Clipa schimbarii

Negrul norilor pe cer s-aduna ,
Ploua sange , e furtuna ,
Tot ce-i ura si ranchiuna ,
Se destrama impreuna ...
Se aude sunetul surd al mortii ,
Trec valuri de trupuri straine vietii .
Plange mama pentru noi ,
Am ramas straini si goi ...
Ingerul meu plange la o harpa-ngrozitoare ,
Caci tot ce e frumos vine si moare ,
Domnul mi-a creat ingerul din morfina si o floare ,
Plang peretii , e marea schimbare .
Imi ingrop chipul in palme , tremurand ,
Va venii timpul curand ,
Sa dau socoteala pentru tot ce am spus visand .
Imi abordez o muza neagra , cenusie ,
O ucid cu versuri , vorbe dulci si poezie ,
Tot seamana a tragedie ...
Realitate sau mi-se pare mie ?


Imi mor porii ,
Divorteaza norii ,
Dau frau liber mutilarii ,
Ma-ngrop in tainele placerii ,
Am supravietuit durerii ,
Inca o zi in miezul serii .
E timpul sa-mi recunosc amorul ,
Sa-mi las in urma lacrimile si dorul ,
A venit clipa sa schimb izvorul ,
Sau maine voi asculta inca o data norul ...
Plec din camera parca distrusa-n urma mea ,
Iubesc si sufar , viata-i grea ,
Ma voi topii asemeni fulgilor de nea ,
Voi muri incet ingropat in calea ta ,
Iti voi saruta urmele lasate-n baltile de sange ,
Ma voi stinge ,
Ma voi strange ,
Voi plange ,
Te voi distruge !

Nebun de viata

Stau inchis in mine insumi ,
Cu pistolul langa tampla ,
Apas pe tragaciul negru ,
Ca sa vad ce se intampla .
Pe-o zi sau poate doua ,
Ma trezesc cusut la gura ,
Spre pavilionul noua ,
Cica sunt doar o latura .
Caci scriu multe despre viata ,
Despre tragic si morbid ,
Cand umanitatea-ncearca ,
Sa ma faca sa va mint .
Dar de ce sa nu ma uit 
La norul ce se abate ,
Peste sufletele noastre ,
Cat de multe ne desparte ?
Am un strop de nebunie ,
Dar asa pot sa zambesc ,
Ca de prea mult timp iubesc ,
Si ma descarc in poezie .
Oare omul e mecanic ?
Oare chiar nimic nu simte ?
Oare viata chiar inseamna ,
Cine pentru cine minte ?
Caci mi-e dor de mine insumi ,
Si ma sting pe zi ce trece ,
Viata nu-nseamna placere ,
Inseamna cine s-o-ncerce .
Dorul marii inspumate ,
Ma face sa fiu nebun ,
Dorul clipelor uitate ,
Ma face sa spun ce spun ,
Caci iubesc soarele ziua ,
Si ma fascineaza luna ,
Oare-asa va trece viata ,
Inganandu-ma intruna ?
Sunt atat pe previzibil , 
Ca nu stiu nici depre bine ,
Nici de mine sau de tine ,
Nici ce imi rezerva maine ...

Situatii

Sub o creanga ofilita
Locuieste-un boschetar .
Plange-n sticla-i aburita ,
Lacrimi dulci si-si striga-amar 
Pe iubita lui copila ,
Ce-o stie din scrisori ,
I-a ramas intiparita in pupila ,
Noaptea lipsita de valori ...


Intr-o casa parasita 
Sta ascuns un prunc de-o zi ,
Isi plange mama lui iubita ,
Ce de astazi n-o mai fi .
Plange tristul si suspina ,
Ca ramase mitititel ,
Fara lapte sau iubire ,
Intr-o lume fara el .


La un drum de pietre fine ,
Se taraste un betiv ,
Isi arunca tragic  lasciv mana ,
Si o-ndreapta catre mine .
-Tu povestitor cu har ,
Cine crezi ca te iubeste ,
Cand de toate ai habar 
Si nimic nu te uimeste ?


Intr-o calimara nuda ,
Se azvarla o pana lunga ,
Saracuta plange sange ,
Ca nimeni nu vrea s-o auda .
Scrie despre tragedie ,
Dar oamenii sunt ocupati ,
Nu au timp de poezie ,
Sau de dorul celorlalti .

La vederea unui rasol ( Manifest )

Stai omule , nu fi ranced 
Ne curge-n vine-acelasi sange ,
Galben , rosu sau albastru , tot spre pamant se duce ,
Avem o mama care plange ,
Un tata care se stinge ,
Si-o lacrima ce curge .
Nu-mi scuipa fata de cristal ,
Nu fi atat de banal ,
Nu deveni rudimentar ,
Nu-ti condimenta plamanii , ca doar nu esti bucatar .
E bizar , ca suntem pe aceasi frecventa ,
Indiferent de-inteligenta ,
Suntem la fel in esenta ,
Si-mpartim in mod tragic aceiasi existenta ,
Stiu ca duce la dementa ,
Sa nu ai apartenenta ,
Dar ai fiule rezistenta ,
Gandeste tot in consistenta ,
Si rube bariera lingvistica ,
Rasista sau balistica ,
Ia-te dupa mimica ,
Dansati pe-aceiasi muzica ,
Radeti la aceiasi gluma tragica ...
Vad iluzii derizorii ,
La oameni cu probleme locomotorii ,
De parca-au venit controlorii ,
Sa ne-adune conducatorii ,
Stai sub linile subtiri delimitate de viziunea culorii ,
Sau fi independent si ramai doar cu povestitorii .
Vrem actiune , ratiune ,
Nu pervesiune pentru-aceasta frumoasa natiune ,
Hai sa ne lasam de glume ,
Si sa ne umplem de spume ,
Ca doare sa-ti vezi familia cum moare pe langa tine .
Gandeste bine ,
Cat te tine ,
Fi ca mine ,
Vrei doar doar bine ,
Dar de unde ,
Ca stai sub ordinea mondiala , ca sobolanul ce se-ascunde ,
Doar vocea a milioane va patrunde ,
In suflete prin unde ,
De frecventa stomacului gol ,
Ce te transforma in fiara la vederea unui rasol ...

Planuri de viitor

De astazi plec ...
Tratez restul lumii cu indiferenta ,
Ma ingrop in eterna-mi dementa ,
Si scriu despre toti ... despre intreaga-mi existenta ,
Astazi vreau sa barfesc precum ciocarlia ,
Toata omenia , sa imi asculte rapsodia ...
Efemer voi fi fost , magistral voi continua sa fiu ,
Voi fi mai mort decat  viu ,
Mai bogat de tine decat pustiu ...
Totul moare azi ,
Si mi-se scurge mie-n palma ,
La umbra veche de panorama cristalina ,
Vor fi si flori si nori care suspina ,
Voi fi mare , voi curge in tine , dar prea mare sa iti incap in retina ...
De azi ...
Totul se marunteste ,
Si nimeni nu mai greseste ,
Toata lumea ma uraste ...
C-asa vreau eu , numai una ma iubeste ...
C-asa vrea ea ...
Nu voi mai avea molii in intestine ,
Nu vor mai fi glorii ca destine ,
Nu vor mai fi unitati armate care sa dezbine ,
De azi totul se scurge in final ,
De azi voi fi doar eu si tu , un cuplu magistral !
Astazi vreau sa alerg ultima data ,
Vreau sa mananc ciocolata ,
Sa fiu nimicit de boala inca o data ,
Vreau sa gasesc o alta fata ,
Sa o fac sa sufere ...
Cum m-ai facut si tu pe mine ,
Vreau razbunare ,
In finala-mi rasuflare ,
Vreau sa ma-nec in mare ...
Sa cant cand si cat cant ca o privighetoare ...
Vreau chimicale ...
De astazi totul moare ,
Si arde sub acelasi soare ,
Azi vreau macel ...
M-am saturat sa fiu mai prost ca el ,
Voi conduce totul spre haos si distrugere ,
Fara frangere , fara fulgere , fara impungere ...
De azi ...
De azi uit de orice infrangere ...

Cu gandul la inspiratie

Muzica ploii ce-ti curge umeri pare a fi cacofonie ,
O poezie din litere obscure  , o simfonie de amor natural ,
O simpla si umeda comico-tragedie ,
Un zgomot surd , un dans nebun , un vis banal .
Iar soarele inbujorat de emotii mixte ,
Continua sa te scalde in caldura lui ,
De n-ar fi ele , viata ar inceta sa mai existe ,
Ai fi a mea , dar eu as fi al nimanui .
Cand umbrele vietii te invelesc in moarte ,
Iar zborul gandurilor , e tot ce ne desparte ,
Voi revenii sa-ti jur ca nu se poate ,
Caci te iubesc de-acum pana-n eternitate .


Cat eufemism  , nesimtire si uitare de sine ,
Am indurat in lupta mea cu timpul ,
Am ras si-am plans , ne-a fost si rau si bine ,
Dar nu te-am parasii , ti-am spus ca nu sunt tipul .
Te-am scris in versuri de foc , 
Pana la refuz de fierbinti ,
Ne iubeam peste tot , fara s-avem un loc , 
Dar timpul a trecut si-ai invatat sa minti ...


Of minte ciudata , zbuciumata , inspiratie-ncruntata ,
Unde dracului te-ai dus de nu-mi mai gasesc ratiunea ,
Caci las o natiune de frumosul meu privata ,
De poezii , de ganduri dar mi-am pierdut pasiunea .

In definitiv

Pana la urma ...
Ce a mai ramas din noi ?
O umbra de inger impartita in doi , 
Frica de intuneric in singuratate ,
O  pereche de buze uitate , uscate ...


Sper ca il iubesti ...
Sa suferi cum am suferit si eu ,
Sa distruga tot ce ti-ai dorit ,
Sa nu mai crezi in nimeni , nicic macar in Dumnezeu ...

Pana la urma ...
Cine e de vina ?
Cine n-a iubit destul de mult sa moara !
Eu stiind ca te-am considerat divina ,
Si-ti adormeam cu numele tau pe buze in fiecare seara ...


Depresie ...
Da, depresia mi-a mancat sufletul ,
Mi-a macinat zambetul ,
Asta o sa simti si tu cand va pleca de langa tine ,
Caci n-ai vrut sa iubesti si tu cand aveam nevoie ... pentru mine .


Pana la urma ...
Cine esti tu sa ma judeci ca te iubesc  ?

Rani cutanate

N-am mai iubit de mult ,
Si ma doare ...
Sunt atat de singur si mut ,
Sub aceiasi trista , efemera si singuratica raza de soare ...
Nu te-am mai vazut ,
Nici nu mai stiu cum arati , daca te-ai schimbat sau esti la fel de frumoasa ,
Si tot nu pot sa uit ,
Caci ma trezesc plangand cu numele tau pe buze in fiecare dimineata ...
Nu pot sa mai realizez ce e real , banal sau viu ,
Nu mai pot sa traiesc , daca nu te traiesc pe tine ,
Nici inspiratie nu mai am , stiu ca nu pot sa fiu ,
Daca nu esti aici , sa murim amandoi incet , sa te simt cum curgi incet prin mine .
Am venele uscate ,
Caci imi curgeai prin vene ,
Acum esti doar departe ,
Iar eu aproape , aproape de capatul rabdarii mele .
Te-am scris pe foaie doar sa te mai vad printre cunvinte ,
Am scris cele mai triste versuri ,
Doar sa te tin minte , 
Ma joc cu moartea-n somn ,in mii de intelesuri ...
Oare iti mai amintesti de mine ?
De noi , copiii ce se iubeau sub nucul batran si-uscat ...
Oare de ce imi atat de dor de tine ?
Cand stiu ca sigur m-ai uitat ...
Nici ochii nu m-asculta ,
Oricine-n raza mea vizuala trebuie sa iti semene ,
Am pielea buzelor uscata ,
Iar de respirat , de respirat am numai amintiri ... mor sufocat 
M-aproprii de un final anti glorios ,
A acestei ieftine si lipsite de calitate tragic-comedie ,
Un trist adult ce moare parasit de orice e frumos ,
Voi fi si eu departe , in vecii vecilor ce va sa fie ...

A fost

Trec zilele precum bataile inimilor noastre ,
Si-si lasa-n urma povestile unor sentimente colosale ,
Sunt urmate de razele lunilor albastre ,
Nu-mi place trecerea timpului , dar raman un sclav al divinitatii sale ...
Vad peste tot accidente dulci si iubiri scrise pe firele de iarba ,
Ma dor ochii cand vad stralucirea fiintei ce o ador ,
Ca te-am sarutat o data , a fost odata ca niciodata ,
Acum trec pe langa tine si mai pot sa te privesc doar prin ochii unui trecator ...


Strigatele ascutite ale sufletelor noastre ofilite ,
Strapung bariera limbilor diferite si a culturilor opuse ,
Erai binecuvantarea vietii , pe timpuri osandite ,
Acum esti un blestem al amintirilor de mult apuse .

Fulg de nea

Am reusit sa imi duc imaginatia la un nivel bolnavicios
Si-am strans cuvinte despre tine pe o foaie de hartie ,
Cand harpa ingerilor va inceta sa cante , le voi imprastia neputincios ,
Intr-o ordine bolnava cu ritm de poezie .

Am disecat cunostiintele universal umane pana la elementar 
Si-am incercat sa te scot din ecuatia sentimentelor fara succes ,
Ai devenit hrana pentru suflet in modul cel mai bizar 
Si-atunci am recunoscut pentru prima data ca iubesc ...

Dar azi plec , au trecut 365 de zile de cand m-am indragostit ,
Nu mai rezist sa visez la ceva atat de trist ,
Voi ramane acolo pe hartie , o poezie a celui ce te-ai iubit ,
Fulg de nea te-am topit cu dragostea mea , fara tine nu pot sa exist ...

Final

Am fost acolo ...
Unde simti un gol infinit cand pierzi ,
Unde zorii sunt tristi ca luna .
Am fost acolo unde sa crezi , 
Sau sa fi indiferent in fata mortii ... e tot una .


Am fost plecat si singur ,
Si-am ajuns plin de pete otravite ,
Mi-am riscat si ochii pentru fiintele iubite ,
Am fost acolo ,
Unde au fost si altii ,
Dar parca nu mai pot sa-ndur ...


Si-au fost si amintiri create-n vis ,
Cand tot iradia de fericire depresiva ,
Mi-am atarnat lasciv privirea si pe-un colt de paradis ,
Am fost acolo unde mi-era inima obsesiva ,
Pe pas slabit presat de un mormant ,
Al eu-lui carunt ...


Am plans si eu ,
Si mi-am secat obrajii ,
Din lipsa sarutarii parintesti ,
Mi-am inscenat si o moarte fericita ,
Langa oglinda sparta , pentru-o persoana ce-o iubesti .


Am fost acolo ,
Acolo unde norii-mi acopereau retina ,
Iar marea se retragea la atingerea meschina ,
Ce-mi racea sangele fierbinte pentru-o zana ...
Am fost si non-persoana ,
Un nimeni cu statut de existenta ,
Am trait visand si visand ca traiesc o drama ,
Si-acum sunt doar un spirit hranit de-indiferenta ...
Final .