Moment

Simt fiecare particula de aer cum imi mangaie plamanii ;
Cum ochii mi-se impart pe cerul liber sub rochia moale a lunii , 
Cum organele mele sclavagiste si-au neglijat stapanii , 
Cum metafora vietii se pierde in cartea minciunii ... 

Ma vad ca si cum oamenii sunt orbi practic privind prin mine , 
Ma gust amarui , cu iz de gutui , mirosind a toamna tarzie ,
Condus de manie , manat de-antipatie si dependent de empatie ...

O parte din mine scrisa

Nu pot sa mint , ma schimb cu fiecare zi ce trece , 
Si fiecare om pe care-l intalnesc in viata la un moment dat ma lasa rece , 
Dar iert , nu am motive sa port ura doar ca orice om-e obisnuit sa dea din gura , 
Fara masura si sa ma judece dupa aparentele unui om pierdut ce-njura ...

Am imbatranit inainte de termen cu gandul la batranete , 
Am plans dupa haine pentru suflet cand am constatat ca-s zdrente ...
Dar viata merge inainte , printre rele si stropita cu cuvinte , 
Viata nu minte , iti da totul pe fata , important e cine-o simte .

Spune-mi ca vezi frumusetea ca majoritatea
Si o sa iti spun razand ca ai distorsionata realitatea ...
Nu-i nimic frumos in zece straturi de machiaj , 
Si-ai sa constati in zece ani ca te-ai indragostit de un miraj ...

Naturaletea costa , consta in puterea de a raspunde direct si fara ocolisuri , 
Unei intrebari capcana  care indiferent de crezi , e un cutit cu doua taisuri ...
Ma pierd cand vreau sa invat ceva si vad ca nu reusesc , 
As renunta , e prea usor ... pentru unii sunt masochist cand vad cat ma chinuiesc ...

Nu cersesc , cer multe , desii daca mi-se cuvine lupt pentru ce-i al meu , 
Razbat in razboaie mentale , si desii nu cred in credinta , totusi cred in Dumnezeu ...
Stiu ca pun prea mult la suflet , dar ce sa fac ... daca am unde ,
Si raman acolo amintiri ce nu au sens , dar care pot patrunde sufletele voastre marunte ...

Nu ma pot ascunde o vesnicie de poezie , stiind ca am darul dureros de a scrie , 
Si fiecare zi incerc sa ma regasesc in versuri ... Desii tind sa ma indrept spre manie , 
Nu e usor sa constat ca nimeni nu ma vrea defapt , 
Iar cine ma vrea nu ma cunoaste , simtindu-ma supraapreciat ...

Nu pot sa spun ca vreau viata eterna , ca as murii si azi , 
Nu vreau sa ma pierd in viata asta , desii frumoasa , o lunga alegorie de agonie si extaz ...
Ma indrept usor spre balcon sa imi aprind o tigara , 
Asta a fost o parte din mine scrisa ... sper ca e ultima oara ...

Traind in trecut

Priveste-ma , sunt eu ...sunt cel ce-am fost mereu ;
Primeste-ma cu caldura cu care te-am primit si eu ,
Iubeste-ma , te doare ? Crezi ca pe mine nu ?
Sau oare nu-ti amintesti  cand ne-mparteam sufletul ?

Nu vezi ? Sunt tot aici , te-astept sa te pierd iarasi ,
Sa te urasc din nou , sa redevenim tovarasi ...
Asculta-ma o clipa ! Urasc clipa cand m-ai arestat in cordul tau pentru pacate !
Urasc sa te iubesc atat de mult , urasc sa te vad in realitate ...

Bolnav ma simt ... ma mint ca nu te mai simt ...
Ca nu vreau sa te sarut , ca incep sa te uit , ca nu-s pierdut fara sa te cuprind ...
Si-atunci brusc schimb polaritatea gandurilor mele ,
Si ma pierd in praf de stele , ma pierd cu firea vietii ... ma pierd in durere ...

Poti sa mai vi o data ? Poti sa fi iar fata , nu femeia ce esti acum ,
Poti sa ma mai saruti sub ploaie si sa ne imbatam cu fum ?
Ai putea oare vreodata ... sa dai timpul inapoi ,
In vremurile in care sorele rasarea doar pentru noi ? ...

Stii ca valurile vietii noastre se sparg la tarmurile timpului ,
Si devenim tot mai putin din ce am fost candva , devenim sclavii trecutului ,
Contrar situatiei de fata , am ramas acelasi eu :
Ingropat parca-n speranta si frica de Dumnezeu ...

Apocalipsa

Afara-i frig si moarte , sub stele curg lacrimile lunii , 
Si oamenii sunt morti de-o zi , desii mai respira unii ...
Si-a uitat sufletele in apus , pierduti de cer si univers ,
Subcititi suciti de viata , nu aveau pic de interes ...

Si astia mici , comete-n zare , dau foc si moarte peste copaci , 
Iar lacrimi mici , margaritare se scurg pe-al brazilor obraji ...
Sub ultimele cuvinte ale soarelui se scalda mortii-n dimineata ,
Sub privirea curioasa a luceferilor se pierde-n noapte-orice speranta ...