Memorial

M-am izolat , parca de tot 
De tot ce am vrut sa fac si acum nu mai pot ...
Nu mai reusesc sa imi imbratisez prietenii alaturi de care imparteam dimineata ,
Alaturi de care mi-a fost dat sa imi treaca viata .
Rivali de alta data , camarazi in lupte comune 
Temerari in societate 
Principali nebuni pusi mereu pe glume .

Nu mai reusesc sa iubesc ,
Sa imi doresc sa cresc sentimente in mine cum o faceam odata .
Prezenta oricarei senzatii vechi ma sperie ,
Sunt pierdut pe drumul sarii de pe obrajii ei de fata minunata .
Ce ironie ...
Traiesc in agonie desi imi cunosc extremele tristetii ,
Moartea ma invita la cafea sa imi desfasoare firul vietii .

Nu mai reusesc sa plang , decat in vapori de struguri si malt ,
Zambesc continu, paradoxal, desii parca vreau doar sa ma curat de zmalt ...
Ma simt centenar , 
Dar timpul ma contrazice 
Si imi zice ca mai am de dus amar ,
Iar eu plec la drum ...nu stiu cum reusesc amintirile sa ma strige
Si-mi amintesc , atunci in viziune
Ca am timp, dar imi fortez sfarsitul de misiune .

Totusi mai pot sa scriu , parca asta ma tine sa mai fiu
Caci fulger din degete ,precum furtuna de la inceput de vara 
Dar si cand scriu, descarc temeri , de parca in fiecare seara scriu
Testament dupa memorial ... de parca mor diseara .

Nebun cu sufletul

E dificil , sa fiu aici singur si senil ...
Caci , mai tii minte ?  ma iubeai ...
Ma regretai ca ma-ndepartam de tine 
Si suspinai noptile pana de lipeai de zile .

Iti amintesc acum , in ziua ceasta rupta din luna lui Gerila ,
Cum propuneai , in amurg , sa inrosim cerul de tandrete ...
Imi amintesc si eu , atitudinea umila 
A noptilor primordiale , ce incepeau sa se topeasca de tristete .

Totalul de ani , ce mi-ai fost tatuata-n amintire ,
Imi amintesc acum ca sunt nebun de suflet ,
Fiind constient ca nici o iubire nu sufera de nemurire ,
Dar tot plangand , sperand ca poate te-ntorc c-un zambet ...

E clar ca nimeni in afara de propria-mi persoana ma minte 
Ce am fost , ce-am vrut sa fiu , si ce sunt acum in lipsa prezentei tale 
Provin indubitabil din fantezii si realitati diferite 
Mi-e dor si traiesc alaturi de trupul si sufletul tau , sa fim doua valuri legate in mare ...

Iti amintesc , erai frumoasa si radiai viata printre gene 
Imi amintesc , zambeam de foame si ma hraneai cu fericire
Am ramas , singur si flamand ...fara sa imi crape zambetul figura de un an de zile 
Ai plecat si ai lasat doar intrebari , o piatra zgariata de numele tau si nefericire ...

#Colectiv

Ne pare rau , pentru voi ... v-am parasit mult prea curand
Ne-a durut , dar am simtit ca a fost nevoie sa ne doara cat pentru toti de pe pamant ...
E bine aici unde-am ajuns , desii am plans la inceput 
Mai plangem si acum din cand in cand , caci ne e dor de prietenii ce i-am pierdut ...
In rest , suntem iarasi frumosi caci ranile le-am lasat in urma noastra 
Si pe cuvant , ca ne e bine cu idolii nostrii ce ii pierdusem inainte ,
Acum ne canta in fiecare zi si marea aici parca e mai albastra 
Si parca e-n Vama , parca pana si stelele au formele potrivite ...

Imoral

Nu as vrea vreodata sa pierd ,
Dar nici nu as forta castigul ...
Sa fiu rezonabil prin esenta fata de univers
Cu fiecare vers si strofa sa imi cant viata langa tine 
Dorinta mea de moarte , e sa mor in timp ce-ti gust sarutul ...

Nu am inceput , sfarsit , cuprins 
Nu avem idei despre lumina ce s-a stins 
Cert e ca a fost un intuneric morbid pana atunci cand te-ai aprins
Si am suras intaia oara dupa o era interioara de plans .

Da, poate sunt nemernic si dificil
Poate imi arunc viata intr-o infama sticla de vin 
Si ma pierd usor de tine , blocat in propriul meu destin ,
Dar cand ma intorc murdar , la tine am cer senin .

Vad primavara in parul tau , in chipul tau , pe pielea ta
Si infloresti in gandul meu pentru orice rana a mea 
Esti floare de mai , zambind inca din avril
Sunt norul de furtuna , modelat de tine in cer senin ...