Imi este frig , iar daca te strang in brate esti rece precum noaptea
As vrea sa te ating , dar mi-e frica de dragostea asta ce imi poate aduce moartea ...
Asa ca sting lumina , s-adorm as vrea dar lacrimilea astea ma ineaca
Imi lipsesti ca heroina , ce imi facea orice zi sa treaca .
Tu nu vezi ? Nu simti ? N-auzi cum urla noaptea de durere , caci ma vede si ma simte
Preferi sa crezi , sa plangi , s-adori o himera ce te minte cuminte si te lasa fara minte ?
Aprinde lumanarea sa lumineze in zare , tot ce a fost dar nu va fi vreodata fara noi
Inchide usa de la intrare , spre cimitirul de amintiri ce mi-e inima privita prin ochii tai goi .
Straine , bun venit in amintirea mea
Ne revedem cand viata imi va trece prin fata ochilor
Nu-ti strange ochii in lacrimi ce-s dulci ca mierea
Caci sunt ce-am fost candva in viata ta ... inamicul singuratatii in mirajul noptilor .
Si te-am iubit , nu-ti fie frig , nu-s rece ... esti doar mort .
Nu poti , nu pot . Nu vrei , nu vreau ...
Dar cat sa mai imi fac din bratele tale cort ?
Cat ?! Spune-mi cat , sa te caut si sa beau ?
Caci ai plecat si am ramas ...
Te-astept sa vi cu moartea-n glas .
Sa ma iei , sa nu mai vi sa-mi spui in vise
Ca ma vrei , ca iti e frig ... si dimineata sa ramana doar dorinte interzise...
Intelege ca voi veni , dar asteapta linistit
Caci stiu , sunt tot ce vei iubi , iar eu sunt tot ce ai iubit .
Adio...
