Totalul afișărilor de pagină

duminică, 23 noiembrie 2014

Incurristi

Pe urmele mele sterse de vreme ai sa vi ,
Sa-mi rogi iertarea noptilor tarzii
Cand ti-am alungat singuratatea de pe gene ,
Cand adormeam ascunsi de oameni si durere ...
Vei vrea sa fi , sa vi , sa-mi tii
Iarasi inima in palme , sa n-o strivesti in sute de povesti ,
Vei vrea sa simti iarasi darul de a iubii ,
Dar te-am iubit , acum degeaba ma iubesti .

Vei prinde steaua nordului in minte ,
Si vei impartii moartea in ignorantele cuvinte
Ce-au curs adesea peste nopti albe briliante
Te voi cuprinde in ochii ce i-ai lasat pierduti sa ca'te
O urma a ceea ce doream impreuna sa concepem in mai bine
Dar te-ai transformat in timp si ai trecut pe langa mine ...

De anima

Fericirea e ascunsa de noi ,
O gasim , si-o-aruncam la gunoi .
Fericirea e lacrima diminetii timpurii...

Fericirea e moarta de dor ,
E briza umeda din coridor ...
Fericirea e metamorfoza verbului "a fi" ... 

Fericirea e femeia de ieri ,
Doi prieteni si cateva beri ,
Fericirea-i copilul primelor iubiri ...

Fericirea ecordonul omblical ce ne leaga de divin ,
Scancetul sufletului nostru ajuns la sublim .
Fericirea e taina vietii , motivul inevitabilei despartiri ...

Fericirea e ceva , ce noi nu mai gasim ,
Traim din ieri si ne pregatim sa murim ,
Fericirea e totul despre nimic cand vine vorba de noi .

Am uitat sa fim cu adevarat fericiti ,
Mult prea ocupati fiind sa nu fim depasiti ,
Ne-am pierdut nemurirea intr-o mare de biti ...
Nu imi amintesc ultima oara cand am vazut doi oameni fericiti ...