ce-i frumos aduna gesturi
Ca incheiat la gura cu ale tacerii nasturi
Veti prinde rodul vietii pana la batranete ?


Voi , ce nu vedeti sunetul frunzelor aramii in toamna
Cand primavara sta inchisa-n suflet 
Credeti ca adunati ani printr-un fals zambet
Atunci cand sarutati ignoranta asa ca pe o doamna ?


Voi , ce alergati dupa hartii si cumparati saruturi
Cand iubirea va e straina si deja suferiti 
Ce drept va dau hartiile , voi sa ma umiliti
Cand inca va e frica de intunericul din asternuturi ?


Voi , ai carori ochi nu vor saruta apusul 
Si soarele isi va ascunde adevarata lui culoare
Care nu veti cunoaste armonia ce zace-n mare
De ce ma criticati si-mi cunoasteti necunoscutul .


Usor e sa scrii versuri , usor e sa te gandesti la paradis 
Greu , foarte greu de voi cei care sunteti prinsi in voi
Si nu cunosc placerea buzelor moi 
E prea usor sa scrii versuri atunci cand n-ai nimic de zis . 


Voi merge singuratic acum prin calatoria mea in rai 
Cu urechile ciulite sa-mi aud glasu-n mare
Ochii-mi inlacrimati vor aduna iubire 
Si voi canta simfonii de frunze suflate-n nai .

Relativitate

Erai o simpla adiere prin gara fara voie
Nu te-am gasit nici eu pe tine nici invers 
Ne-am adunat dintr-o privire si am iubit din mers
Am atins infinitul cu sarutul tau prinsi amandoi sub ploaie.


Cand , strabatand marile cu sunete incinse 
Auzeam surda racoare a glasului tau ,
Si nimeni erai tu pierzandu-ma mereu
Atunci te cunosteam , si iubiri in mine erau aprinse.

Cand in serile de un rosu fara margine varsam pe tine marea,

Iar tu-mi sarutai verzuiul ochi cu buzele tale pufoase

Treceau miraculos secundele prin noi , frumoase 

Dar domina cunoasterea dintre doi indivizi si se instala tacerea .

Cand voi tremura ca frunza lovita de vant

Cu oasele-mi uscate si stranse de dintii hienelor

Pierdut in nori de furtuna si in abisul amintirilor 

Atunci voi spune cu adevarat ca te-am cunoscut .

Imi arde sangele din vene

Imi arde sangele din vene cu foc rece
Iubirea noastra care ne strabate lumea 
Imi spun in mine ca tot ce e rau trece 
Si caut ochii tai orbi si verzi ca marea .


Mi-as dorii sa-ti fiu aproape , sa fiu cu tine
Sa te invat cum curge timpul prin noi
In trecut doream viitor , si acum dorim iubire 
Cand trecea defapt iubirea in tacere printre noi .


Pai, cum sa alergam amintiri cand viitorul e departe 
Cand maine a fost azi si astazi a fost ieri 
Ne-am gandit prea mult la cat timp ne desparte
Si n-am vazut realitatea noastra cu subtilele placeri.


Ninge alb , ninge sincron cu sunetele surde
Nimic nu poate ravasii senimentele din om 
Dar printre surzii oameni , doar moartea ne aude 
Si cade , si ne-asculta agatata intr-un pom . 


E greu , sa ne proptim iubirea pe taramul asta mort
Prea mult sa ne prindem parul in vocea tacutului pustiu
De-as vrea sa fiu , ceea ce vreau cu adevarat sa pot 
As vrea sa-mi port iubirea si cu tine as vrea sa fiu . 


Asa ca uita-ma pentru moment , caci departe sunt de tine 
Sunt doar pagina de carte , sunt poveste de somn chinuit 
Nu vei putea de-acum sa fi lipita langa mina 
Eu nu voi putea vreodata sa fiu de buzele tale iubit . 


Culori , culori de aur si argint imi invaluie coperta 
Rupi cartea cu mine scrisa in randuri , cu lacrimi fierbinti ma uzi
Eu mor si ma impart , ma arzi ca pe nimic , cu bricheta
Pe langa pomii unde ma citeai incepi sa plangi si nebuna sa razi .


Acum intr-un spital , ma primesti iarasi si eu iti spun 
Ca nu ma vei avea , ca-i timpul sa-ti revii 
Ca eu sunt cel care probabil e nebun 
Ca viata asta-a noastra e plina de pustii .


Dar ce drept avem noi , devii si tu poveste 
Si suntem amandoi intr-un vartej de iubire senila 
Si toti primesc in lume ca veste 
Suntem impreuna , noi cei cu dragostea deplina .


Paginile vietii noastre sunt pline de culoare
Alegem sentimente , cuprindem totul prin sarut 
Ochii tai gingasi cu gust tacut , spumos de mare 
Ma-ntrebi de te-am uitat , dar nu pot sa te uit .  

Lacrimi de poet

S-arunca peste oameni , lacrimi de poet
Fetele oamenilor colorate intr-un sinistru violet
Frunzele maronii se scutura de roua 
Schimbari de viata , probabil viata noua .


Se scurg romantic in visatori , lacrimi de poet
Si ce sa faca lumea ce-si construieste zambete din lut ?
Aduna uitare si strabat suflete pustii 
Dorinta mea fierbinte , simpla de a murii ...


Ruine peste tot , femeie cu chipul supt
Sunt langa tatii lor bolnave cu zambetul rupt 
Se nasc dureri ce patrund in lacrimi de poet
Si mor vise , in realitati violet .


Plangea cu amar si jale , langa un geam spart mama
Trecuta parca si inghitindu-si in sec teama 
Plangea cu foaia-n mana , si eu cu lacrimi de poet
Ii spuneam ca n-are rost moartea sa mi-o astept .


Trecusera ani , ningea in curte cu starea ei pustie
Trecut eram prin momente de proasta filozofie
Era o dimineata rece si cu geamul spart udat de lacrimi de poet
Inghetasera saruturile din tinereti si nu mai paream destept .


Asa ca intr-o zi de primavara gratioasa ...
Cu pistolul ruginit si ascultand sunetul de inima armonioasa
Prindeam in palme ultimele mele stari de excelent
Transformat in ucigas , pistolul mi-a sters intr-un final lacrimile de poet .

Sarac si fericit ?

Foarte scurt si ciudat e ceea ce traim 
Cand invatam cu pretul lacrimilor fierbinti
Ca prea frumos e sa traiesti , sa simti 
Si multa durere costa doar ca sa iubim . 


Pasiuni sterse de mii si mii de ori 
Cu simple vorbe sau gesturi ce vor ramane 
Declaratii de dragoste si imbratisari sub soare
O singura iubire eterna si mii de intrebari . 


Ne ghidam viata pe o teorie stearsa 
Caci trebuie sa avem,sa doboram si-atat 
Nu ne intereseaza in realitate cat ramane banul de urat
Ramanem antipatici si cu inima neinteleasa . 


Cu ochii plini de lacrimi ne vom privii la batranete
Inganati de subconstient si distrusi de riduri 
Vom ramane la un final de fericire singuri 
Si atunci ne vor ingropa cu lacrimi false ca pe zdrente.


Dar sunt si oameni buni , ce aluneca pe valurile vietii
Cu zambete cuprinse de mii si mii de soapte 
Iubiri eterne stranse toate in noapte 
Si semi-luni de o frumusete ce topesc lacrimile tristetii . 


Ghidati de suflet , fara hartii sau monezi prea multe 
Fericiti cu clasica lor chitara pe camp canta 
Aduna flori de primavara si-alunga iarna sfanta 
Sunt capabili sa nu uite si fiecare fir de iarba il tin minte .


Bolnavi si tineri , la un moment dat ajung pe patul mortii 
Cu fericirea stralucind pe a lor ochi 
Nu ii intereseaza unde o sa ii ingropi ,
Sunt aruncati deja in valurile sortii . 


Si acum o intrebare , ce imi rasuna-n piept subit 
Vazand oamenii rari murind tineri si goi 
Pe cand nu mai conteaza nimica pentru noi 
Cum poate exista om sarac si fericit ?


Pai gramajul de durere simtit de ei e mare 
Dar omul de rand traieste intr-o personala inchisoare
Nu vede frumusetea din lucrurile mici 
Ei vad toate astea si sunt mult mai puternici . 

Scrisoare

Cum as simtii eu dragostea , cand ea-mi strabatea lumea ?
Chiar mort de-as fi ramas cu picioarele in aer 
Tot as fi gasit puterea , ca la tine candva sa sper
Si tu ma vezi ? Ma simti cand iti sarut privirea ?


Chiar de nu imi mai bate inima deloc acum 
Tot doare caci inca te iubesc nespus 
Toate-amintirile fara pregatire sau anunt s-au dus
Si nu mai am cuvinte sa le rostesc in oglinda , sa-mi spun .


Da , s-a terminat cu viata , cu multe de ani de zile 
Si-acum un timp , cand eram barbatul ce-l iubeai
Cand cu buzele-ti pufoase miraculos ma sarutai
Tanjesc la sarutul acela si uneori arunc cu lacrimi la mii si mii de mile .


Te-am vazut in urma cu ceva zile culegand fruze cazute
E toamna la tine , nu m-ai recunoscut sunt sigur am vazut
Nu as putea iubire , nu pot , tot nu te uit
De-as fi putut in frunze , toate-ar fi vrut sa te sarute .


Ce-a mai ramas oare din suferinta mea eterna ...
Caci simt ca nu se mai sfarseste si stiu sigur
Sunt blestemat sa vorbesc cu luna , vantul , soarele si singur
Sunt ars pe pamant si aruncat pe veci intr-o urna . 


Nu as vrea sa mori , caci sigur nu ne-am intalni
Vietile cunoscut , etern nu se vor vedea 
Sufletele pereche , ca noi doi iubirea mea 
In lumea asta ne e interzis etern a ne iubii .


Deci prefer sa fiu ca vantul , sa iti mangai fata la culcare
Sa fiu raza de soare , sa iti prezint dimineata 
Cu caldura sa fiu zapada , sa ma topesc la tine-n palma 
Prefer sa fiu cerneala , din aceasta scrisoare

Iubiri infinite

Prieten drag , au trecut ceva ani de cand ai plecat
Imi amintesc s-acum plimbarile noastre in necunoscut .
As vrea sa citesti randurile astea , sa imi spui ca n-ai uitat ,
Caci eu nu voi putea vreodata in viata sa reusesc sa uit .
Cand plangeam cu fata in prosop , ascuns de lume ,
Iar lacrimile cadeau pe buzele uscate de durere .
Veneai cu ochii tai negri la mine pentru a-mi spune ,
Ca intre noi e explozie cosmica imbibata in placere .


Cum vor trece anii , te voi astepta aici fara sa plec .
Cand voi vedea lumina si tu imi vei sari in brate ,
Cu lacrimile arse si saruturi fierbinti am sa te-nnec ,
Iar tu prieten cu par trezit , sa ma imi oferi iertare .
In statia de autobuz , acum ruginita si pustie ,
Sa tragem firul vietii in venicile noastre glume .
Sa vedem doar noi a iubirii eterne faclie ,
Si s-aruncam pietre in mare acoperita de spume .


Cantam acum multi ani la pian , iar tu chiar de nu-ntelegeai ,
Trageai cu dintii de partituri ca sa-ncetez , sa ne jucam
Eu iti spuneam asculta , si tu ma ascultai ,cu botul pe labe te-asezai
Deprimat , dar sincer si cu notele incepeam sa alergam .
Pai ce om mi-ar fi putut oferii , tot ce imi ofereai tu mie ?
Ce femeie as fi putut iubii cum te iubeam mereu ?
Ce familie sau mama , m-ar fi putut iubii si accepta cum m-acceptai pe mine ?
Ce fiinta in lume ar mai fi citit in sufletul meu .


Prieten drag , iti sunt recunoscator pentru tot ce am realizat cu tine
Acum chiar de ai disparut intre rotile acelei masini tampite
Te voi simti mereu , prietenul meu patruped , cainele meu ... langa mine 
Cum imi asculti glasul cu urechile ciulite , 
Prietenia noastra a fost rodul unei iubiri infinite .

Minunea unei nasteri

Strigau de bucurie mutii , dand din maini sa-i intelegem 
Cerul plangea cu fata lui albastra si senina 
Nu ne venea nici unuia din noi sa credem 
Ca se putea naste pe lumea noastra o faptura divina .


Unicornii din povesti ne zambeau pe coperti 
Ceream explicatii zeilor si simteam miros de ploaie
Tuna si tu plangeai , iti ceream de te-am speriat , sa ierti
Caci striga pana si Odin , caci nu putea intelege al ochilor tai vapaie .


Aduceai dusuri caldute , infiguratelor si insetatelor flori
Cu zambetul tau , toti alergam in cerc minunati de stralucire
Parca spuneai in lacrimi ca ai calatorit prin nori 
Parca scriai cu parul inca o dovada de iubire .


La capatul curcubeului ti-ai intalnit culoarea ochilor
Caci nu puteam distinge ce verde albastrui ai-n ei
Plangeai ciudat , in limbajul nemuritor al zeilor 
Iti aduceai mana la ochi sa-ti stergi privirea daruita de ei .


Si-n casa ti-am adus trupul cu sufletul calatorind in brate
Te uitai in jur ciudat , de parca nu cunosteai adunarea
Cu trei miscari subtile inviai in orice om pasiunea la batranete
Si doar cu-n zgomot insamantai in noi iertarea .


Mandrii eram , cu tine langa noi in suflet
Caci nu puteai fi creat nici de cei mai iscusiti mesteri
Si ne spuneam in taina numai printr-un zambet
Ce frumos e sa asisti la minunea unei nasteri .

Iubirea mea cu ochii de cicoare

Universul , mare intindere de lumi si pareri 
Negru la margini cu vietile intinse melancolic
Integru privesti dinspre fereastra desavarsit de dureri
Gasisti ocazionala placere si zambet instant la plic .
Notiunea timpului pierdut strange suflete in ele
Calculand trecutul parca in lacrimi de singuratate
Ce vieti frumoase probabil am pierdut in lupta de stele
Sa ne simtim acum singuri si parca mult prea departe.


Orb , rasar din pat cu rana-mi in suflet deschisa
Incerc sa vad lumina si florile de martie
Si sa suflu cu pasiune in ciresi cu inima-mi aprinsa
Dar ce departat e negrul ce-mi transforma viata-n tragedie .
Mi-a disparut din viata pana si minunea cerului innorat
Cu picaturi de ploaie ce-mi alunecau sfios pe fata
Nu mai am imaginile reale pe care cu soare le-am visat
Nu simt vreun pas tampit care sa fie facut spre mine de speranta .


Pai ce vant culege parca , o barca din lemn culez cu sudoare
Nu am cules in chipul meu ars din frageda-mi pruncie
Si-acum plang ca un prost parca auzind sunet de mare
Si rad in acelasi timp gand , "De ce tot mie ?!".
Caci nu aud , simt flori pe-obraji , nu-mi vad nici lacrimioara
Sunt plin de necunoscut si ganduri ce le voi putea vorbii
Imi amintesc cum se-nvartea langa Madalina moara
Si eu fara sa-mi vad focul , traiam pentru-a o iubii .


Dar focul , focul nu mi-a dat vreodata pace si mi-a ars trupul fraged
Din camaruta instelata in care o iubeam acum multi ani de zile
Si cand sarutam tigara aceea blestemata cu buzele in forma de zambet
Mi-a luat cu ea tot restul vietii si priviri si sunete si zile .
Cum imi ardea trupul si eu strigam , caci vreau sa mor odata
Sa nu fiu ars prea tare , sa mor frumos si sufocat
Tu mi-ai aparut subit in fata mea de negru patata
Mi-ai suflat in ochi si-a fost ultimul lucru ce l-am simtit ciudat .


Acum as vrea sa mor rapid , dar mi-e scris ca sa sufar in tare
Mort , ars , tacut , tampit , cu dorul curgandu-mi prin picioare
Un dor ce nu cunoaste sfarsit , un dor nascut in mare
Sa fiu iarasi de tine iubit , iubirea mea cu ochii de cicoare .

Precum un bou

Cu ce drept imi sunteti prieteni ?
Cine v-a dat voie sa ma iubiti ?
Sunt singur in lumea asta cu paianjeni !
Ai mei sunt despartiti ! 


Pe ce parte a vietii s-o aleg in iarna ,
Soarele nu mai rasare pe zona mea de viata ,
Cu zambete topite treceam prin crama ,
S-acum sunt mort in fiece dimineata ...


Printre puncte de relativa tacere
Strigam la Dumnezeu sa imi redea speranta
Dar intr-un final adormit de durere
Imi gaseam doar senzatia si greata .


Pe scanduri ruginite si roti de metal
Adunam tot ce traieste in san fara privire
Tu imi priveai chipul banal 
Si imi cucereai teritoriu de despartire ...


Ce vara superba mi-a trecut prin suflet
Cu multe betii imprastiate pe chipuri
Ce durere imi trecea pe atunci prin zambet
Si tot ce vedeam erai tu scrisa pe ziduri .


Si iarna venii iara in sufletu-mi pustiu
Niciun frate nu mai traia cu fetele ce-l grele 
Eu inca nu stiam ce vreau sa fiu 
Si povesteam povestea vietii mele .


In primavara viata-ncepe iarasi cu bine
Familia va sarbatorii anul meu cel nou
Eu voi sta inchis cu totul in mine
Voi astepta sfarsitu-mi mereu precum un bou .

Nu sunt nebun

Zbor cu mintea si sufletul peste voi ,
Urmaresc umilit , ura din ochii mei .
Ca frunza florii pomului fructifer de dulce
Sunt convins , ca odata plecat ,nimic nu ma invinge .


Pe cine sa ma chem la mine in salon ?
Ca sunt doar un strain si monoton ,
Se misca singurul prieten ,cel mai apropiat
Gandacul pe moarte , cade strivit de cearceaful de la pat .


Medicii...medicii imi critica extazul ocazional
Prin ochii zborului privesc spre voi banal 
Misc restul zilelor ca intr-un dans sincron 
Vrea sufletul sa-mi iasa din al trupului cocon .


Ca un fluture in devenire imi arunc sangele pe pereti
Si scriu cu el poemul vietii mele , ce o sa il regretati .
Nu m-ai crezut cand cu lacrimi in ochi incercam sa va spun
Ca te inteleg perfect , imi imaginez diverse , dar nu sunt nebun .


Spitalul asta ma strange in el fara regrete
Suflu in fiecare minute grame de sentimente 
Pacat , putea fi altfel intre noi fara curele
Acum numar picaturi de sange , la capatul vietii mele .


Ce asistenti lunatici , cu tratamente ce te distrug
Nu tu inghiti medicamentele , ele pe tine te sug .
Cu siropuri , droguri de soc bagate in priza
Trateaza suflete curate parca-n electroliza .


Imi amintesc , familie , va priveam cum plecati , pe geam
Ultima oara va vedeam , strangeam de gard , plangeam .
Voi sunetul de fereastra sparta ati ignorat-o fara dureri
Ve-ti vedea la funerali ce greu este sa zbieri .


Voi pierde lupta vietii , dar voi murii sanatos
Si regretati plecarea mea cu litere rosii fara folos .
Atat de mult iubita familie am incercat sa-ti spun
Ca va iubesc enorm , si nu , nu sunt nebun .

Vantul

Esti incredibil , unic , esti deosebit 
Simplu , fara stare , fara lipsuri 
Un om ce nu va putea fi vreodata depasit
Noi suntem simpli , suntem singuri .


Esti tot ce putea fi si nu ai nimic 
Fara resentimente gandesti in viitor
Un om ce a-nvatat ce e bine si nu inca de mic 
Noi suntem inca la dorita :"Vreau sa zbor".


Tu zbori cu notele in mana si arunci inimi peste tot 
Cu muzica in suflet , dorinta in inima si bere in sange 
Un om ce nu cunoaste termenul:"Nu mai pot !"
Noi , viata de langa tine ce viitorul ti-l strange .


Esti pianul din orchestra ce canta alegro
Plin de iubire , cu ochii inclinati spre soare
Un om ce scrie cu litere in negro 
Noi dorul care sufera , si ce mult ne doare !


Printre cai de rasa alpina intalnesti luna in tine 
Cu stelele in suflet , zambesti fara gandit apus
Un simplu om ce ne-arata cu toate puterile ce-i bine 
Noi suntem lumina ce-a plecat , care s-a dus .


Cu zambetul tau poti schimba lumea in ce vrei tu 
O lacrima de-ti curge , s-a sfarsit pamantul 
Poti face in lume ce vrei , poti reinoii distrusul 
Noi iti asteptam cu regrete visul sa ne innoiesti momentul .


Esti unic , fara copie prin lume 
Simplu fara sa aduci bune si rele 
Le creezi in voia ta cu zorele 
Noi suntem asemeni marii intinse de tine , vantul . 

D e pentru dragoste

Dragostea este atunci cand privesti 
Doi ochi senini si ai tot ce iti doresti
Zambesti si prin firele-i de par ratacesti 
Dragostea esti atunci cand iubesti . 


Aduni in mana si stragi tot cerul pentru ea
Cand vezi nevazutul in fiecare seara de mai 
Ii strigi in noapte " Tu esti iubirea mea ! "
Si ea-ti mangaie trupul cu parul ei balai .


-"Imi prea pierd sufletul in palmele tale 
Sa fim asa e scris in cer si stele 
Si de ar fi sa imi numesc cumva vreo cale
As scrie numele tau iubirea vietii mele .


Caci esti tu strigatul de lupta al inimii 
Si sfintii se inchina in secret la tine 
Esti esenta vietii mele , motivul de a traii
Esti tot ce mi-se putea intampla mai bine . "


-" Si tu, si tu iubitul meu cu chip angelic
Locuiesti in mine cultivand iubire 
Chiar si sentimentul de rezonanta antic 
S-arunca floarea urii, iti dau buzele mele multumire .


Caci esti barbatul fara negru-n suflet 
Si toti pacatosii se feresc de tine 
Poti transforma orice lacrima in zambet 
Esti esenta ochilor mei , esti totul pentru mine . "


Un buchet de flori de colt este dragostea in noi 
E nevoie de un sarut sa iti ramana in minte
Rasare zi si noapte in pat pentru amandoi 
D e pentru dragoste si totdeauna ramane patata in vesminte .

Femeie

Cand luna saruta pamantul , si soarele sclipea in mare
Cand viata alerga ca vantul , stelele-alergau calare .
Se nastea o dorinta-n om , sa fie iubit si sa iubeasca
Cazut era sentimentul din pom , parca o soapta cereasca .
Ce ochi frumosi , ce zambet fin avea faptura
Cat geniu prost , cata durere aducea dulce ca mura .
Pe toti in parte ii fermeca si nimeni nu putea sa ceara
Dulcele sarut al dragostei pentru ultima oara .
Creea viata prin zambet si ucidea cu lacrima pustie
Sinucigas copil cu sanii stransi in palme , simtea ca-i vie .
Film deplin ucis de ea , cu ce sarut buzele imi satura
Era o doamna printre tarani si in toti focul il aprindea .
Cu dintii sfasia pielea buzelor noastre prin muscaturi de hiena flamanda
Ce creatura asemeni lunii cu fata trista si magaierea dulce si plapanda .
Cu gust de rom uscat obosea orice barbat , unicitate era
O iubeam , o iubim si o vom iubii cu totii , of femeia .

Stranuti in eterna-ti nemultumire doruri si cuvinte
In pacea-ti tiparita-n minte adu-ti aminte de mine
Caci cu un dor superior candva , iubito te voi surprinde
Voi fi iar copilul ucis de dureri si voi fi iar cu tine .
Cum vei venii iubirea mea cu chipul tandru de cires ?
Ma vei gasii al tau iubit in calea alesa-ti ca sa iesi ?
Femeie dulce si amara cum as putea sa nu iti iert
Iesirea in sufletul meu , pana atunci doar un desert ?
Caci mi-ai adus cu glasul tau , mi-ai pus pe cap coroana
Si tu stai acum ca Dumnezeu , cladit intr-o icoana .
Tresar dureri de sub piciorul tau cand intri-n iar in casa
Femeie , esti iubirea mea , in suflet imi esti mireasa .
De langa mine fara resentimente mii de cuvinte ies
Dar langa tine draga mea cu chipul tau le sterg cam des .
Esti tu darul ce Domnul l-a facut barbatului cand plangea langa izvor
Blestemul nostru prea frumos , ce ne-a facut acum sa plangem de dor .
Cu tine ne dorim eternul , cu tine strangem vecii
Cu tine urla suspinul , cu tine scuturam de floare liliecii .
Si chiar de-i greu , uneori dureros atata dor ca sa se stranga
Si chiar barbatii plin de eu , nu au incetat sa planga .
Cu tine vom fi pana-n sfarsit si nu vor inceta lacrimi sa deie
Caci ai desteptat si cel mai mare tampit , esti a noastra femeie .

Memento mori

Afara curg rauri de ploi pe frunze cenusii
Ma-ntreaba cerul din livezi cu norii lui cei gri
Cand ai sa vi inapoi sa-mi saruti glasu iar sub nuc 
Dar amintirile pleaca de langa noi , se duc . 


Cu tine-n fata , nu vedeam alte femei 
Cand ne-ntalneam la apus nasteam scantei 
Ce multe au trecut de doi muritori crestini
Dar acum ramas cu tine-n departare tot te aud , suspini .


Prin ochii tai cei purtatori de sublima pace 
Te vei intoarce , linia incurcata a vietii mele o vei desface
Subtil glas inganat in gand de moarte 
Pana si stelele sunt nevoite numele sa-ti poarte .


Si anotimpul imi spumega privirea uimitoare
Imi pierd pofta de viata de demult , doritoare
Mi-e dor de tine printesa cu glas de privighetoare
Esti tu iubire , iubita mea ochii de cicoare .


Pe ce carari s-o iau sa iti vad chipul rosu vreodata
Sa iti aduc vioara din mana sa iti cant fata ...
Imi vei aduce inapoi sufletu ce ti-se scurge printre degete ?
Caci te iubesc dragostea mea , nu pot ... sunt plin de pacate .


Nu iti despartii privirea ta de trupul meu distrus 
Am fost noi doi , candva departe , dar ce a fost s-a dus
Primeste-mi buzele pe obrazul tau ce imi mangaia matasea cu gust de nori
Aminteste-ti de noi , sunt bolnav , memento mori ...

Ura de mama

Probabil calare disperat , calaretul ataca
Probabil nimanui nu-i convine sa priveasca deodata
Sigur eternul geniu al mortii strabate suflete pustii
Probabil diseara tu cu mine iarasi vei fii , vei venii .


Asemeni fluturilor ce strabat moartea in zbor
Se-ntind imbratisati in culori pe al ierbii covor
Asemeni lor printesa mea cu ochi dramatic verzui
Ma vei lasa cazut-n gol , iarasi al nimanui .


Peste carari de muzica surda ,Atlas transpira obosit
Bolta cereasca mult prea plina de pacate , il doboara pedepsit
Printre vene imi curg amintirile copilariei mele
Prin ochii mei nevazatori de banal , culeg stele .


Pacat , pacat sa incui langa tine mama dulce 
O sora cu lacrimi mai grele decat poate duce 
Ador , adoram serile noastre ametite de cer
Cand pierdeam timpul in palma si ma puneai sa zbier .


Una e toata viata mea langa tine , unul e calaretul ce ma cheama la el
Ma simt proaspat ucis , fara sufletul avut candva frumusel .
Cum poti fi atat de cruda ? Sa imi omori dreptul de a visa ?
Cine oare ti-a permis , sa ma fi tu mama mea ?


Caci sunt pierdut in tine , de mai mult de o saptamana 
Sufar de numarat de dor , si nu mai vad intamplare buna 
Sunt ametit , pierdut cu nimeni intr-o cana 
Si tu te intorci , si cum mai poti sa imi zici cu ochi senini mama ?