Strigau de bucurie mutii , dand din maini sa-i intelegem
Cerul plangea cu fata lui albastra si senina
Nu ne venea nici unuia din noi sa credem
Ca se putea naste pe lumea noastra o faptura divina .
Unicornii din povesti ne zambeau pe coperti
Ceream explicatii zeilor si simteam miros de ploaie
Tuna si tu plangeai , iti ceream de te-am speriat , sa ierti
Caci striga pana si Odin , caci nu putea intelege al ochilor tai vapaie .
Aduceai dusuri caldute , infiguratelor si insetatelor flori
Cu zambetul tau , toti alergam in cerc minunati de stralucire
Parca spuneai in lacrimi ca ai calatorit prin nori
Parca scriai cu parul inca o dovada de iubire .
La capatul curcubeului ti-ai intalnit culoarea ochilor
Caci nu puteam distinge ce verde albastrui ai-n ei
Plangeai ciudat , in limbajul nemuritor al zeilor
Iti aduceai mana la ochi sa-ti stergi privirea daruita de ei .
Si-n casa ti-am adus trupul cu sufletul calatorind in brate
Te uitai in jur ciudat , de parca nu cunosteai adunarea
Cu trei miscari subtile inviai in orice om pasiunea la batranete
Si doar cu-n zgomot insamantai in noi iertarea .
Mandrii eram , cu tine langa noi in suflet
Caci nu puteai fi creat nici de cei mai iscusiti mesteri
Si ne spuneam in taina numai printr-un zambet
Ce frumos e sa asisti la minunea unei nasteri .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu