Muzica ploii ce-ti curge umeri pare a fi cacofonie ,
O poezie din litere obscure , o simfonie de amor natural ,
O simpla si umeda comico-tragedie ,
Un zgomot surd , un dans nebun , un vis banal .
Iar soarele inbujorat de emotii mixte ,
Continua sa te scalde in caldura lui ,
De n-ar fi ele , viata ar inceta sa mai existe ,
Ai fi a mea , dar eu as fi al nimanui .
Cand umbrele vietii te invelesc in moarte ,
Iar zborul gandurilor , e tot ce ne desparte ,
Voi revenii sa-ti jur ca nu se poate ,
Caci te iubesc de-acum pana-n eternitate .
Cat eufemism , nesimtire si uitare de sine ,
Am indurat in lupta mea cu timpul ,
Am ras si-am plans , ne-a fost si rau si bine ,
Dar nu te-am parasii , ti-am spus ca nu sunt tipul .
Te-am scris in versuri de foc ,
Pana la refuz de fierbinti ,
Ne iubeam peste tot , fara s-avem un loc ,
Dar timpul a trecut si-ai invatat sa minti ...
Of minte ciudata , zbuciumata , inspiratie-ncruntata ,
Unde dracului te-ai dus de nu-mi mai gasesc ratiunea ,
Caci las o natiune de frumosul meu privata ,
De poezii , de ganduri dar mi-am pierdut pasiunea .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu