Sunt ceea ce sunt 2

Deci astept ca si acest an sa treaca
Nu mai simt mental nimic , am privirea de piatra seaca
Sunt ceea ce sunt si totul se scurge parca
In acelasi colt de rai creat de acel eu ce se ineaca ,
In lacrimi fosilizate . Pleaca !!!


Poeziile arse pe covor de tigari stinse 
Parca ma privesc in suflet si creaza stari inchise 
Sufletul imi bubuie din prea multe amintiri aprinse 
Ma bantuie imaginea celor doi ce se iubeau cu luminile prinse .
Pleaca !!! Lasa-ma sa fiu inchis in vise nepermise .


Stiloul ma striga , ochii se plimba fara voie
Mi-era frica sa nu fiu singur si acum vreau sa raman ca Noe
Dar cadourile imi vin pe neasteptate ca in vechea troie 
Ramai , ramai cu mine ... ramai ca iti dau voie .
Te iubesc , recunosc . Gandul la tine ma inmoaie .

Sunt ceea ce sunt

Plec , las totul in urma si imi schimb scenariul vietii ,
Uit de tine , de noi si de jocul nostru frumos,
Devin un om fara scrupule si m-avant in bratele batranetii ,
Imi scriu pe foaia mintii ca ce a fost , a fost .
Dar nu o sa mai fie .


Imi amintesc cum visam cand eram mic ca pot sa zbor
Cum te iubeam pe tine si ma simteam usor
Acum sunt calator , cenusiu precum un nor
Si am uitat scenele in care credeam ca te ador .
E totul atat de incolor ...


Ma plimb prin cercuri vicioase fara cer senin
Privesc cum oamenii sunt plini de venin
Cum ajung intr-un final declin deplin ,
Cum tragediile celorlalti ma fac si mai meschin .
Strang ochii si suspin .


Uit ca am adunat frunzele de pe jos si le aruncam in vant
Cu tine sau fara tine , nu mai sunt la fel de plapand
Si zdrobesc lacrimi reci ca inima mea de pamant
M-am saturat sa ma gaseasca dimineata iar plangand.
Si sunt ceea ce sunt ...

Un simplu om

Sunt mainile tale duioase si moi 
Sunt poezii scrise parca pentru noi
Sunt miliarde de idei impartite la doi
Sunt dimineti in care ne trezim cu ochi straini si goi .
E natural sa privim in cer ,prefacandu-ne ca il atingem
Si ne trezim  si-l plangem si vedem ceea ce suntem
Calcam pe suflete neincetat ca sa ni-l gasim pe-al noastru
Si descoperim ca iubirea nu e decat un monstru
Apoi ne umplem de ura si ii scriem numele pe-un pom ,
Il stergem . mergem mai departe, oftam si ne spunem :
Sunt doar un simplu om ...

Suntem istorie...

Prind fluturi morti in mana mea
Cu aripile frate de furtuna ce va sa vina ,
Iar am privirea uscata si rece-n fata ta
Astept doar un raspuns frumos din inima ta meschina .


Pe patul de frunze prafuit cu stele-n capat
As vrea sa te intind , sa te cuprind , sa te sarut
Tu tipat de iubire , iar eu de tine freamat
Simt , vreau , promit , dar nu pot sa te uit .


Ti-e dor de iernile fierbinti din casa mea sticla ?
Ma simti cand suflu spre tine cuvinte fara sens ?
Mai vrei sa fim doi doi si luna la o adica ,
Sau vrei sa ne rotim sufletele in jurul aceluiasi inteles ?
Suntem istorie ..


E rost de glorie , cand te privesc si iti spun ca te iubesc ,
Iar tu firava si marsava in acelasi trup ma iei in brate 
Te-as saruta , prinde in mine , chiar de stiu ca o sa gresesc 
Dar tu esti prinsa de demoni si vrei sa imi legi buzele de ale parului tau ate .
Suntem istorie....


Circuitul de energie locomotorie , bataile inimilor noastre 
Sunt si ele istorie , iar noi nu mai avem nici o ocazie la viitor
Ne vom saruta  in vise pe sub florile bolnave , albastre ,
Iar tu vei curge in mine ca un izvor , te ador ...

Vise furtunoase

Prins-am in fata o adire de vant plapand
Curios , se imbata pe buzele mele cu gust de vin
Si apoi ca prin magie , curge vantul la pamant 
Obosit de uimire poate , adorm adanc si-apoi suspin .
Si cad ... si cad in vise daramate , nesflefuite de curand
Imi vin ... si-mi vin imagini repetate , despre vant .


Imi scot din suflet , cea mai frumoasa masca 
Si-mi bate inima lent pentru o noapte de amor .
Eu i-am spus vantului s-opreasca 
Cand simte adierea mea imbalsamata in izvor .
Se plimba iar , prin parul si-ascunde dorul
Canta parca in culori ....
Desii este numit de toata suflarea lumii incolorul .
Vai, dar si cand te atinge ... mori !


Apoi ajunge pe la gat , imi simt buzele tremurand
Ma saruta pe ici , pe colo , tremur toata .
Simt o flacara in suflet provocata cred , de vant
Dar incepe sa se stinga , ca in acum ca niciodata.
Si pplang cu el , si el plange pe mine 
De ce-i atat de frig in acest infam paradis
Dar cand deschid ochii va ca nu mai e , ma uit mai bine
Si iar il vad , insa imi spune : Nu plange ca e doar un vis !

Vise

Merg apasat , buzele imi sunt crapate ...
Nisip si praf imi curg pe-obraji caci nu pot plange
Scuip sare cruda din izvor si merg mai departe
Nici ploaia nu ma bate , nici moartea nu ma strange .
Ei , mostrii-urbani  privesc cu sete la mersul meu impleticit
Batjocorindu-ma in fel si chip , in sensuri senzationale
Si-mi spun ca sunt doar o epava , a celui ce-am fost fericit ,
Desii ei sunt doar niste animale , dureros de rationale .


Dar sunt trist , ca lumea-i trista ... caci este greu sa ramai om
Cand asteptam ca fericirea sa ne-o aduca El sub pom .
Raman la starea mea de spirit , cu lacrimi sarate presarate
Pe obrajii mei intinsii ca nervii , de intamplari , dureri uitate .
Si vad un batranel cu sticla-n mana , plangand de dorul vietii lui
Caci a murit acu' o saptamana si este singur , al nimanui .
Asa ca-l strang puternic , eu o epava , si-l aranjez pe bordurica
Ii spun ca stiu ce i-se-ntampla dardaind amandoi de frig si frica .


Si-acel batran imi moare-n brate , cu poza vietii prinsa-n vene
Cu otrava ce singur si-a facut-o pe vremea cand era la tara .


Si voi traii in ale mele lumi tampite , cu dori seci si viziuni
Stiind ca lumea este moarta , inecata-n lacrimi stinse ,
Pe obrazul meu de ceara topit de-atatea misiuni 
Si voi ramane-n amintirea vietii  un simplu om ce o iubise ... 

Buze crapate

Este curios cum dorm astrii in puful incert al norilor de ploaie
Visand probabil la chimia dragostei din ei .
Cand ofteaza luna si vantul merge agale spre odaie
Sau soarele cand stranuta praf de stele pe coapsele ei ...


Simbolistic isi vorbesc prin lovituri de intuneric
Lovindu-ne pe noi , din gelozie si ranchiuna 
Sau se iubesc prin eclipse de un frumos angelic
Saruturi muntuase pe buzele lor cu gustul de rasina .


Ma intreb uneori cum de se mai pot iubii 
Cand nu se pot atinge , sauruta sau strange-n brate ,
Iar noi oamenii de rand avem iubirea-n palma
Dar o topim mereu cu secrete si goluri de ura prinse-n mate .


Si tu de mi-ai fi luna , iar eu soare fierbinte
Sa ne certam intruna cu pasiuni si tipete surde
As lua tot pamantul si la picioare verde ti-as intinde 
Sa pasesim pe el ,tu pasionala dar rece ,  eu lamentabil de cuminte ...

Depresia primavara-toamna

"Iubire , tu dulce durere
Cum te hranesti din lacrimile mele
Iubire , lovitura si mangaiere
Cum rasari spre seara pe buzele celor ce sunt pierduti prin stele ."


Pasii rosi de timp ai Doamnei cenusii
Trec amoros prin mine cu amintiri de iarna .
Tu ai ramas la dansa , mai vi sau nu mai vi ?
Caci simt ca nu ma pot astepta prea mult o veche drama .


Dureri si melodii , tineri noi eram pe banca de la bloc
Cand ma strangeai de mana , iar eu te sarutam ...
Cand viata de atunci parea un simplu joc ,
Cand ne-ncalzeam ca focul in iarna , ne iubeam .


Esti primavara-n mine , iar eu un ghiocel
Esti dragoste sublima , pacatul meu suprem
Sunt floarea de langa tine , vestitorul ghiocel
Dar tu ma uzi prea mult cu lacrimi si mor iarasi singurel .


Chiar de sunt imbatat de tine , ca-ti curge vinul din sarut 
Sa stii ca tot mai vin 
Sa ne iubim la anul mustind gustul tau de strugure batut 
Vom fi iarasi noi doi , pe banca printre frunze in prag de moarte 
De atunci iti jur iubire , nimic nu ne mai desparte .

Un nor ce te-a iubit

Pe langa suflul vantului plapand

Calatorind cu el calare

Visam la tine , inger bland

Insa tu imi ofereai uitare .

Si casa ta o cunosteam

Si ea pe mine tematoare

Ma privea , eu o -ntrebam 

De mi-ai dat iubire cu uitare .

Ca floarea-albastra tremuram 

In frigul ochilor tai sticlosi

Ma-mpleticeam si inghetam , plangeam 

La cat puteau fi de frumosi .

Eu ma-mbracam in parul tau balai ,

Ma plimbam prin el ca un singuratic nor

Tu nici macar nu ma priveai 

Cand iti sopteam vorbe de amor .

Trecut-au anii , morti sau vii

Nici eu nu stiu , dar te-am uitat

Acum ma cauti si revii 

La norul singur ce l-ai renegat .

Dar eu iubesc o alta doamna 

Traind cu ea o frumoasa tragedie

Ea prinsa-n mine ca apa prinsa-n toamna

Eu alunecand prin ea precum o poezie .

Si intuneric ai in ochi acum 

Caci nu mai esti femeia ce am iubit odata 

Esti stearsa , comuna , cu sufletul facut scrum

Pacat , am fi putut sa fim o dragoste curata .

Despartire

De azi , sunt singur cuc .
Chiar de nu mai apuc s-aduc 
Un dor iubitei mele cu chip angelic
Mai bine ma ridic , arunc iubirea-n plic si nu mai spun nimic .

Desii mi-o amintesc si azi ca ieri
Cu ochii stransi in brate , efermeri
O sa o plimb prin gura doar si numai in povestiri
Cu final de aminitiri , cu despartiri , povestea unei mari iubiri .


Caci mi-au fost stranse venele in  poezie
Romantisme deocheate si acum imi pare mie
Ca iubirea ei fuse numai o adiere de vant de toamna
Un joc murdar pictat de ea stropit cu melodrama .


Acum raman cu bine  ...
Incheiat e dansul meu de rime , chiar de nu ma pot abtine
Voi tine la tine , superba faptura
Cu privirea ta pura , cu rodul unei dezamagiri in gura .


Si mi-ai spus ... "Ne despartim."

Tragere de maneca

Pasiuni si ratiuni , negre ca niste carbuni
Peste ele stau taciuni al istoriei strabuni
Cu tradatorii de romani , arsi pe rug de-ai lor stapani
Condamnati de furaciuni , port ranchiuni si oamenilor buni
Inchinati spre zei batrani , imortal sa ma-ncununi
Sunt noul zeu pe zece luni ,
Zbor cu voi in alte dimensiuni ,
Iar moartea voastra imi va da puteri pentru a face minuni .

Efecte

Ma plimb , deasupra nimicului ce a ramas
Unde e culoarea , unde sunt visele stralucirea ?
Oamenii ma mint acum cu cel mai frumos glas
Ma intreb  plangand si obosit , de ce am distrus iubirea ?!

Nu vad raspunsul intre oameni , caci "se urasc " nu e raspuns
Imi plimb privirea peste ea , fecioara draga ce mi-a fost iubita
Raul si ura , mizeria si gunoiul sunt toate acum si ne-au ajuns
Chiar si norii nu's pufosi , vise spulberate ... ma simt criminal ... am imbratisat dementa .
Prin mana Domnului trecuram toti , fuseram toti la fel
Si ne iubeam cu totii , ne strigam iubirea cu saruturi dulci
Acum vrem doar sa dominam , am ajuns sa fim monstrii ... fara increderea iin El
Urbanizarea mortii  e tot ce a ramas , iarta-mi pacatele dar mor , ca si iubirea ...cand nu mai sunt sa ma anunti ,,,, 

1

E ora 0 0 m-aplec sa-mi ridic ce mi-a ramas

Un stilou , tigara , flori stranse cu ea si-un ceas .

Incepe sufletul sa ma doara , dar ii spun ca il astept de mult

Ne intalnim ca-n fiecare seara , la paradisul pierdut

Apoi e ora depresiei 1 , apuc poza in care eram copil si plang

Nu mai mi-am vazut zambetul sincer de un timp prea lung .

Pleaca limba ceasului spre mine si mai mult , ca o furtuna

Ora doua imi aminteste de noi , cand eram noi doi si-o luna ...

Sufletul mi-arata umbra-mbratranita de durere si dor

Si-mi spune ca de atata boala o sa mor ...

Scotocesc prin sentimente , ma lovesc o sticla veche de vin

Imi amintesc ca-i 3 si izbugnesc in plans ...as vrea sa te alint .

Iau o camasa veche , cadoul sambetei de dinainte de duminica

Iti simt si acum mirosul lipit de imbratisarea noastra .

Nu stiu dar e 4 si te vad in continuare

Ma bag in pat , sa dorm ca speranta visatoare .

Eu, nebunul

Eu sunt nebun ca te iubesc 
Ei ma urasc caci sunt nebun
Eu vreau doar sa ma-ndragostesc 
Ei nu cred nimic din tot ce spun .


Prin stele-n noapte m-am nascut
Doar sa iti spun ca te iubesc 
Dar tu nu m-ai recunoscut
Si-acum tot eu gresesc ...


Eu nebun am fost , dar dupa tine
Ei mi-au ras in fata cand le-am spus
Ca visul perfect pentru mine 
E sa te sarut , tainic la apus .


Mi-as fi dorit sa te sarut
In ziua cand vantul imi fredona iubirea
Dar n-ai putut sa vi , sau nu ai vrut
Si-am plans dezamagirea .


Ei plang acum cu doru-n lacrimi
Eu sunt nebunul tau iubit
Ei isi suporta durerea-n patimi
Eu sunt nebun , dar fericit .


Tu ieri mi-ai spus ca ma iubesti 
Cu lacrimi fierbinti pe obraz
Acum sunt un nebun ce-l indragesti
Sunt nebunie , agonie si extaz .

Probabilitati

Nu sunt ca vantul , calator
Nici nu iubesc atat de mult iubirea ...
Nu sunt vreun mare visator
Si-mi car in continuare nefericirea ...
N-am fost poet sa fiu iubit 
Nici respectat n-am fost prea tare
Nu cred in binele infinit
Si-am cautat in continuare ...
Iubiri ...
Imposibile si triste , dureroase
Cu mii si mii de contopiri
Al unor trupuri rasinoase ...
Am descoperit ca mori cu ziua , si ca o floare te scuturi
Caci viata ma apasa mai mult ca cerul ce cade in depresie
Si am calatorit cu lacrimile pe obrazul batatorit de saruturi
Al mamei fiului meu , la-nceput de inceptie ...


Sunt izvorul de iubire , ce curge-n inima
Sunt zbor de vise peste noapte pentru tine 
Sunt scriitorul ce cunoaste cu adevarat iubirea 
Si sunt omul de langa apus , un ce poate fi oricine ....

Eternul Ieri

Astazi va plange pianul dupa tine ,
Noapte de cristal , cu stele cazute in nimic
Vor urla de durere celulele din mine,
Iar tu vei murii sufocata , ca o scrisoare de amor in plic .
Astazi vor croii paianjenii rochie de mireasa
Mortii subrede si batrane , din varful muntelui Sion 
Te vei-mbraca in panza de lacrimi , ca o imparateasa ,
Iar eu voi plange cu cerul in sincron .


Maine voi duce crucea la mormant
Voi pune flori de colt asezate peste tine 
Te voi saruta prin amarul pamant 
Voi murii si eu , plesnind inima-n mine ...
Maine ma voi imbraca in stelele cazute in gol,
Imi voi arunca zambetul in Groapa Marianelor
Usor cantand a moarte se va apropia un stol 
De pasari ratacite in versuri de amor ...


Ieri fuseram doar noi doi 
Si nimic mai mult in lume
Astazi te-ngrop pe tine , eu strigoi
Si totul va fi ieri , iarasi de maine ...

Fara tine

Sunt unic , ca ochiul marii 
Ce priveste moartea-n fata 
Sunt soapta calda-a sarutarii
A iubitei-n dimineata ...


Insa draga mea domnita draga
As fi doar un punct in univers ,
Doar o amintire vaga
Fara tine-n al meu vers ...


Eu sunt firav ca iarba verde
Tu un fagure de miere
Pana si timpul se pierde 
Cand imi spui la revedere ...


Buzele-ti fine si moi 
Ma rapun ca vantul de primavara
Te iubesc cat pentru amandoi
Hai sa ne iubim diseara .


Si print rosu de as fi 
Tot mi-as strange ura-n palma
Pe vecie te-as iubii
Tu a mea , frumoasa doamna ...

Adio copilarie

Simt lacrimi de copilarie zgaraindu-mi obrazul
Acelasi obraz , zambeste-n agonie
Chiar si pasarea mortii si-a pierdut hazul
Vazand pe chipul meu o asa tragedie ...
O papadie isi scutura culoarea bolnava pe mine 
Si-si trece tulpina prin inima mea de piatra
Cad in revelatii , despre ce e si ce nu-i bine 
Parca mi-e greu sa fiu om si sa ma coc precum painea pe vatra ...


Revin in casa , sangerand puroiul amintirilor din suflet
Bubele lor se sparg si incerc sa privesc in fata
Adio frumoasa si-ncantatoare copilarie dintr-un etern zambet
Bine-ai venit trista si indurerata continuare seaca de viata ...


Sed calm pe fotoliul pe care candva ma jucam , prefacandu-ma-n destin 
Acum sunt batran , umil si tanjind la ideea de a mai fi copil ...

Si-ai sa ma uiti

Si-ai sa ma uiti ,
Voi ramane doar cel ce a fost ,
Iar tu iubirea unui om descult
Ce umbla printre stradutele sufletului fara vreun rost ...


Pana si orchestra lacrimilor de-amor a amutit
La venirea ta in prima zi din toamna gri
Si-ai sa ma uiti la asfintit 
Caci nu cred ca vei mai veni ...


La tine pe buze a disparut durerea de-altadata
Doar sa o inlocuiesc cu sevrajul lor dureros
Si-ai sa ma uiti intr-o amintire neinsemnificanta ,
O dulce rabufnire a unui biet copil nervos ...


Pasind acum pe patul meu de piuneze
Care se topea in frunze si flori de primavara 
Realizez ca altceva nu putea sa se realizeze
Decat un vals al dragostei , aprins si stins intr-o seara ...


Si-ai sa ma uiti ...

Taci

Armonia mortii de afara , ma-nfioara
Melodia sortii se aude iara , caci la mine-n suflet e primavara ...


Taci ...
Iubito , prinde-ma de mana ,
Iar buzele odihnestele peste buzele mele 
Saruta-ma si o sa vezi toti ingerii cum se aduna
Sa te imbrace , sa ma stropeasca divin , cu flori de stele ...


Taci ,dragostea mea si lasa-ti trup moale peste frunzele cazute la piciarele tale 
Iubeste-te moarte , caci au murit in culorile tale preferate 
Priveste cum toate , parca se scutura in bataia vantului de jale 
Nu merita iubire , sa le lasi al trupului tau uitate .


Nu-mi mai soptii iubire , caci noaptea lumineaza doar din vise
Iti saruta pielea cand dormi , si ziua te priveste 
Nu ar vrea sa-ti spuna dansa ca visele nu sunt interzise
Dar iti dai singura seama si uiti ca si ea te iubeste . 


Tarziu imi e dor , si e iar primavara 
Sicriul m-asteapta si se apropie usor 
Tu iubita tinerete ma tarasti prin groaza-n fie ce seara 
Sa-mi spal ochii de vise , buzele de gustul tau si inima de amor ....

Cum ar fi ?

Mi-ar placea sa fiu sigur de frumosul vietii ,
Sa-mi strig iubirea orisiunde 
Sa mi-se umfle tampla de intelepciune in pragul vag al tineretii
Sa stiu pana si fericirea unde se ascunde .


Fenomenal ar fi de as ramane copil vesnic , ca un Peter Pan jucandu-ma mereu
Singher sa rasara soarele la fereastra mea , sa nu ma trezeasca 
Genial ar fi sa pot sa-mi fiu propriul Dumnezeu
Si sa-i fac pe toti cei cu inima de piatra sa iubeasca ...


Mi-ar placea un vis sa am pe zi sa ma hraneasca 
Si cruda-mi trecere de timp sa-mi ceara voie
Mi-ar placea un strop din trupul iubitei sa ma-ncalzeasca
Dar strig degeaba la un prieten imaginar , de care am nevoie .