Amar

Am ajuns sa nu ma mai cred pe mine , 
Sa nu mai cred in bine , 
Si nimeni si in nimic din ce sustine , in fine ...
Cert e ca mi-am atins limita , cu scopuri nedefinite ,
Cu marginiti finite si definite de imagini doar de imaginatie finite ,
Si vad atatea chipuri obosite ,
Atatea drame traite si sarbatorite ca si cum am fi niste suflete abolite de toti ,
Si toti ne vor morti , 
Ca-i greu sa suporti suparatile ce ti-le aduc toti , cand vrei doar liniste si timp 
De gandire ,  in schimb primesti doar scupire la iubire si iubire de pacat ...
De ce nu devenim cu totii oare ce am visat ?...

Sa crezi in tine sau destin , 
E doar o alta explicatie pentru faptul ca esti indreptat spre declin ,
Si orice e sublil ti-se pare sublim , si sub limba ti venele ce te definesc a fi util ,
Oricat de sexual ti-s-ar parea mareea si tarmul ,
Iundarea nisipului de plancton zoofilic ,
Trebuie sa privesti sexual iubirea ca simplu cromozomul ,
Ce-ti poarta ideea in a scrie cu adevarat in sens biblic ...

Iar cerul de-ar plange in lacrimi mercuriene ,
Cu ploi martiene si-un apus inelat ca satira lui venus ,
Sunt sigur inelaul tau cosmic astral , ma va iubii chiar si de te voi impodobii doar cu o sarutare de margaritar ... amar

10 ore

Tu nu vezi ca numeri orele de libertate  ?
Te astepti la justitite , dar ai uitat ce e aia dreptate ,
Si orice semn ca ai putea trece cu bine peste piedicile anticipate ,
Se dovedeste a fi mincinos si ajungi si mai departe de scopul initial in care iti imbratisai familia in sarutari si sarbatori minunate ...

Nu vezi ca e greu sa spui adevarul , cand toti asteapta minciuna ,
E greu sa dai cu buna ziua , cand nici macar prima ora nu-i buna ,
Nu vrei sa deschizi ochii si sa vezi ca esti inconjurat de ranchiuna ,
Si ca esti dependent de parerile celorlali , cum e dependenta femeia de masina ... ?

Stiu , e greu sa simti , sa minti , sa crezi sau sa creezi finaluri fericite , dar poti sa anticipezi ,
Ca finalul tau va depinde de lacrimi , bani si cuvinte , rascolite si scolite ca batranii ce stau sustinuti de ideea ca e dinte pentru dinte ...
Stiu ca il vei privii cu ura , ca minte si te-njura , ameninta dar in fata instantei e catel cuminte si tace din gura ,
Va venii si timpul tau , si o singura clipa e deajuns , sa inlaturi orice neajuns si sa fi invingator si nu invins ... 

Schimbari

Nu mai pot sa scriu ,
Nu mai pot sa fiu ,
Nu mai pot sa cred ca o sa am un fiu ,
Nu mai sunt genial ,
Nici nu am fost vreodata ,
Nu mai sunt nimic , sunt doar banal ,
Un semn de carte uscat intr-o veste minunata ,
Nu mai sunt crestin ,
Nu mai sunt duios ,
Nu mai sunt frumos ,
Dar sunt bolnavicios ,
Nu mai sunt lasciv ,
Sunt doar un betiv ,
Sunt doar un naiv ,
Un nativ betiv tardiv ...
Nu mai am glorie ,
Functie locomotorie ,
Nu mai scriu poezie ,
Ea ma scrie in tragedie ,
Nu mai sunt comic ,
Sunt trist ca un comic epileptic ,
Nu mai sunt epic ,
Sunt mort , sunt culcat , sunt mic ,
Nu mai sunt un drogat ,
Sunt simplu si plicticos ,
Nu mai sunt in stare o rima pe foaie sa cos ,
Sunt ciudat de strain de minunat ,
Sunt umblat , dar prea umblat ,
Sunt ratat si realizez ,
Ca degeaba plusez ,
Ca pierd si ca singur ma eclipsez ,
Sunt un om de rand ,
Si curand ,
Voi devenii un simplu om asezat ca un fomist la rand ...
Tremurand ca un davist si plangand ca un trist ,
Voi fi ce mi-s-a parut ca imi este interzis ,
Un simplu om ...
Nu vrea sa  mai exist !!!

Contradictoriu

Tremura cerul , cutremur in suflet ,
Si doar flerul mai ajuta in supravietuire pe fata mea a vreunui zambet ...
Imi pun la indoiala singur credinta , cand intru in contradictie cu constiinta ,
Cred ca fiinta omului ucide recunostiinta unui creator ,
Prin predictii apocaliptice si minciuni sau exagerari ale unor strabuni nebuni din unele fisiere biblice ,
Desii imi supun trupul celor mai grele incercari ,
Nu mor , ceea ce ma face sa cred ca suntem nemuritori ,
Sau poate doar inconstienti de urmari ,
Cu pacatele scrise si adunate in cutia lui Petru de scrisori ...

Iubesc orice , cant ca un cretin despre oricine ,
Si critic si de rau , dar critic si de bine ,
Mi-e mila de mine ...

Democratie

  In conditia in care la tine in creier sexu' bate detasat biblia si dexu' e clar ca nu o sa intelegi sensu' unor versuri aruncate atent in subintelesuri ...


Dragostea si limba , sunt armele preferate de distrugere in masa ,
La fel cum focul ce-ti incalzeste masa te poate lasa fara casa ...
Recunostiinta si umilinta pot distruge caractere ,
La fel cum se afunda un crestin bolnav , in moarte cu gandul la inviere ...
Placerea si zambetele pot aduce suferinta ,
La fel cum o doamna superba te poate duce-n nefiinta ...
Matematica fixa , fixeaza idei de simplitate in creier ,
Pana ajungi sa iti calculezi in cantari trigonometrice restul zilelor ca un greier ...
Desenele animate sunt create pentru cei slabi de inger de catre demoni fara scrupul ,
Iar ideea violentei ne e introdusa de mici in receptacul .
Ideea mortii ne e indusa in creier cand ne nastem ,
Si traim in fiecare zi cu gandul ca renastem ,
Dar nimeni nu incearca sa fie nemuritor ,
Prin alte modalitati mai ample inafara de omor ...
Muzica e Babilonul culturii , 
La fel cum bancurile cu Bula sunt etichetate de unii literaturii ...
Femeile doresc barbatul , la fel cum doresc pantofi ,
Doar ca barbatul e inclus in pretul unui kill' de cartofi .
Copiii vor sa se joace , vor sa alerge si sa se juleasca ,
Doar ca parintii le baga tehnologie pe gat , fiindu-le prea greu ca sa ii creasca .
Internetul stapaneste informatia suprema ,
Dar toti utilizatorii , vad in el doar o lume efemera .
Masoneria e prezenta , ucide si ilumineaza ,
Dar crestinii iubesc lumina , si cred ca nu ii intereseaza .
Credinta e teorie , iubirea Tatalui e-n suflet ,
Diavolul se ascunde adesea in cel mai inocent zambet .
Orice om e diferit , desii se pleaca pe ideea de unitate rasiala ,
Incercand sa creem o lume pe cat de "buna" pe atat de banala .
Cultivarea si educarea sunt obligatorii prin lege ,
Inca de mici ni-se refuza ideea ca avem puterea de a alege .
Plecaciunea e un semn de lasitate si umilinta ,
Dar in acelasi timp daca te uiti la rasarit ( lumina ) e un simbol de credinta .
Sa furi e gresit , sa furi inimi si zambete e bine ,
Ai grija sa nu furi de la stat ca atunci te furi pe tine ...
Democratia in definitie , e puterea majoritatii ,
Insa prin aplicatie isi ofera puterea majora strict minoritatii ,
Daca e dreptul nostru , a milioane de oameni , sa votam ,
De ce din milioane , trebuie sa alegem un singur om ?

Pledoarie

Cand corzile vietii vor vibra usor , in suflul tanar al respiratiei tale ,
Vor fi sonate intregi scuipate de ingeri in jale ,
Iar in sufletul meu va fi aievea ninsoare ,
De ce nu ma vrei sa fiu mai mult de o intamplare ? ...

Cand norii se vor inclesta si infrunta pe paleta de culori cereasca ,
Iar armate de picaturi vor cadea pe buzele tale carnoase ,
Le vei da a ta sarutare domnisoreasca ,
Sau le vei lasa prada mortii inutile , ca pe mine , in chinuri odioase ... ?

De imi voi arunca privirea , spre ochii tai ruginiti de lacrimi ,
Ma vei imbratisa in pleoape cu gingasia iertarii ?
Caci mor in vise , si traiesc in realitate numai patimi ,
Si am cosmaruri ca ma vei lasa prada vulturilor uitarii ...

Cand in usa casei tale , ma voi aseza buimac ,
Cu fata-mi ingropata-n palme si sezand ca un yoghin ,
Ma vei condamna , iubito , vreodata sa iti tac ,
Ma vei supune oare aceluiasi infiorator chin ...?

Imi voi incheia aici , umila-mi pledeoarie , 
Ma las prada buzelor tale , iarasi drogat de senzualitatea lor ,
Ma voi infericirii , in asta maiestrie ,
A trupului tau fraged , al clipelor de-amor ...

Luna , seara

Parca lumea moare , parca totul zace-n inchisoare ,
Nu e ninsoare , doar lacrimi de nori , amare si ingrozitoare ,
Cu stele , ce sunt mai cazatoare decat un regim politic ,
Parca ma tem de mine , si de-adevarul biblic ...

Imi caut persoana , prin pahare uscate , sorbite de lichid ,
Imi spiritul in amintiri de mult uitate , de zici ca sunt succit sa ucid timid ...
Se aud melodii importate de departe , intelesuri ascunse si stari sufocante ,
Sunt aceste activitati perdante , aceste vicii distrugatoare si frumoase ,
Ce-mi usuca sufletul verde , ca o tigara vara , si arunca inima inima intr-o mare de-ntuneric ,
Ca luna , seara ...

Raspunsuri

Multi se intreaba , de ce imi pun atatea intrebari ,
Defapt am prea multe raspunsuri carora le caut radacini ,
Cand in douazeci de ani primesti atatea chemari ,
E clari ca tre' sa te gandesti de ce simti ca iti creste inima in maracini ...
.........................................................................................................................

Multi se intreaba de ce poezie in asa masura ,
Raspunsul ar fi ca de mic am fost obisnuit sa nu tac din gura ,
Si faptul ca vorbesc de natura , cand eu traiesc intr-un cavou de beton ,
Face si mai clar faptul ca nu ma simt in largul meu si vreau sa scap din monoton .

Multi se intreaba de ce scriu de alcool si vicii ,
Raspunsul ar fi faptul ca mereu am cautat delicii ,
Si m-am delectat , supradozat , subapreciat si incarcat ,
Cu aceleasi substante chimice ce astazi le-am lasat ...

Multi se intreaba care e treaba cu iubirea ,
Eu , sa va spun sincer n-am cunoscut-o de multe ori ,insa mi-a schimbat gandirea ,
In incercarea mea de a devenii un om de gheata ,
M-am topit usor in saruturi si era sa ma las de viata ...

Multi se intreaba  de ce nu renunt la poezie ,
Si le-as da o mare palma , cum sa spui asemenea grozavie ?
Poate ca e singura mea iesire din lumea asta rece , trista ,
Si harul de a scrie-n rime , e tot ce imi mai exista ...

Multi se intreaba de vorbesc singur cand scriu ,
Raspund sec si direct , asa ma simt eu viu ,
Cu cine sa vorbesc ca nu sunt citit de nimeni ,
Si cei ce ma citesc imi spun doar bravo , dar in fine ...

Multi se intreaba de unde chemarea la Dumnezeu ,
Din pacate eu candva am fost un jalnic de ateu ,
Si fara El , Tatal meu n-as mai fi acuma viu ,
Mi-a dat harul de a scrie poezie  si-n sicriu ...

Dar multi se-ntreaba de ce nu public ,
Raspunsul e simpul sunt pudic la public ,
Si nu mint cu nimic , scriu pentru mine si prieteni ,
Altcineva care ma citeste , felicitari ... ce sa mai zic ...

Luna

E noapte , tarziu si frig afara ,
De sub covorul putred si gri al norilor decembristi ,
Iese o domnisoara ,
Cu ochii tristi , mirata parca de oamenii la fel de pesimisti ...

-Doamne, da-mi crezare , sunt atrasa de soare ,
De sare si de mare ,
Sunt trup , rupt din Terra , stapanesc emisfera ,
Si totusi sunt pustie ...
Cum sa fie oare , o asa tragedie ,
Nu simt miros de carne vie ,
Cantec de ciocarlie ,
Si cand tot ce vad adesea sunt cupluri ce se saruta sub clarul meu ,
Totusi sunt singura mereu ...
Sunt muza poetilor , 
Chemare atronomica ,
Sunt zeita paganilor ,
Si totusi singura , singurica ...

Pareri

Unii vor spune ca mor incet si ca se poate citii pe fata mea boala ,
Ca am ochii pierduti in spatiu , ca un ursulet koala ,
Ca vad prost orice senzatie optica si ca ma avant intr-o stare nevrotica fara sa tin cont de etica ,
Altii ma sustin , si sustin ca scriu prea putin pentru ce pot cu adevarat sa scot din mine ,
Ca imi duc lupta cu viata in rime , ca sunt facut sa fac bine si ca am harul de a face serile senine...

Unii ma judeca si critica stilul meu de a face slalom pe hartie , 
Spun ca e usor sa faci rime triste , sa te prefaci ca esti in vreo manie ,
Deasemenea sustin ca as fi vreun xerox al timpului nostru , ca ma inspir din altii si ca fac pe prostu' ,
Altii ma cred maestru in arta povestirii , martir in povestile iubirii si un compozitor al batalilor necesare supravietuirii ,
Spun ca sunt un idol pentru poetii , ca sunt tanar si am trait mai multe ca altii in doua vieti ,
Ma considera un Vivaldi al penitei si un Socrate al gandirii ...

Eu ma vad doar un soldat lesinat de drumul spre tainele fericirii ...

Interior

Daca trebuie sa subscriu , 
In lumea asta dezinteresata , 
Atunci va trebuii sa fiu cat mai sincer 
Si sa Ii multumesc al tuturora Tata ca exist inca viu ...

In fasa mea de piele , stau ascunse povesti reci si fierbinti ,
Stau injuraturi de ura , si cuminti se ascund demoni si sfinti ,
In fasa mea de piele e luna , jumatate , e malul si izvorul , 
E adesea libertate , rareori soare sau zi , e dorul si amorul ,
In fasa mea de piele stau corbii langa cruci ,
Morminte inverzite si mii de flori prea dulci ,
In fasa mea de piele zbor oameni si idei , mor vise si iluzii , 
Iar adesea sunt si zmei , ce in fantastic fac confuzii ,
In fasa mea de piele , e lupta pentru pace , razboi contra terorii ,
E viata dupa moarte  si tainele culorii ,
In fasa mea de piele , e mama si cu tata , e cainele si pisica ,
E sormea si fratele , e bunicu si bunica ,
In fasa mea de piele , cuprind un univers ,
Iar cand se sfasie in extreme , mai iese cate-un vers ,
In fasa mea de piele , e salata de vinete cu ceapa , 
E soricul fragezit la bricheta , e craciunul de-alta data ,
In fasa mea de piele , mai am ascunse bine , in coltul inimii mele ,
Trei amintiri cu tine ,
In fasa mea de piele , stau lupii si cu ursii , stau viata si cu moartea ,
Stau poetii si profetii , stau eu cu mine insumi , sta legea si dreptatea ...

Poet ?

Doamne , slava tie , a ta slava-mparatie ,
Pace tie , pace mie , da-mi noroi si moarte-n el ,
Arunca-mi lacrimile-n duhovnicie , 
Fa-ma viu , caci vin din vita ,
Moarte mie , zeul meu ,
Moarte mie si celor ca mine ,
Tu esti unic , Dumnezeu ,
Eu sunt rau , dar Tu esti bine ...

De sub ceruri cad cristale ,
De sub terra , cad seminte , 
De sub mine , dumneatale ,
Iar din creier constiinte .
Vrednic nu sunt eu de tine ,
Cu smerenie ma-ntorc ,
Eu sunt rau , dar Tu esti bine ,
Eu sunt mort si n-am noroc ...

Ghicitoarea cea tiganca ,
Mi-a ghicit ca sunt dusman ,
Al imparatiei tale ,
Dar eu sunt un biet sarman ,
Moarte mie , slujitorul ,
De am complotat cer mila ,
Am iubit drogul si-alcolul ,
Am fost demn de mila , sila ...

Moarte mie , cel ce cheama ,
Cel ce striga-n semiluna ,
Romania , tara mama ,
Cel ce-arunca , cel ce-aduna ...
Moarte mie cel ce-uraste , 
Moarte celor ce iubesc ura ,
Glorie iubitei mele ,
Moarte urii , moarte-ntruna ...

Ispasind a mea sentinta ,
De-a ramane inca-n viata ,
Ma intorc cu umilinta ,
Viu , in fie ce dimineata ,
De vreau stele , imi dai soare ,
De vreau vin , imi dai paharul ,
Plang Dumnezeule mare ,
Caci in el imi vars amarul ..

Doamne , cerul se deschide ,
Se destinde atmosfera ,
Se desprinde suflul mortii ,
Aratandu-mi emisfera ,
Moarte mie , muritorul ,
Moarte cei , ce vor sa moara ,
Moarte mie , dictatorul ,
Ce dictez versuri din calimara ...

Itanimulli

Zbor de mic , tu zbori in vise , 
Zbor cu drumurile-nchise , 
De te vrei aievea preot , 
Zboara-n zonele permise .

Cand masonii te-nfioara , 
Piramide si ochii luce , 
Simti cum raul te-nconjoara , 
Simti ca mana-i grea in cruce . 

Nu te duce in ispita !
Nu hulii eternul dar , 
Nu-ti plimba privirea-n pita , 
Nu te ruga in zadar .

Voi veti fi eterni si ingeri , 
Voi cei ce muriti de foame , 
Voi sunteti viitorul nostru ,
Si trecutul , sunteti mame .

Cand femeia-si vinde trupul , 
Vinde moarte si suspina , 
Cand femeia-si vinde suflul , 
Dandu-si viata-n radacina .

Moarte crancena , razboaie , 
Pleaca-ti capul numai tie , 
Si lui Dumnezeu fi oaie , 
Ti-e stapan , si Tata mie .

Luminati sunt vaticanii , 
Experti in numerologie , 
Caci din ei se trag tiranii . 
Moarte celor ce vor sa fie ... 

Sperante ...

Ce mizerie vad , cand ma vad pe mine ,
Ce trairi ciudate am  cand te vad pe tine ,
Ce vieti fermecate am avut , ani batrani si zile nefericite ,
Munti sufocanti , mari infundate de maluri nemarginite ...

Ce simt cand plang de fericire ?
Ce gust am in gura cand gust aerul si sarea ?
Ce gust ai tu , cand te confunzi cu marea ?
Ne-amestecam in ura si iubire ...

Am fost o stanca de om , am ramas nisip miscator ,
Am fost frunza verde dintr-un pom , am ramas un ciot de dor ,
Si-am scris de viata , pana am uitat ce-nseamna ,
Am cautat speranta acolo unde era drama ...

Imi inving teama , te-am auzit cantand , 
In scaparea mea spre Mama , te-am auzit latrand ,
Am fost un dependent , acum depind de viata ,
Adorm intermitent , atarn cand dorm precum o zdreanta ...

Daca as putea sa zbor , m-as arunca in gol ,
Iar de-as putea sa mor , as traii vesnic matol ,
De-ai fi tu salcie la mal , eu as fi vant prin pletele tale verzi ,
Dar si asa as fi banal , si prea uman ca sa ma vezi ...

De m-as vedea in alta zi , cand soarele orbeste luna ,
Mai mult ca sigur m-as iubi , mai mult ca sigur mi-as vorbi intruna .
De-as strange tot ce-i rau in maini , si-ar trebui sa-mi aleg una ,
Mi-le-as taia pe amandoua , sa rad si eu , sa plang sange , sa fiu barbat , sa alung ura ...

De mi-as da sufletul cuiva , in nici un caz unui poet ,
Mi-ar rupe inima in fibre , m-ar studia , mi-ar smulge inima din piept ...
De-ar fi sa fiu si ce voi fi ... de as zambii , de te-as iubii , de-as fi iar omul ce am fost , de-ar fi iar zi , de-as fi iar prost ... m-as bucura ... n-ar avea rost ...

Ştiu şi eu ... ( Poezie fără titlu )

Trec porci zburători confunzându-se printre ciori cu orori la activ si rămân pasiv ,
Gândesc tardiv şi sar intuitiv fără nici un rost , miros a prost ... ard anost ca un joint gros ,sunt ros de molii , de suferinţele bolii , degeaba-mi plâng strănbunii că unii mă critică ... ha ! nebunii !
.................................................................................................................................................................

Am deschis ochii şi am vazut primavara ...
Am deschis ochii seara ...
Am deschis ochii târziu ...
Am vazut primavara , eu eram toamnă şi nu aveam cum să mai fiu ...
Am jurat că vom avea un fiu , 
Dar nu eram viu , eram mort de beat şi pustiu , de un negru brumăriu ...
Târziu , târziu ...

Ai auzit cum se zvârcolesc norii ?
Cum se tăvăleşte lumina prin paleta piramidală a culorii ?
Ai vazut ? ... ştiu e halucinant ,
Tentant şi dezolant cand te simţi ca un colant strâns pe un picior de ciung mutant ...
Aici nu e lumea mea , eu sunt un aspirant ...

Am mirosit poveştile florilor , 
Am erectrizat , magnetizat şi inversat poziţia polilor in culmile norilor ,
La ce bun ? , sunt culminat de culmea ororilor oamenilor ,
Sunt depaşit de forta proştilor ...

...................................................................................................................................................................
  Sunt despărţit de metri cubi şi pătraţi de apă şi pământ ,
Sunt ţărână de ţăran , sunt podoabă sau veşnic veşmânt ,
Sunt atât de previzibil in versificaţie ca un poet invers crescând , 
Sunt instabil emoţional precum o piatră seacă de mormânt ...
Am scris o viaţă de frumos ,
Şi voi murii depresiv si zdrenţuros ,
Am cântat o oră de inocenţă ,
Şi posibil să mor o lepră de om in convalescenţă ,
Am vorbit zile de util şi plăcut ,
Şi posibil să mor cărunt , să plâng , să uit ...

Sunt ca o poezie fără sens , titlu , traducere sau vers ,
Sunt propriul meu înţeles , frustrat că nu pot să mă fac inţeles de cei cu care împart acelaşi pahar murdar , dar şters ...
Sunt trist şi exist doar că am păcătuit prea mult ,
Sunt condamnat la viaţă de Dumnezeu ,
Sunt un om tipic , derbedeu ,
Cu apucături de poet si Prometeu ...
Ştiu şi eu ...?

Cred

Totu' a-nceput prin 92 , eram un mic ciocoi , indispensabil cu indispensabili transformati din unu-n doi , murdar in coate de noroi , temandu-ma de strigoi , am renuntat la vise inca de mic si m-am concentrat pe ambitii de baietoi , 
Pe scurt in primii ani de viata , am fost maxim de zdreanta cu o interfata fata de semantica si piata ca ca firmele masonice care acum ne-nvata despre ratiune si speranta , 
Cred intr-unul Dumnezeu , tata cu puteri absolute , cu un fiu trecut prin uman si cu drepturile in trecut abolite , cred in mine mai mult decat in oricine si cred in stiinta sufletelor noastre asa cum cred si astrologii-n astre , 
Cred in mari albastre in stele rosii si stiinse cu milenii in urma , cred in fratii ce ne indruma , in conducatori ce curma , in carciuma si in ura , in iubire si in uman ma ! 
In general cred in tot ce e banal si normal , dar asta ma face unic nu superficial , caci vreau ceva natural si scriu normal , nu artificial ,
Cred in poezie sincera si in glorie crancena , cred ca banii ma dau la fund ca dupa trei luni de carcera , e cancer ma cand vad cat de devreme se destrama orice stima si reclama , orice stiva si-orice drama , orice mama-n panarama .
Poti fi mama ca oricine , poti fi si zdreanta dar in fine , aici nu e vorba de tine si de rezultatul onor ani de zile , cu chinuri si pastile , nervi si descarcari subtile , certuri inutile , crize si destine meschine , inchina-te fiului tau ca si cum ti-ar fi un conducator de sfaturi copilaresti dar utile !
Nu respira prin pungi , ca stii unde ajungi si nu te mai intorci de acolo decat pe branci sau inchis intre patru scanduri , fara usi inert ca un teatru de papusi , inexistent ca un nimic persistent si insistent ca un student la drept ,
Cred ca nu sunt prea destept , cred ca mor incet incet , nu ma cred vreun geniu eminent , dar inca ma cred cand ma mint in fata oglinzii ca voi fi interferent in sistemul asta ipocrit si indecent de impotent ...
Ma arunc fara regret in fata trenului vietii si astept , astept , astept , dar cat sa mai astept , nu-mi vreau vreun scaun sau laur in filmele cu piersic si c-un graur sunt aur dar nu-s slefuit ma las dus de val si ma vad nepretuit ...
Raman un nimic , stii ce zic ? Nu vreau nimic , bogatii desii sa stii ca mi-as dorii sa fii in locul meu si sa ii vezi pe-acesti copii cum il refuza pe Dumnezeu si cum il gasesc la greu , mereu se-ntampla asa , e in firea fiecaruia si pana nu te simti lovit de nuia nu stii ca ea chiar exista ...
Cred ca nu mai cred nimic , m-am saturat sa fiu nimic , mic si un pic in lumea asta si asa saraca cu duhul ...

Foame Poetilor

Am pacatele platite , mintile sucite de ganduri si sinucideri in ganduri ,
Am rauri de lacrimi de-a pururi , am strans icoane de mame si drame in rame 
Cum am strans alcoolul  pur in crame intestinale , intestine intense si destine dense ,
Pe alese orice drum care l-am ales a fost gresit , am iubit , plans si suferit , dubios de superstitios ,
Dureros de ambitios , imposibil de glorios , vicios de vicios , doar piele si os , satul de ros 
Si luat la rost de orice prost necunoscator de rime , 
Apatice si sublime , antipatice si subtile , pline de goliciune si de negru , 
Ma straduiesc sa raman integru , ca un tigru , nimic nu ma ajuta sunt atat de schimbator de zici ca sunt valuta ,
Ca o creatura ceruta de divin , si apoi aruncata umil in umilinta cu un fir narativ de credibilitate si credinta , fortat sa imi caut o cerinta , raspund intrebarilor celorlanti , dar mi-e imi raspund doar visele , 
Muzele , acuza-le , ca mi-au otravit iar buzele , moi ca meduzele , aruncadu-si bluzele si scuzele , amuza-le sunt unice si capabile sa publice tot ce e mai dureros din mine si nimic din ce e bine ,
Am ramas tot singur , sigur de mine si de imposibilitatea unei iubiri eterne cu cisterne de vin si bere , cu japonese si flori olandeze , cu femei burgheze sau cu pianisti care sa imi concerteze , 
Ce mai poate sa ma intereseze ? Ce am de pierdut cand te-am pierdut pe tine deja , ce rost mai are sa scriu , cand tot ce scriu e doar o cacealma din viata mea si poezia nu hraneste trupul , doar mintea , si o sa mor de foame cu mintea satula de poezie pura ...

Autodescriere

Imi amintesc ca nu m-am simtit mai liber ca atunci cand mi-am pierdut libertatea ,
Ca nu m-am simtit mai mintit ca atunci cand am descoperit sinceritatea ,
Ca nu m-am simtit mai exclus ca atunci cand am descoperit societatea ,
Si mi-am dat seama ce-i drept abia cand am simtit cu adevarat nedreptatetea ...
Nebunia mea e strict legata de poezie si versuri deopotriva , nu vad de ce oamenii ma judeca pentru asta si ma vad slab ca simt viata in versuri ,
Firav am fost de mic , n-am avut nimic special si am fost mereu determinat sa zic ce simt indiferent de consecinte si preturi ,
Mi-am avantat increderea in fructe fermentate si in femei fermecate si fermecatoare mai mult decat in toate ,
Mi-am ingropat restul zilelor in gropile din obraji ca un trisor marsav , mi-am descris pasiunea pentru a scrie ca pe un etern sevraj ,
Am avut creierul in stare de menaj si l-am menajat o vreme pe cat am putut de bine ,
M-am inchis devreme in mine , si m-am indragostit fraged fiind de o femeie ca tine ,
Si-acum , din tot ce-a fost mai e doar scrum , eu raman un simplu nebun bun de nimic si dependent de fum si fantezie ,
Ma visez etern orator , poet si prozator , sufleor si multicolor , inodor si plin de dor cu ochii atintiti fix si fixati pe urmatoarea noapte de amor ,
Ma vad unic in sistem si greu in industrie , desii nu sunt comercial , ma vad ca public si sunt un geniu etern desii raman doar un banal ,
Visez ca fumez si adorm in paturi de flori ce provoaca geniul la prostie , ma vad in vise cum eclipsez orice analogie si cum predau adevarata teologie ,
Sunt atat de sec , ca vinul si imi fac plinul cand destinul imi spune ca-i destul si gestul ma face sa vreau mai mult caci nu ascult de nimeni cand vine vorba de cantitati , ma vad pierdut prin realitati ,
Suspectat de idioti ca as fi vreun om de nimic , incababil si labil psihic , raspund in sinea mea si ii iert , caci stiu ca ei nu stiu ce zic ,
Raman acelasi golan antrenat sa fie uitat , nepasator si apasat de tragator ca un tragaci in visele mele pure si nebune de orator si narator ,
Raman un visator , crescut indoor ca plantele de care imi e atat de dor , cu sangele aproape transformat in vin , ma simt divin , dar stiu ca sunt de vina si sunt crestin nu cretin , dar nu mai imi sunt util ,
Ma inchin inainte de culcare ca si cum ar fi ultima mea suflare , si in fiecare noapte cu ultima strigare spun "Doamne , iarta-ma caci sunt un nimic in fata puterii matale "
Si m-atac cand vine vorba de justificare si inchisoare , justitie si parale , de incapacitati mintale si boli ereditare ,
Tremur cinic , clinic sunt epileptic , fizic sunt depresiv si nevrotic , astmatic si lasciv in cel mai tardiv mod posibil de a descrie fiecare insusire a mea explicata narativ ,
Imi insusesc dorinta de a reusii in viata , dar sunt clar depasit in situatia de fata ,
Am ajuns precum o zdreanta , cu o clanta ce scartaie in fiecare dimineata cu senzatii clare de greata ,
Imi astept sfarsit , sa inceapa infinitul , imi duc la capat criticarea individului ce sunt caci ma divid divin ca David si imbatranesc ca Socrate , 
Imi pun ultimele scrieri in fiecare noapte si imi promit ca incetez sa ma sper la vreo dreptate , 
Lacrimile uscate si rasfirate pe gene , par uitate dar imi aduc priviri indurerate cand privesc spre oglinda de departe ,
Ma vad mort peste ani de zile , ma vad cu mor cu zile , ma vad umil si inutil , ma vad ca un chior ... in fine ...

Trebuie sa citesc

Am zburdat , zburat , uitat , suferit si alergat ,
Ca un caine turbat , destramat de orice rateu ca un ratat ,
M-am indopat ca un gurmand din viata si acum mi-a picat greu ,
Ca vodka la pateu ...
Am strans din dinti , cand vedeam parinti scosi din minti de copii
Nesfiiti sa isi arate ura fata de tot ce-i inconjoara ca niste tampiti ,
Am suferit de mine , dor si Dumnezeu ,
Am crezut in tot ce-i rau , si mi-am batut joc de aproapele meu ,
Am suferit mereu , si am suportat cu greu ca un ultim  Deceneu de sange sange-albastru , 
Si mi-am izolat lacrimile ca un sihastru , nevazand si frumusetea acestui pamant verde-albastru .
Am cunoscut genuri de oameni necunoscute oamenilor de rand
Am strans in palme fluturii din stomac si i-am transformat in detalii ale clipei rand cu rand , cuvant cu cuvant ...
Am injurat dormind , m-am trezit plangand si am adormit la loc strigand in gand ca ma simt muribund ca un tenor privat de glas si derivat ca un numar intreg privat de virgula si jumatate ,
Am simtit de toate , am luat-o de la inceput si mi-am gasit refugiul in noapte , 
In versuri si fapte , Dumnezeu si bunatate , in cruce si-n dreptate , in dulce si-n sarate ,
Am fost de departe un om anost , ca un crestin hidos ce tine post si injura fara rost ,
Un prost dubios cu fata de demon canceros si aripi de ingeri zgariate in coaste precum penita stiloului pe hartie ,
Am zis ca nu mi-se poate intampla mie , nici macar o tragedie , dar o traiam parca de-o vesnicie si mi-am dat seama ca un zambet real este unul la o mie , 
Am inceput sa numar , sa pun umar si sa sufar doar la nevoie , cu voie sau fara voie , am inceput sa scriu de animalele societatii deparca scriam de cele din arca lui Noe , 
Am fost razgaiat ca domnisorul domn Goe , si am plans si ras deodata in timp ce imi dadeam ultimii bani pentru o ciocolata fermecata , fermentata si curata prinsa in sticla si eclipsata de o alcoolemie nemasurata ...
Am inceput sa ascult muzica vremurilor de demult si am facut pe cat am putut de mult un bine fiecaruia ce mi-a gresit , am inceput sa cant si sa incant peretii cu vocea mea ingrozitoare de caine pierdut ...
Am dormit cam mult in ultimul timp si cred ca a venit timpul sa ma simt , sa ma schimb si cand am spus asta in fata oglinzii am scot linia de dialog de pe oglinda si am sters-o din gand , plangand ...
De vreau schimbare si clasicism e clar ca tre sa trec de narcisism si eufemism , de suprarealism si sa ma apuc sa citesc despre natural si compuneri in cel mai banal mod posibil ...

Heroina

Dimineaţă , rouă , plouă , din cele două buze ale tale le sarut pe amandouă ,
Ora nouă , tre' să plec , te petrec în imaginaţie prin versificaţie si plec , 
Mă întrec cu un intreg batalion de oameni parcă ieşiţi din case la unison 
Şi unicul sol din piesă pentru astăzi l-am uitat in subsol ,
Lasă-l acolo , oricum e nasol ...
Trece ziua , buna ziua , adio soare ! Iese luna ca nebuna , plângând intr-una ,
Nebuna si una din stele îi aprinde nocturna , o linişteşte şi-o-mparte pe jumate din una ,
Dar e culmea , uite lumea , unde-i turma , am dat duma ca e seară , uite-o scară , dar e goală ,
Toţi băieţii , toţi deştepţii , rup ţigări şi corzile tristeţii se-onduiesc în terţe pure ,
Semipur pun mâna pe seringi până fac spume ...
Te-aş chema dar mi-e ruşine , nu de tine ci de mine , ştiu , nu-i bine , dar e seară , stau la scară ,ultima oară , o ţigară si bere , e plăcere si durere , reînviere , iar te văd , mă droghezi , nu mă suport , 
Venerare de vene rare , cu închisoare şi cu spitale , mor de ficat şi el de mine , mi-e dor de tine , dar mi-e ruşine ,
Ma intorc acasă-i noapte , mă desparte doar o oră , si e nouă dimineaţa , reîncepe viaţa , cu speranţa , m-apucă greaţa , asta-i viaţa , unde-i zdreanţa aia de vodkă ,
Mor de dor că , mor de sete , privesc in jur , sunt mii de fete , dar tu ai fost numai una , 
Precum luna , şi nebuna , m-ai adus în halul în care tre să te strig întruna , mori odată , fi blestemată , bine iartă-mă te rog , aşa sunt eu , doar un neghiob , sunt şchiop de creier , 
Dar drept să îţi spun , drept am sufletul şi aşa rămân , 
Sunt stăpân , dar mi-eşti maestră , eşti o fiinţă extraterestră , eşti o dragoste imensă , 
Dar dispari într-un nor de fum de heroină pură şi mă laşi într-o ceaţă densă şi intensă de depresie şi sevraj ...

Vampiri ( Dialog )

Unde eşti , ce vrei , doreşti sa bei ?

Cerşeşti , dar nu la mine , deşii te vreau , mai bine stai acolo departe langa ai tăi !

Cuget , cu ger si cu fler imi agit mâinile ca un dirijor prin părul tău căutând sonata perfecta ,

Dar ai părul prea moale , iar incercările esuate de a face muzică din părul tau imi dau impresie de lupta incorectă ,

Esti direct incoeerentă şi pari puţin mult prea absorbită de această discuţie inocentă ,

Devii indiferentă si indiscretă , puţin aferentă discuţiei noastre , politicos un lăutar jegos ne cere o băutura rafinată , ne crede de natură eminentă ...

Ce dezamagire are cand îi arăt portofelul mai pornografic decat o doamnă locotenentă la prima vizită cu o rudă si perii albi ii ies din grafic ... 

Discuţia ne-a aprins calcâiele , esti inteligentă si fascinantă dar puţin cam adiacentă subiectului nostru teoretic comun ... iubirea .

Nemurirea asta parcă ne-a adus faţa in faţa , experimentând cu sufletele noastre supte de vlagă o dulce-amară colaborare de exterminare a supărării si oare nu uităm cumva că nu ne vom mai putea vreodată da uitării ...

Cu toţii asteptăm clipa schimbării si clipa cand tăcerea va amuţii zgomotele astea de metal contorsionat ,

Ajunşi in faţa lumânării , nu putem decat sa ne amestecăm intr-un trup morbid , cu colţi si dezorganizat ,

Amândoi plângem , parcă nu aici vroiam sa ajungem , cine e prădătorul şi cine e prada , nu aici trebuia sa ajungem ?

Ne-am prăduit unul pe altu' şi ne-am inşelat minciunile intr-un păcat suprem , 

Degeaba mai ne iubim când nu putem , suntem , existăm şi ne omorâm sub clarul petelor de lună ,

O dragoste dintre două suflete mai putrezite decât floarea ce ai avut-o intaia oara-n mână ...

Nu putem fi , trăii , iubii , exista sau convieţuii , nu vom putea avea copii şi fiecare zi nu va fi decât incepul scârbos si ordinar , obişnuit si prea superficial al unei alte zile ...

Supradoza de iubire

Ti-am cerut Doamne sa-mi dai noroc ,
Mi-ai zis ca n-ai , dar ca o sa am in rai ... cand ma intorc ,
Si ti-am mai cerut fericire ,
Mi-ai spus ca voi fi fericit cand voi avea nevoie mai multa , si sa raman in loc ,
Nu mi-ai raspuns deloc , asa ca m-am asezat la loc si-un strop din mine a curs in vers ...
Decurs din mers , m-am dus grabit si-am spus ca m-am gramit , ca sunt uimit ,
C-am inceput sa uit , sa rad subit , sa fiu tampit ... am ras ca am imbatranit ...
Se apropie timpul Tata cand voi avea noroc si fericire ,
Caci tare sunt de trist acum , cand voi avea iubire si saruturi senzuale cu buze blonde in zile senine , fara urme sumblime de minciuni si putreziciuni , 
Fara limbi in forma de biciuri si sisuri ascutite ascunse in frunzisurile mintii unor creaturi mai rele si mai blande la aparenta decat zeii si sfintii ...
Voi fi cum am promis si scris desii am omis in vis ca ma voi afla in paradis , si-ma trezeam adesea trist deparca as fi ucis vreun copil din trecuturi , voi fi concis ,
Ma vei ierta Iisuse , iar norii imi vor fi cearceaf de lacrimi ,
Ma voi uita de zilele apuse in patimi planse si distruse , in lacrimi triste si compuse din sonate cu intelesuri ascunse ,
Voi fi un inger , iar stele-mi vor fi pistrui , voi fi al Tau , nu voi mai fi al nimanui ...
-"Dormi bland , nebun plapand , ca ai visat si esti in continuare tinut , ostatic prins static in pamant , aici iti va fi mormant , vei ramane plangand si suferind pentru zile in care ai iubit ... ca ai fost mult prea fericit ...!"

Vedenii

Dorm stelele impreuna ... agata-te toate de luna ,
Dorm stelele de-o luna , vor cadea peste-o saptamana ,
Impreuna , se tin de mana si viseaza la calatorie buna ...
Calator sunt si eu , visator si-ncrezator in Dumnezeu ,
Milostiv mereu , un demon neindemanatic , practic nu pot sa practic nimic din ce e rau ,
Din mine sau tine , raman doar fire de-amintire de iubire si suspine ,
Sus tine mana ce-l ce e infrant , caci el invinge in tot ce-i sfant , 
Iar gloria din ceruri e mai glorioasa decat aceea de pe pamant ,
Tacut mormant , raman , desii cand si sunt atat de increzut in mine ca am crezut in mai bine ,
Si uite ce s-a ales de mine , e-n fine ,sunt  finele cu finii , iar marte cu martirii ,
Sug sange toti vampirii , dar se hranesc cu ale firii si firea omeneasca e puritate eterna ,
Negru e cerul noaptea si gri spre dimineata cu tente de roseata , rusinat si dadator de viata ,
Sta soarele atarnat pe raza , fluturand o zdreanta , caci si el a avut creator ...
Incolora si statatoare e saliva celui ce nu saruta macar o data in existenta ,
Iar cel ce nu iubeste practic nu are apartenenta ,
Experienta binelui ti-o capeti primind rau ,
Fiind torturat de ei mereu si lumea perfecta e doar in capul meu , un ecou al unui poet dilau ...
Din nou vreau nou , dar nu sunt atat de stralucit pe cat as vrea , raman un diamant neslefuit ,
Nemarginit in artele creatiei si de nedepasit de destin pana la un fin de infinit ... 
Tumoarea ingerilor suntem noi , imbracati in noroi , hidosi cand suntem goi , speriati cand suntem dezbracati si fortati sa ramanem noi ...
De ce , ma citesti cu ochii straini si goi , uimit de vorbe si gandire , slabit de vorbe si iubire , 
Nu simti , caci nimeni nu simte , nu minti caci nimeni nu minte si nu vezi ca nimeni nu te vede ,
Decat atunci cand din tine ramane doar o poza atarnata in sictir pe perete ?
Suntem crestini , nu cretini , credem in iubiri , nu in dezamagiri si magicieni cu limbi de reptilieni , 
Credem ca acolo sus exista Iisus , si ca nu s-a pus pe cruce pentru nimic , il credem in tot ce-a spus ,
De-am fi cu totii precum pasarile paradisului , sa zburam in apa pana in capetele abisului ,
Sa luom cate-o etapa din fiecare parte a visului , vom ramane goi pana la finalul tristului drumum spre imparatia cerului ...
Descopera ca esti iubit oricand , indiferent de cat ai gresit si oricat ai urat un inger nevazut , il vezi acum ... 
Priveste in oglinda si spune-ti :
-"Acesta sunt !"...

Albine

Tata iarta-ma , iata-ma sunt al tau ,
Scoate-ma din multimea asta din putreziciuni ca-mi face rau ,
Stiu , sunt om si gresesc , 
Dar ma tem ca-am inceput sa urasc  mai mult decat sa iubesc ,
Si sa cersesc iubire-n schimb , dar fara sa ma schimb ,
Ma plimb ca un nebun printre icoane ,
Coane , Doamne , mi-e foame imi privesc amintirile si vad doar drama ,
Vad fiinte salbatice ce cu greu pot fi numite mame ,
Vad stele cazatoare , iubiri trecatoare ,
Si suflete infricosatoare , 
Vad cum moare fiecare incet dar sigur , cum isi sparge sufletul pe tarmul tarziu al ielelor , ca valurile din mare ,
Si mare ti-ar fi mirarea Doamne , de ti-ai cobora privirea asupra noastra ,
Caci marea e verde si aurul negru, sangele si norii acopera acea opera a ta creata initial albastra...
Dorm masculii cu mumele padurii si nu sunt singurii , mai sunt si unii ce isi modifica forma danturii ,
Ca sa imite vampirii , sa ne suga incet dar sigur de cunostiintele despre legile firii ,
Iar trandafirii , sunt galbeni toti de gelozie , pe plante create in camere sigilate de omenie ,
Sunt aproape putred si eu Tata , viata mea nu mai e minunata , 
Toti imi spun ca e doar o etapa pura si curata , ca voi devenii matur si ca o sa ma schimb deodata ,
Dar nu vreau asta niciodata , vrea libertatea mult promista si visata , 
Vreau dragoste calda , si ciocolata dulce , imi vreau lumea pictata de maestrii nu colorata de demonii astia in costume negre ,
Vreau limonada zaharata , indulcita cu miere nu zaharina, si sa nu mai vad oamenii cum suspina, 
Vreau sa simt iar pielea pamantului fina , si sublima , vreau , de as putea , sa mor pentru colonie precum o neinfricata albina ...

Germen trist

De departe iar se-aude ... plansul sirenelor surdo-mute

Si pe diavol cum si-ascute limba ca sa ne sarute ...

A inceput ca ne iubeasca bestia caci ii oferim prea multa importanta ,

Si ne cauta prin vise , noi ne facem ca nu ne pasa , dar nu avem constanta  ...

M-ai plange daca ne-as distruge ,

Ar rade si depresivii daca ne-ar auzii cand ne strangem in brate ,

Poti sa simti iubirea in seara asta cum curge si se duce ca alcoolul in sange ,

Spre ulcer ...

M-ai saruta cu limba ta picanta de la vorbe usturatoare , 

M-ai mai recunoaste oare , intr-o viata viitoare , fara carare si calare pe o culoare devastatoare asemeni unei raze de soare ?

M-ai asculta chiar daca n-as avea voce , cand iti cant din cand in cand cel mai frumos cantec de pe pamant ?

Mi-ai zambii cu aceiasi pasiune si ratiune , ai avea aceiasi actiune daca as fi un simplu personaj de fictiune ?

M-ai strange in brate cu aceiasi nervi nervosi si storsi din cos cu puroi iesind din vulcanii aia ai mei jegosi daca as fi o adunatura doar de caractere si suflete de leprosi ?

Mai m-ai iubii , pe nesimtite pe nevazute si nestiute , daca n-ai stii de mine si de unde ma trag , daca nu ti-as fi spus atat de multe ?

Mai vrei s-auzi multe de mine , in rime subtile , sublime? Si zi-le si celorlati de langa tine , ca asta sunt si nimic nu ma mai schimba pe mine in bine inafara de tine !

Sper sa mori in ghinion incolor in culori monoton cu un maraton de rateuri de moarte , sunt omul ploii tale din noapte , sunt omul ploii tale de departe ...

Glumesc sunt doar un muritor pus pe harta satul de harpe si harfe , barfe si larfe , tarfe si esarfe de fire desarte desparte-ma-n silabe sunt slab de inger si in ger rezist ca un germen trist ...

Legenda

Se zguduie pamantul sub loviturile frunzelor ruginite ,
Prapadite si osandite de timp si frigul din cozie lor racite ,
Iar calcaiele Anei Mari le strivesc infricosator de delicat ,
Inspaimantat , un om uitat de pacat s-a plecat capul jegos si si-a etalat 
Crestetul crestin al scalpului lui de om cretin si se-aude-o simfonie de laude aduse de un om umil,
Putin labil psihic si instabil , dar cu un caracter critic , si nevrotic isi ridica privirea si spune :
-"Ia spune , tu esti Ane Mari , acea zeita uitata de muritori ce ii inspira pe povestitori si prozatori,
Ma tii minte ? Te-am creat ... eram beat , dar n-a contant atunci ca eu nu te-am uitat ..."
-"Ce vrei ma golan pagan , eu n-am creator si nici stapan , eu stapanesc , iar muritorii ma iubesc ,
cresc de cand ma cunosc in intensitate si putini ma stiu , caci putini gandesc la adevarata lor capacitate ! "
-"Atunci sublima si plina de stima domnita , de ce te cunosc eu , o zdreanta de om uitata de insusi Dumnezeu , de unde stiu ca iti curg prin vene versuri , ca te hranesti cu vise si lispuri , de unde stiu ca plangi mercur si ca transpir aur , ca ai pene de graur sub talpi , ca stii sa vorbesti cu serpii si ca ti-e frica de-ntuneric sa nu te manance serpii ? "
Atunci aceasta minunata si totodata speriata creatura , cu lacrimi de mercur scurgandu-se in gura, si aurita de o data de cat era de transpirata , s-a aplecat rusinata si i-a spus :
-"Tata , niciodata nu am crezut ca o sa te vad vreodata , de ce mi-ai dat aceasta viata bestemata cu folie de chipurile minunata , de ce tata ... ? "
-" Cand m-am imbatat , eram beat de iubire , iar cea cu care semeni in gandire si menire e mama ta , ce fara retinere m-a distrus in doua secunde spunand ca ma iubeste dar ca ma paraseste caci gandeste c-as fi vrun om rau ce vrajeste precum un zeu ... lucru neadevarat ... I-am spus eu sunt numai iubitul tau si asa voi fi mereu ... 
Dar nu m-a ascultat si a plecat lasandu-ma uitat si suparat , imbatat pana la refuz cu iubirea ei ce a falsat pana la amuz , si am vrut sa o acuz dar am preferat sa ma razbun pe ea in mod ursuz si te-am scris pe tine fiica mea , te-am blestemat pe tine cu darul muzei si ti-am pus o stea in dreptul buzei ,
Te-am alungat apoi din casa , caci devenisei prea frumoasa ... imi pare rau zeita trasa pe foaie ,
imi pare rau si te voi ucide cum te-am creat caci nu ai rost pe pamant si ai distrus prea multi poeti , uita-te la mine doar cum sunt ... i-ai lasat pe toti beti ..."
Si si-a luat cartea vietii ce-i daruise , o rupse cu lacrimi smulse din carne si iesindu-i coarne , a zis coane ... topeste aceste melodrame in 6 icoane si imprastiile in 6 dormitoare ale celor 6 panarame ... a trasat apoi un triunghi prin care vedea doar el purul adevar si-a spus :
-" De mi-a fost dat sa sufar , sufar  ... dar nu voi mai plutii precum un nufar pe un lac de lacrimi de poeti , scriitori si iubareti ... voi fi un suflet mort ,dar in sfarsit voi adormii dorinta mea de a mai iubii ...
- Te blestem Ane Mari sa nu mai fi macar o zi , sa mori de foame si de boli sa nu mai fi scrisa pe coli de hartie , te blestem ... sa imi ramai doar un semn pe mana dreapta cand o-ndrept spre soare , sa arzi Ane Mari in inchisoarea celor arsi de vi ..."
Si a cazut in 3 dimensiuni , batran schelet cu ochii bruni ...