Pe fruntea Bunicului

Si merg , si plec , si-adun din fiecare cate-o poveste
Pe fruntea transpirata a batranului bunic 
Ca s-a sfarsit , si-a pierdut sfarsitul , tuturor dau de veste 
Sunt departe de realitatea crunta a sarutului pierdut . 


Luna cum aluneca prin stele tremuranda 
Si steaua nordului acul busolei il invarte 
Simteam de la privirea ta o dragoste profunda 
Nu mai vroiam nimic , eram plecat departe . 


Sarmana lacramioara cu petale umezite dimineata 
Sucit-au vietii plapande mii de despartiri uscate 
Imi dadeai sens corect , cand imi scriam in versuri viata 
Dar versurile mele , de mult erau precum sunt eu uitate . 


Sareau picaturi de ploaie din fiecare ochi albastru 
Dansau fulgii de zapada inghetati de frig 
Cu oglinda imi priveam parul nevinovat sinistru 
Pielea-mi crapa sub tine , te iubesc fir de iarba mic . 


Ne luam fara jena-n brate , sub pomul nost batran 
Cu lacrimi in ochi curgand iti spuneam ca te iubesc 
Se-mprastiau in noi fiecare scanteie de strabun 
Nimic din ce-ti opresc , nimic nu imi doresc . 


Iti rupeam trandafirii , cu salbatica-mi mana-nvinetita 
Si sarutam pamantul sub care tu sedeai 
Culegeam vantul in palme , tu ma priveai pierduta 
Nu aveai nici o idee , de ce ma tot iubeai . 


Spre tine manam fluturii , ce-mi roiau in stomac 
Cu tine ma-necam in fiecare sarut nevinovat 
Adio imi spuneau , cand ma vedeai sedand langa brotac 
Ma priveai cu scarba toata , si de ma sarutai ti-era pacat . 


Splendoarea spumei marii in tine odihnita 
Cu boabe de uman , spre tine atipea 
Stateau soldati timizi in gaura proptita 
Si tu cu ochi-ti limpezi priveai la mana mea . 


Unul de-ar fi schimbat , spre noi reinviind 
Una de-ar fi morbida , murind in dealul mare 
Noi doi de-am fi pierduti , in lumea de dincolo cantand 
Atunci iubirea mea , vom fi pierduti in inchisoare .

Cea mai frumoasa inchisoare

Radeau pisicile in casa , luna stralucea 
Langa mine era o fata frumoasa , pe toti ne fermeca .
Cu ochii galbeni ca de aur , strangand din dinti de fericire
Treceau pasari mistice conduse de un graur , strigand iubire .


La capatul curcubeului singuratic , culorile atingeau oceanul
Iar micul om dea dreptul simpatic , isi pazea de hoti cazanul .
Viorile cantau la pian cu degete legate , pierdeau timpul printre ele
Note muzicale se vedeau cu urechile de departe , mai multe si stralucitoare ca stelele.


Dormea ura si neputiinta in nestire , cu ochii lipiti de sarutul vietii
Batrana doamna a mortii disparuse cu mine , ramasese frumosul vis al tineretii .
Stropeau duios cascadele pamantul , tremurau florile dezvelite de albine
Era parfum in viata din tabloul , nu se lipea tristetea deloc de mine .


Jucau cartile sah fara sa cunoasca finalul , pe iarba verde de deasupra zapezii 
Inversau jocurile fara sa imi fure calul , misteriosi paznici ai culturilor erau chiar corbii .
Ocazional ascundeam fara resentimente o bomboana , amara caci viata era mult prea dulce
Veneau nazdravanii copii de la joaca si de pomana , imi furau proviziile , se-mpiedicau caci nu le puteau duce .


Fara voia gardienilor lemnele ardeau de frig , cu noi raciti in paradis
Faceam avioane si scriam pe ele MIG , uimitor era ca intr-un veritabil vis .
Pietrele de pe jos erau pretioase in lumea noastra , noi purtam pietre fara de valoare
Vocea privighetorii zgaraia plasa surzeniei de la fereastra ,era probabil cea mai frumoasa inchisoare .

Suferinte Nesfarsite

In prima parte a muntilor de zambet poti scrie
"Pare rau si mai mult pentru restul vietii tale "
Dar nimic din ce se-ntampla acum mie 
Nu poate fi perfect cum eram candva la sarutul de liberare !


Adio imi vei spune cand vei aprinde suflul de iubire
La revedere vei striga in adanc cand vei privii in sufletul meu
Sunt eu , probabil cel ce ti-a ramas pe buze si la despartire 
Eu cel ce ti-a adus fericire cand priveau filme din sufletul meu .


Te iau in brate "Taci te rog frumos saruta-mi trupul zgariat ! "
Stai cu capu-ti obosit pe mine fantoma ta iubita
Chiar de sunt umflat de la al iubirii atentat ,
Sunt eu cel ce iti saruta pasii cand te vede precum mesia . 


Linguri de vioara canta in mine si razbat in lacrimi
Saruta-mi bataturile inimii din picioarele-mi obosite
Primeste-mi crucea adanc infipta in tine spre ale sufletului margini
Sterge-mi restul de urme chitarei de zambete nesimtite .


Cu ochii hilari , gropite sapate cu zambet 
Crezi ca ma vei recucerii vreodata in vecii vecilor amin ?
Sunt un simplu om , dar ca simplu om , mai complex am suflet
Sunt omul ce nu-ti va aduce steaua nordului in tine si nu-ti va stralucii !


Perfectiune atinsa de departe in arta obscura
Cine oare va zambii spre cristale natural iubite
Cat crezi tu perfectiune ca o inima indura ?
Sunt oare inimi de suferinte nesfarsite ?

Basescu Presedinte

A fost o data in padure , a fost din totdeauna
Un animal cu pauza de par ce mintea mereu lumea 
Si avea rasul de tractor , mirosul de vin sec
Nu era iubit rau de popor si nici mult prea destept .


Credea in piticul de gradina , ca fiind viitorul tarii 
Arunca drapelul tricolor in valurile marii 
Cu paharul ridicat in noapte , striga cu ai lui betivani 
Ca a mai trecut inca o zi-n care i-a pacalit pe tarani . 


Trecuse-un an , trecuse doi , trecuse un mandat 
El tot pe tronul padurii , ramasese neschimbat 
Poporul era satul , sa moara din lipsa de hrana buna 
Pe cand animalul inconjurat de vulpi , isi tinea respectu-n mana .


Animalul avea copii , doua fete minunate 
Una cu ceva inteligenta , cealalta cu creierul plecat departe 
Si avea padurea magazine , nu de paine ci de condimente legale 
Consumatorii , distrusi ca de altfel toata tara , hoinareau prin spitale .


Era profit la alune de padure , profit la frunze pentru animal 
O seara cu pahare de suc de mure , pentru el era banal 
Degeaba incerca padurea in zadar , sa se hraneasca cu speranta 
Caci padurea noastra draga , devenise de ceva timp o zdreanta . 


Animalul inca persista , pe tronul padurii noastre 
Cu fisa geniala parlamentara devenita , cu vocalizele-i maiastre 
Si chiar si la sfarsit de viata in Romania , numele si prostia o vom tine minte 
Blestemata fie ziua cand am spus "Basescu Presedinte".

Fluturi in stomac

-"Sa traim , iubim , reinviem , uram , cadem
E menirea unui suflet cu trup uscat
Niciodata nu a fost menirea sa uitam 
Ci sa simti , iti amintesti vezi cu adevarat . 


Curba sufletului nostru sta desenata pe hartie 
Picaturile de ploaie canta in geam de-aseara
As vrea sa iti mai vad zambetul , sa te vad vie 
Sa fi iarasi sotia mea pentru ultima oara . "


Scria Fat-Frumos cazut din nori 
Cu pana scurgandu-se de cerneala transparenta
Ii disparuse iubirea peste zeci de mari 
Era pierdut , lipsit de gustul buzelor de menta .


Adio , scria pe oglinda lui de pe pamant 
Spera ca va murii sa fie iar intreg cu ea
Nu-ntelegea de ce a devenit om indiferent de juramand
Si-n vise si pe strazi si neincetat o cauta .


-"Macina-ma dor , doar eu sunt amuzant cand sufar
Culorile ce le stapaneam atunci in cer cu dragostea mea
Au disparut sunt singur mort interior sunt sigur
Iubire , in seara asta ma voi intoarce langa ea .


Caci fara tine sunt nimic , cu tine sunt la fel sa nu uiti
Dar nimic indragostit de tine e infinit mai mare
Caci langa tine alerg fluturii-n stomac cu disperare
Esti iubirea mea , eu iubitul tau ... suntem meniti "

Sa iti aduci aminte

Uit , incep sa va vad , sa scap de amintirea trupului meu distrus 
Tin soarele in palma , ma uimeste lumina parca infinita 
Si luna uneori imi mai vorbeste , desii timida ,
Dar niciuna nu vrea sa imi spuna , unde Dumnezeu am mai ajuns ...


Am parcurs multe drumuri pamantesti cu picioarele umflate 
Am ascultat tipete si soapte de la oameni diversi cu simple vointe 
Le voi amintii ingerilor puri d'aici cate prostesti aveau cerinte 
Si stergeam ca un prosop de piele arsa lacrimile femeilor indurerate .

De la cei din jur simt uda o lacrima 

Of Doamne , Dumnezeule , eu sunt uscat 

Cineva , o voce imi spune de parca am plecat 

E timpul sa plec , sa alerg , ultima mea patima . 

Nu-mi aruncati cenusa murdara

Le aud pasii stramtati de durere si regret 

Acum urmeaza timpul in care trebuie sa astept 

Sa-mi cunosc taramul , de voi locuii in paradis iara . 

Scartaie crucea de lemn taiat cu salbaticie la crescut

Si scrisul se sterge in ani fara resentimente

Numele meu incet dar sigur din capul vostru se va pierde 

Voi privii cu lacrimi sfinte oamenii ce candva sincer m-au iubit .

Ingropati in lacrimi amintirea mea , nu in minciuni 

Sunt om , am fost , am gresit , nu am fost nici pe deoparte perfect 

Mi-am dorit probabil sa fiu vazut ca intelept , 

Dar nici oamenii ce au existat , exista , vor exista nu au fost ,sunt sau vor fi extrem de buni .

Adio ... Scrioare din rai , cazuta in mare , cu cerneala cuvinte

Livrata intr-o zi de mai cu soare si ploaie de spuma 

Cu rugaminti ce incet dar sigur si dureros se aduna 

Cu rugaminti din cele mai grele , de genul , " Sa iti aduci aminte ..." ...

Inmormantare in paradis

E inmormantare in cer , a murit omenia 
Mortii de demult lacrimeaza fara a se uda
Pana si sfintii plang , ingerii isi pierd iubirea
-"De ce ar trebuii sa fie lumea atat de cruda ?"


In ziua cand soarele isi intindea cearceaful de lumina 
Si coama norilor stransi in plete albe de bratran 
In ziua aceea a murit cu privirea senina 
Si ultimul om , caracterizat ca fiind bun .


Restul oamenilor intrigati de pierdere 
Au cumparat cu banii ce ii vedeau mai importanti
Si-au aruncat in suflet toate gunoaiele 
Si au plecat mai departe considerandu-se uitati .


Inteligenta lor fizica distrugatoare de iubire 
Cu faima ce-o sperau si preturile dragostei 
Ii impiedicau sa-si vada adevarata lor menire 
Sa simta gustul cerului si muzica frunzelor de tei .


Nu mai exista speranta-n cer , pierduta ea ramase 
Cu lumanari din flori in mana flori cu capat verde
Plangeau fostii muritori , si isi ingropau trecutu , -"Hristoase ! "
Dar acum nici macar fiul durerea nu o vede .


Sfarsit-au zilele vesele , cand alergau copiii-n parc 
Terminau jocurile abia la strigarea lunii 
Sfarsit-au noptile cand romanticii nu se saturau de viata 
Si nu mai ramasese nimic din ce erau candva unii .


Oamenii vroiau avere , nu lacrimi de iubire 
Vroiau masini si case , nu mai stiau termenul de vis 
Cereau acum carte si cunoastere , nu mai doreau durere
Si de aceea acum , ei bine-i inmormantare-n paradis .

Viata efervescenta

Candva , nu cu mult timp in urma 
Cand ploaia uda lacrimile scurse noi
Era un simplu om cu dor cumplit de mama 
Ce strangea timpu-n palma pentru ei amandoi .
Si atingea trecutul , dar fara sa il schimbe 
Calatorea-n viitor ca isi vada viata 
Pasea prin vietile lor dand impresia ca vrea doar sa se plimbe 
Si-si saruta iubita la fiecare varsta ca simplu calator .


Treceau anii prin el , si el trecea prin ani
Stia ca nu avea o viata mult prea lunga
Simtea apropierea anilor de sfarsit mortali
Si timpul nu putea cu nici-un gand sa il mai stranga .
Vroia sa aibe copil cu sotia lui indurerata
Vroia sa fie normal ca orice om de pe pamant 
Spera sa nu-si mai vada viata terminata deodata
Si depunea noapte de noapte acelasi tainic juramant :


-"Daisy , of Daisy ce mai fac mama cu mine 
Sfarsesc pe zi ce trece , dar nimanui nu i-am spus
Voi murii de mana de om si asta o stiu prea bine 
De moarte poti fugi insa nu poti ramane-ascuns .
Viata termina orice socoteala cu mine 
Si sotia mea va fi neincetat de lacrimi distrusa 
Ultima zi din viata o voi avea chiar maine 
Dar Daisy ,nu vreau sa plec cu amintirea fetei mele plansa ."


-"Fiul meu ramai aici , ca te vei intoarce 
Vei intinde timpul oricum iti vei dori
Nimic din jurul tau nimic nu poate face
Si fie ca maine , sau mai tarziu tot langa mine vei venii .
Nu vei murii , vei traii chiar deasupra timpului
Te vei invelii cu spatiul si lumina iti va fi sora
Langa la mine vei adormii , pana la sfarsitul nesfarsitului
In scurt timp imi voi vedea trist dar vesel pe actuala-mi nora "


Si a murit , calatorea in fiecare zi in diferite perioade
Isi vedea familia , copilul nenascut acum adolescenta
Ii explica fetei ca este tatal ei si vine de departe
Sotia lui insa murise , pierduse viata-i efervescenta .

Muzica daruieste 2

-"Imparat nu imi doresc sa fiu caci sunt regele meu
Si educatie nu imi trebuie , sunt artist simt muzica 
Eu cu mine dupa cum spuneam nu m-am considerat un zeu 
Dar nu imi lua creativitatea notelor si in mare nu o arunca !"


Pasind incet printre pietrele din jurul lui 
Aduna amintiri cu stele si asculta muzica naturii 
Trei vieti de ar mai traii s-ar simtii al nimanui 
Caci viata ce o traieste e dedicata muzicii .


Plecat departe , prin padure sa asculte sunetele adevarate
Pe care doar el le simte in adancul inimii sale
Stie ca e doar el printre un milion de suflete uitate 
Dar toate senzatile din el i-se par atat de nesparat reale .

-"Chiar de-mi voi pierde viata castigata cu greu de parinti 
Te rog invata-ma tinere artist sa simt si eu ca tine 
Sunt singur si batran , teoretic si nu poti sa ma minti 
Ca de imi vei umple inima cu sufletul muzicii nu te vei simtii mai bine ."


Zise profesorul , ce urmarindul prin padure , plin de teama
Ajunse , realizand ca tanarul are dreptate 
Muzica nu se citeste , ea este ca o hrana 
Ce hraneste suflete , si tu milostiv o poti hranii mai departe .


-"Cu mare placere si respect profesorul meu stimat
Caci ce frumos ar fi sa simta toata lumea 
Ce simte chiar si acest tanar artist ciudat
Dar sa simti asemeni mie , asta ar fi prea culmea . "


-"Dar pot tinere artist , ma jur pe sfanta cruce 
Muzica e tot ce mi-am dorit in mine 
Nimic ce are sunet nu e prea greu a duce 
Si cand aud concertul vantului din inganat nu ma pot abtine .


Probabil mi-e rusine , caci simt si el asemeni tie 
Probabil ca era scris , sa ne intalnim si sa ma inveti sa ies de acolo 
Si foarte sigur impreuna putem ingana sunete alese dintr-o mie 
Dar accepta-mi sa invat despre acordul tau Demono . "


-"Mi-ai pronuntat numele , sunt mandru profesor drag , 
Si sigur ca-mpreuna vom fi mult mai perfecti 
Vom strange lumea-n bratele muzicii cu drag 
Si pretuntideni oamenii vor folosii ca limba universala pentru toti ."


Si asa a continuat calatoria cu valuri sarutate 
Pretutindeni isi drogau suflete cu urechea 
Vedea , simteau , iubeau zumzetul naturii de departe 
Si muzica nu se oprea , tot timpul le daruia . . . Nemurire

Muzica daruieste

Muzica uneste suflete , paseste atent si delicat 
Prin inimile noastre sa ne calmeze viata
Nimic nu o poate oprii din al ei dulce cantat 
Ce ne umple in fiecare zi cu bucurie si aduce speranta . 


Versuri ce fac din oameni mari sa plaga precum copiii
Cuvinte muzicale ce isi arunca stele in noi
Dezleaga noduri din gat in luptele iubirii 
Si face din zambetele noastre un vas in care te inmoi .


Chitara , pasiune deplina si viteza de extaz
Ajunge fara voi la suflet si lovita in uimire
Iti poate alunga sezatii , de agonie sau extaz 
Un instrument ce-aduna muritori la inviere .


Cantaretul ce aduce prin vocea sa subtila 
Orice copil sau batran trecut prin greul vietii 
Ajunge sa roteasca scena in jurul lui precum o bila 
Si batranii sa simta iarasi senzatiile tineretii . 


-" Frumoasa carte asta , dar eu nu vad muzica ...o simt
De ce sa citesc iar si iar ceva ce nu pot vedea 
Ca voi sa fiu ingrat si singur sa ma mint 
Sunt eu , cu mine , chitara si dragostea mea . 


Caci nimeni nu ma-nvata cand eram mic ce vreau din viata 
Si nici parintii nu-mi spuneau sa ma arunc in gropi 
Eram un mort orfan ce se hranea cu lacrimi in fiecare dimineata 
Si plangeam ca un ciudat inconjurat de snobi . "


-"Plangi artistule ! Plangi cat te tine corpul 
Urla in melodii ca te-ai si saturat 
La mine tot te vei intoarce ...zise profesorul 
Cu note muzicale , fara cultura nu esti imparat ."

Criminal

Pe cand se aduna norii de furtuna
Si lumea zambeste asemeni unei proaste
Gasim la capat un domn cu haine false
Privind norii de parca ar lua furtuna de mana .


Si ochii-i sunt sclipitori asemeni cristalelor de apa
El vede culori primitoare in ultimele raze
Isi numara zilele pana la moarte in diverse faze 
Enuntul unei ploi de stele in suflet il trezeste din somnul avut in cada . 


Asculta neincetat cu ochii lacrimati Nunta lui Figaro
Aduce tutuoror din cunostiintele lui vaste despre maine 
Traieste zilnic hranindu-se cu sperante in care inmoaie un colt de paine 
Si ia de mana cerul , il aduce intr-o muzica pe care spune acoperand-o :


-" Aceasta muzica , e mai presus de viata , 
Nu pot a crede ca imi inmoaie peretii sufletului atat de usor
Dar imi aminteste ca voi suferii etern de dor 
Dupa ce voi murii subit de boala cauzata de speranta ..."


Aduse si stranse trei pamanturi sub picioarele-i murdare
Unul pentru fiecare stare , de fericire ,normalitate sau suparare pierduta
Cu buzele-i uscate de sete de sarut sapa in pamant aruncand cate o fata omorata 
Si radea oarecum , caci stia ca va murii inainte sa ajunga la inchisoare .


Trecusera doi ani si el deja devenise sceptic si plin de regrete 
Nu avea de ce sa arunce fete cu stari diferite in pamanturi fara de rost 
Caci parca boala ii trecuse de la sine si redevenise ce a fost 
Se duse la mai marii orasului si le spuse ravasit de sentimente :


-" Eu sunt criminalul vostru , sunt un monstru cu trecut de om 
Pot vedea frumusetea naturii , dar nu o pot simtii , sunt mai mort decat mortii
Speram sa imi traiesc viata cu scopul unei descoperiri in sensul de a iubii 
Dar tot ce am realizat a fost sa hranesc cu moarte un pom .


-Acum de ma veti arunca in temnita cu lumina soarelui din ce in ce mai rara .
As prefera desii n-am dreptul sa fiu ucis in taina nu public de voi 
Ca sa nu vada si sa planga de ce am ajuns parintii mei 
De nu va jur ca orice ar fi eu tot voi murii in asta seara ."


Si tortura era normala intr-o lume plina de prostie si indiferenta 
Deci au preferat sa il arunce in temnita , sa nu simta parfumul florilor
Decat sa isi spele mainile in sangele lui murdar si cutremurator 
I-au dat trei sticle intregi de vodka la jumatatea dintr-un litru si il ridiculizau in permanenta .


-" Cine esti ma tu sa vi aici sa ne ceri cum vrei sa mori ?
Ce vrei tu de la noi , mila sau dreptate , Dumnezeule ...
Dar tu ai avut mila sau dreptate cu fetele tale ucise , derbedeule ?
Ramai aici si dispari necunoscut de nimeni si privat de lacrimile parintilor tai !!! "


El luase o sfoara , dupa ce s-a ametit bine de tot si spera sa se omoare 
Dar a adormit ca un caine cu sfoara in mana si capul pe closet 
Si in vis ii aparea un batran cu fata si voce de intelept 
Intrebandu-l de ce vrea sa se termine oare ?


Era inca bolnav , dar vroia sa se pedepseasca singur si sa recunoasca 
De murit tot va murii in asta seara de boala ce-l macina 
Si cu ochii atintiti spre batran , incepu sa isi piarda suflarea 
A apucat doar sa spuna ceva inteles doar de putini oameni si comunitatea cereasca :


-"De am murit iti multumesc , si vreau sa ma ierti tata de pacate 
Eram distrus de boala si nu puteam sa o cunosc , caci nu-mi statea in fire 
O pasare asa frumoasa nimeni nu poate a crede ca ar sta cu un corb ca mine 
Si totusi acum ma cauta se pare , si imi pare rau ca mi-am gasit iubirea si nu am facut dreptate "

Adrian Alexandru Paul

-"Cine a spus ca munca e frumoasa , probabil nu era obosit .
Cine credea ca banii sunt cei mai important , nu cred ca a iubit .
Cine radea la povestirile dramatice , mai mult ca sigur n-a trait .
Cine spunea ca prea multa durere simte , era mult prea fericit ..."


Asa credea un strain in sine , ca lumea e ciudata 
Musca din viata doar nimicuri si lasa totul deoparte
Simtea saracia ca fiind un dar divin , de viata minunata
Si plangea doar cand nu isi gasea lumina pentru carte .


Era un tip simpatic , mai frumos decat urat , dar mai urat decat superb 
Traia intr-o dezordine deplina si isi aranja viata cu foarte mare grija 
Avea parul lung si valvoiat , ridicate ca doua coarne de cerb 
Pierdea priviri si ore in padure aruncand strigate dense la dimensiuni de schija .


Se numea in societate Paul , dar el pentru animale se prezenta Nimeni 
Aducea in fiecare zi cate o foaie din oras sa isi scrie gandurile bolnave 
Despre unirea spiritului cu natura si credinta in vieti pierdute-n chimeni 
Se tot foia sa faca din frunze omuleti pentru prietenii lasa-ti pe nave .


-" Ce frumos sa mori de foame incercand sa mori de frumos 
Si ce urat sa iti pierzi vederea in noapte cand iarba prinde viata
Ce ciudat sa vezi in fiecare zi caci parca devii din ce in ce mai prost
Si ce normal e sa te trezesti murdar si curat in tine in fiecare dimineata ."


Ii era dor de Paul si il regreta uneori , luxul unei bai fierbinti ii alerga in minte
Dar Nimeni avea ceva special parca pierdut de ceilalti , era un om natural
Si Paul seara se visa in trecut Nimeni , Nimeni il dorea pe Paul cel cuminte 
Dar prea tarziu , nu se-ntorcea era prea bine sa ii fie urat si sa il priveasca toti banal .


Juca un joc meschin cu viata , castiga de fiecare data cu noroc 
Paul in sinea lui disparuse din lume de ceva vreme trecuta 
Nimeni murise parca de saptamani trecusera de la ultimul joc
Norocul il uitase , si corpul lui lipsit de suflet zacea in padurea lui iubita .


Ultimele cuvinte stateau scrie pe o foaie de hartie , cu tremurat cumplit :
-"Multumesc celor ce au fost langa mine alaturi , dar sunt mort acum probabil
Multumesc tuturor celor ce neconditionat m-au iubit 
Sunt mort in spirit de ceva vreme si trupul in durere degradabil 
Durerea ce-am simtit-o mi-a distrus corpul fara resentimente 
Vreau sa va spun ca va iubesc si va sarut chiar de nu sunt si am pierdut stupid viata in staul
Ce l-am gasit din intamplare in timp ce imi vanam fructe 
Cu drag , respect , tristete si inecat in lacrimi Adrian Alexandru Paul ..."

Poet lipsit de inspiratie

A fost candva un poet normal ,
Cu bratele alungite spre Verona .
Privit de ceilalti cu un calm banal 
Sorbind otrava , neinteles cu Gloria .


Si scria superb , alerga literele zi de zi 
Nimeni nu era precum foile lui mazgalite
Pana-ntr-o zi cand trezit trist intre hartii
Simtii gustul amar al inspiratiei pierdute . 


Vroia sa nu-si repete cuvintele si totusi le repeta 
Vroia sa arate lumii intregi ce simte fara sa il cunoasca 
Vorbea de jos cu slujitorul imaginatiei sale , cu maria Sa 
Si ciuperca din el cu imagini omorate continua sa creasca . 


-" Candva curgeau cuvintele din mine ca un rau 
Si aveam in mana legaturi de litere izvor 
Acum sunt fara ele si durerea nu o pot tine-n frau
Te rog eu Maestre , lasa-ma sa mor ! "


Spunea cu amintirea trecutului zabovind peste prezent 
Si viitorul ce ii se parea acum mult prea departe 
Simtea ca la anii lui era mental si fizic impotent 
Nu isi putea arunca tristetea de acum doar intr-o carte .


Parea ca avea idei , dar nu putea sa le exprime 
Scria de dragoste , dar nu se potrivea 
Privea la inceputul tuturor zilelor senine 
Si necontenit de oboseala la o minune se ruga . 


Cu pana-n mana si lacrimile curgand izvor 
Inlocuia creatia cu alte patimi muritoare 
Lacrimile luasera locul de acum versurilor 
Era pierdut in el precum e cartea cazuta-n mare .


-" Ce esenta sa am cand lumina e tot oarba ?
Ce minuni sa arunc in lume cand pana nu ma asculta ?
Ce minciuni sa scriu , cand am grait adevarat o viata-ntreaga ?
Ce om urat am ajuns , si mai rau un om ce se iarta dar nu uita ..."


Privea in noapte stelele pe fereastra crapata de frig 
Incalzit de speranta si otravit asteptand la paradis 
Cand dintr-odata fara enunt si imparatul a adormit 
Trezindu-se creator in magicul prin de minuni vis . 


Se intalnii cu inspiratia , ce statea ascunsa-n vise 
Si era batrana , dar unsa se pare cu multi bani 
O intreba de ce asa batrana , si de ce se ascunse ?
Ea-l intreba dar oare e normal sa creezi atat la nouasprezece ani ?


-" Inspiratie regasita , si lumina cartilor mele 
Cum poate canta muzica privighetorii la mine-n suflet
Cand doar tu luminezi mai presus de o mie de stele 
Si tu mai imi poti descarca din sacosa ta amara periodic cate-un zambet ? "


-"Dar esti prea tanar , prea necopt pentru iubire 
Prea multa durere scrii , si dragoste , si moarte .
Daca la varsta ta tu scrii de nemurire ,
Gandeste tanar maestru , ce vei face mai departe ?"


-"Adus la groapa de roadele mele si ale tale ,
Voi murii de tanar cu viata pe hartie si mirosind a creatie .
Dar nu imi face viata scurta deja ca o ploaie fara umbrele 
Nu imi lua ultima-mi sursa de viata , nu ma face poet lipsit de inspiratie !"

Nemurire

Supernova , eterna explozie de lumina
Creatoare a vietii , distrugatoare de priviri
Stea uriasa , mica parte din univers , senina 
Comparata adesea cu stari provocate de iubiri .


M-ai plimbat prin timp cu mii si mii de soapte
Luminai langa mine si mi-ai dat ocazie de amintiri
Sugeai seva vietii mele prin fiecare sarut in parte
Iubire , durerea mea , pacatul meu , strans in nemuriri .


Cu ochii adunai viziuni de cerneala si citeai povestea
Vietii noastre impreuna adunata fara resentimente 
Cereai cu buzele umezite si te priveam aievea
Cu parul imi stergeai lacrimile scurse independente .


Ti-am promis eterna mantuirea in patul mortii noastre
Si tu cu obrajii vineti imi mangaiai sarutul
Nu voi uita vreodata culorile tale albastre 
Nimeni nu va uita cum ti-ai acceptat sfarsitul .


Printre cruci reci de piatra seaca , invechita de ploi salbatice
Culeg flori triste cu picioarele batute 
Nimeni ... nimeni iubirea mea nu va avea calatorii magice
Persoane , moarte-n viata nu au dorit sa te ajute .


Imi spuneai ca moartea e doar un nou inceput de viata
Cand ma gaseai dormind cu perna in brate pe podea
Imi sarutai tristetea , imi lasai un gust amar de dulceata
Ma pregateai , se pare pentru cand va venii si vremea mea.


Cu mici litere aruncate in cartea neterminata 
Cu semne indescifrabile in posibila limba a noastra 
Voi privii tot mereu , in orice noapte minunata 
Steaua , supernova a zambetului tau de la fereastra .


Perfectiunea se va atinge cand vom avea copaci cu numele scris in el
Taiati la finalul vietii noastre pamantesti cu lacrimi in privire
Cand ne vom reintalnii probabil curand , sau asa sper
Vom reflecta o eternitate la nimicul numit nemurire .

Traieste-ti clipa

Viata , se poate calcula in secunde 
Nimic din ea nu dureaza vesnic 
Si cand ai ocazia sa traiesti , nu te ascunde 
Caci viata ... viata e darul ce nu-ti cere nimic .


De voi murii cu mana pe creion deodata
Si lacrimile vor curge cand ma inmoi iubit
Voi murii fericit , linistit si plin de viata 
Voi simtii in final , ce-nseamna sa fi fericit .


Nu poti sterge culoarea ochilor cu mana 
Nu poti tunde parul cu dintii sufocati 
Nu poti traii , uscat , fara lacrimi si zambind intruna
Nu poti pronunta numele sinistru de comun , al celor uitati .


Pierdut in timp si spatiu ma gandesc si la iubire
Cu rele , bune si tot ce e uman normal
Si in timp ce ascult clipitul stelelor prevad o inviere
Dar nu fizic , trupesc , reincarnare , ci emotional .


Prevad ca pierzand legatura cu lumea asta moarta 
Defapt ma nasc si nu mai pot fi criticat 
Cei ce ma urasc in adancul lor vor spune vorbe bune
Voi fi mintit frumos si deseori idolatrizat .


Caracterizat de diferente infinite si nepasare 
Sunt , am fost un om ciudat de special
Si cand voi face subit ultima strigare 
Va curge-n mare format din ceata un zambet final .


 Ca sfat , tot ce ramane de aruncat in foaie 
E sa nu uiti ca primesti mai mult decat poti da 
Si fa ceva in viata , ca nimeni nu-i ca tine 
Si nimeni nu va face in locul tau , ce poate putea schimba lumea .


Traieste-ti restul vietii , secunda in tacere 
Nu striga la lume caci nu te inteleg , vorbesti ca apa
Ea asemeni ofera viata , omoara in durere 
Si iti va spune ca mine , straine ... traieste-ti clipa .