Nori de fum

Si cum radeam , nebun ca un bun de nimic 
Sub clarul lunii in depresii vedeam clar luna 
Plecat-am capul spre a cerului finit 
Nebun si singur sunt , mai stii ? vorbeam intruna ...
Si una rupta-n maselele de minte , buimaca si uituca 
Ma lua in brate moarta cu moartea-n mana stanga ,
Justificat-am gestul ei fara de noima si-nteles 
Cu tuse umezita de cancer si idei halucinante-n mers .
Ea, imbracatan dres , ma saruta fumegand din totii porii ,
Eu , spumegandde pofta , o absorb ca spuma marii ,
Plimbat-am mana stanga in cortexul terorii , 
Su asa am inceput sa simt gust de paranoia in centrul garii ...
Si-am luat-o de nevasta , aceasta nefasta vasta,
Mi-a-ntunecat privirea , gandirea si inima mi-o facu albastra ,
Zugravita-mi sufletul in albastru de metil ca-n vis , 
Otravita-mi zambetul in verde de Paris ,
Eram in paradis , inchis ,
Un sentiment de nedescris cu dichis si-o permanenta sursa de scris .
Ce trist ...
Mi-am scris gandurile , am rupt in slalom randurile ,
Am creat versurile si starile ,
Am umplut creiere si canile , 
Am fiert sangele strugurilor tarzii , 
Dar am uitat ce-nseamna " a fi " .
Pai cum sa fi ?
Cand nopti tarzii su euforii 
Iti inlatura posibilitatea de a mai gandi , 
Cand esti copil printre copii si non-stop doar jucarii ,
Am ajuns la cotitura ,
Sase ani de sconcs mi-au lasat un gust amar in gura 
Si totusi continui , ma mint ca am masura ,
Cand defapt astept ultima mea solutie , intaia Domnului masura ...9 

33 de ani

E obligatoriu sa-ti tii sensul giratoriu ,
C-altfel risti sa devii un criminal notoriu in purgatoriu ,
Si sufletul iti va fi in doliu , 
La moartea sistemului tau de gandire cauzata de prea multa iubire si umilire .
Pastreaza-ti firea si revino-ti in fire , nu vezi ca inima ti-atarna doar de cateva fire de privire ,
Si n-ai primire in tine daca eschivezi in lupta cu tine insuti , nu ai dreptul la nici o insusire ...

Dormi pe tine , iti faci cruci pagane cand esti luat prin invaluire de gazele cu priviri bune ,
Suni la vecinu' crezand ca o duce mai rau ,
Constati ca e al treilea razboi mondial , fara nimic cordial in sufletul tau ,
Constati ca nu-i nimic mai greu decat sa fi satul foame si tu si copilul tau .
Asa e mereu , dar esti nationalist si zmeu , nu-ti lasi gloria strabunilor in urma ,
Dar in cele din urma esti stapanit si tu de ura si devii inca o victima a efectului de turma .

Driblezi sticlele ca Maradona , iti arde gatul ca Sodoma , 
Iti strigi mama , invingi teama cu drama si dai vina pe Karma ,
Dar unde-i crucea cand ti-o construiesti in umeri si numeri zilele ramase in care poti sa suferi ,
Nu te mai suferi dar te suporti si porti aceleasi haine cumparate din negot de la un hot ,
Esti inconjurat de mafioti si iti zici ca nu e drept , sa iti cunosti drepturile dar sa fi stangaci in 
a-ti alege pretul corect ...

Ajungi intr-un final cu tample albe , cu zambetul evaporat in vapori de alcool distilat si reciclat in ani de stat si sorbit vodka si coniac la pat ,
Rupi norma la pastile si torni lacrimi in kile' , mor copiii tai de tine , ca nu mai mori o data sa le fie si lor bine ...
Dupa atata suferinta , umilinta si indurare constati ca ce-ai fentat acum e ultima scapare ,
Mai furi cateva zile sa iti iei la revedere de la bere , tigare si orice alinare ,
Te-asezi in scaun cu pleoapele greoaie si privesti ultima oara prin odaie ,
Simti ca durerea te indoaie , si-ntr-o ultima scapare , lasi o scrisoare anonima fara rima sau noima , 
O asezi langa tine si faci ce stii mai bine ... trei kile' de vin danseaza-n tine tango mortal cu treizeci de pastile ...

Cartea Noptii 1 ( Tudor Trusculete )

La mine-n suflet sta sa ploua ,
SI inima mi-se topeste precum soarele in mare ,
Si-mi scurg lacrimi reci , ca de roua ,
In palmele tale amandoua ,
E veci , e cuplu ... suntem noi , e soare ...

Nici mortii nu-mi mai sunt prieteni ,
Si parca iarna ma stapaneste in gheata ei ,
Caci nu mai izbutesc a scrie ,
Despre noi doi , despre basme si zmei ...
Si ochii-mi pica tot mai grei ,
De parca sunt insuratei ,
Si vor sa se iubeasca-n intuneric ,
Eu scriu orbeste ... nu inteleg ce zic ...

Si fac slalom bolnav printre albul nesfarsit al filei ,
Cuvintele imi curg din buricele degetelor de parca ar fi cianura ,
Ceva in inima imi bubuie numele iubitei ,
Ceva in creier sterge inima de lacrimi si-njura ,
In suflet mi-e cap sau pajura ,
Inima sau patura de lacrimi ,
Musetel sau datura ,
Dantura stearsa , albicioasa , sau zambet plin de patimi ...

Privesc spre a oglinzii doua fete ,
Si vad nimicul si spatele meu cu groaza ,
As injura si-acum dar tac si-mi dau crezare ,
Caci floarea verde a ochilor meu e-n a buzelor tale vaza ...
Si se-ndura sa vaza cu necaz si jale , sa citeasca analfabetic randurile sortii ,
Scrise cu ultima suflare a tovarasilor de bautura morti in foile necunoscutului ,
Nu vezi ? E scris cu esenta de usturoi in cartea noptii ,
Caci cu cat imbatranim vom fi mai multi prada trecutului ... 

Si dor aceste miscari detaliate si crispate degetare ,
Si orice cugetare despre prieteni rupti ,
La orice departare si demna de visare ,
Voi fi aievea eu si restul ... nevazuti ...