Astazi norii au plecat la joaca,
Lasandu-ne rasfirati precum praful de stele in univers .
Tu, inchisa in cutia ta de la etajul patru,
Eu, plecat in lumile mele efemere din cea mai lunga piesa de teatru ...
Astazi nici fluturii din stomac nu mai au chef sa zboare,
Nici muntii nu-s carunti, nici marea nu mai e asa de mare .
Eu, imi plimb ochii dupa sirenele urbane,
Tu, stai si te ascunzi in cutia ta in continuare ...
Plopii se-nchina, caci astazi nu am udat pamantul cu vin
nici nu am devenit fum in vant senin ,
Astazi este o zi magica de tragica,
Si fundalul e atat de frumos in esenta lui ...
E uimitor cum din doi actori in piesa noastra se face ca
Am devenit doua entitati ramase nimanui ...
In concluzie, ajungem sa varsam in lacrimi esenta iubirii noastre
Apoi recunoastem cu o absurda seninatate cat de mult ne mintim .
Si astazi zac in soare doua inimi albastre,
Din lipsa de argumente pentru suspinul ce ne zgaraie sufletul fara mila,
Recunoastem cat de mult ne-am iubit si inca ne mai iubim.
Dar totul de acum, e o amintire ramasa in surdina,
Caci azi, e atat de frumos afara si noi doi ne despartim ...
joi, 15 decembrie 2016
sâmbătă, 15 octombrie 2016
Mireasa noptii
Ramai cu mine inger bland
Caci dorul de tine tinde a ma ucide ...
Si dor ce-mi e de trupul tau plapand ,
De ochii tai compusi din nuante translucide ...
Noptile astazi imi sunt mai grele ,
Iar diminetile pustiu ma regasesc
Caci fara tine , iubirea visurilor mele
Somnul imi pare doar un vis grotesc .
Sunt zeci de stele ce au cazut
La imaginea sarutarii tale
Si eu , singurul ce a crezut
In ele , ca in biserici si icoane .
Cobor pe-o raza plina de luna ,
S-ajung-naintea ta umil
Tot cerul plans de-o saptamana
Ingenuncheaza-n fata ta subtil .
Florile-ti ofera a lor mireasma
Si norii-ti croseteaza rochia cea mai pura
De vrei iubire sa fi a mea mireasa
Tot cerul noptii astazi ne cununa .
Caci dorul de tine tinde a ma ucide ...
Si dor ce-mi e de trupul tau plapand ,
De ochii tai compusi din nuante translucide ...
Noptile astazi imi sunt mai grele ,
Iar diminetile pustiu ma regasesc
Caci fara tine , iubirea visurilor mele
Somnul imi pare doar un vis grotesc .
Sunt zeci de stele ce au cazut
La imaginea sarutarii tale
Si eu , singurul ce a crezut
In ele , ca in biserici si icoane .
Cobor pe-o raza plina de luna ,
S-ajung-naintea ta umil
Tot cerul plans de-o saptamana
Ingenuncheaza-n fata ta subtil .
Florile-ti ofera a lor mireasma
Si norii-ti croseteaza rochia cea mai pura
De vrei iubire sa fi a mea mireasa
Tot cerul noptii astazi ne cununa .
vineri, 14 octombrie 2016
In copilarie
Cand amintirea ta sublima
Imi uda ochii de regret
Si luna-mi plange in surdina,
Iar stele-mi cad din cer incet ...
Mai frang nuiele in coroane
Si-mi pun in crestet drept cununa
Ingenunchez in dreptul apei care
Ne-a botezat iubirea ce nu se mai aduna .
Si plang adesea singur la izvor
Simtindu-mi pletele in vant cum se framanta .
Imi amintesc , cu tine totul era usor
Si pleoapele imi prind durerea din ce in ce mai surda .
Dar norii acuma s-au raspandit prin suflet
Si stralucirea ta e doar o amintire .
O amintire moarte , al acelui sincer zambet
Ce impaca umanul meu cu iubire .
Anii ce vor sa vina ,
Ma gasesc in fata casei plans .
Unde esti copilarie
Cu pletele ce mi le-am tuns ?
Imi uda ochii de regret
Si luna-mi plange in surdina,
Iar stele-mi cad din cer incet ...
Mai frang nuiele in coroane
Si-mi pun in crestet drept cununa
Ingenunchez in dreptul apei care
Ne-a botezat iubirea ce nu se mai aduna .
Si plang adesea singur la izvor
Simtindu-mi pletele in vant cum se framanta .
Imi amintesc , cu tine totul era usor
Si pleoapele imi prind durerea din ce in ce mai surda .
Dar norii acuma s-au raspandit prin suflet
Si stralucirea ta e doar o amintire .
O amintire moarte , al acelui sincer zambet
Ce impaca umanul meu cu iubire .
Anii ce vor sa vina ,
Ma gasesc in fata casei plans .
Unde esti copilarie
Cu pletele ce mi le-am tuns ?
luni, 19 septembrie 2016
Interviu' Metaforic
-Nu caut adevarul suprem , ca asta ar insemna sa imi caut moartea o viata intreaga . In schimb caut dragostea , linistea si mangaierea zilelor ce vor venii alaturi de ea .
-Si cine e ea ?
-Pai , sincer nu prea stiu . Caci ea poate fi orice , oricum si oriunde ... poate fi o clipa din viata mea care sa mi-o amintesc restul zilelor , poate fi o atingere , ori un sarut apasat intr-o statie de metrou ...
-Cred ca m-am exprimat gresit ... Ce e ea ?
- Ti-am spus , ea inseamna un infinit de posibilitati ... nu este un om sau o faptura , o creatie fizica .
Este ceva metafizic , sublim ... in cautarea careia imi duc traiul de zi cu zi .
-Vrei sa spui ca nu iubesti sau nu ai iubit niciodata ?
Ca esti in cautarea femeii perfecte care sa iti ofere momentul acela care tu il numesti "ea" ?
-Nu ... iubesc , caci daca nu as iubii cum as putea spune ca sunt sau nu viu atunci cand fac cunostiinta cu zorii zilei ?
Dar cautarea mea , nu e neaparat o cautare cat e mai mult o asteptare ...
Imagineaza-ti ca esti singur intr-o statie asteptand ultimul tramvai ce te duce acasa , locul de unde ai plecat ... Si stai acolo si astepti , afara ploua si e frig , insa tu stii ca va venii tramvaiul asa ca astepti ignorand frigul si ploaia . Eventual iti aprinzi o tigara si iei o gura de coniac sa te incalzesti din cand in cand .
Mai trec tramvaie , mai trec autobuze si ai statie de metrou aproape ... insa toate te ocolesc si nu iti ofera siguranta ca vei ajunge direct acasa teafar si nevatamat .
Iti fac cu ochiul taxiurile , dar esti un om romantic si drumul are alta perspectiva deasupra sinelor de tramvai , in special deasupra celui care il astepti .
Vine tramvaiul si urci in el , fericit ca o sa stai la caldura si in siguranta pana ajungi aproape de casa . Deodata , o zaresti pe ea ...
E minunata si frumoasa , parul impletit de ingeri ,ochii rupti din cerul senin de primavara , buzele carnoase si moi ...
Si drumul pana acasa devine o aventura , ceva rupt din basme . Caci acum incepi sa iti doresti sa ajungi cat mai greu acasa si ea sa coboare odata cu tine .
-Da , da foarte frumos ... dar tot nu inteleg ce vrei sa spui ...
-Nici nu ma asteptam sa intelegi ... uneori nici eu nu ma inteleg .
Tramvaiul este iubirea ce o simti tu , nu poti iubi pe oricine ...
Statia , este viata ta pustie si plina de furtuni . Dar care o lasi in urma atunci cand iubesti si incepi sa o numesti " trecut " .
Celelalte tramvaie si autobuze sunt acele iubiri de o noapte ce te fac sa iti uiti scopul si sa devii un animal ... un primitiv .
Taxiurile sunt ... ei bine iti dai si tu seama ce sunt taxiurile , caci nu le pot numii iubiri de o ora .
Acum , cand vine tramvaiul care il astepti , adica iubirea , in mod normal drumul tau este acasa , in locul de unde ai plecat , insa apare " ea " intamplarea aceea , momentul acela , nu stiu cum sa o numesc ... care te va face sa iti doresti sa mergi cu tramvaiul acela cat mai mult . Atunci stii ca fiecare statie care o mai are tramvaiul te va duce mai aproape de casa , dar nu iti pasa caci esti vrajit de "ea" si tot ce conteaza e sa dureze cat mai mult . Va fi cea mai lunga secunda din viata ta , dar si cea mai frumoasa .
Si de aceea spun ca eu o caut pe "ea"...
- Dar acasa , acasa ce inseamna defapt ? Ca banuiesc ca si acasa are o semnificatie ... Nu ?
- Da , una destul de importanta chiar .
Acasa inseamna moartea ...
-Pai cum ? Ca spui ca e locul de unde ai plecat ... Nu are logica ...
-Ba are , pana sa ma nasc ... pana sa ajung in "statia de tramvai" nu am existat , deci eram mort ... apoi am plecat de acasa si am inceput sa fiu copil , cutreierand prin " oras " , dar "seara" , care inseamna maturizarea s-a lasat si a trebuit sa ajung inapoi de unde am plecat .
Deasemenea teafar , adica fara regrete ...
-Da , interesant punct de vedere .
-Multumesc ... acum , daca imi permiteti , trebuie sa urc in tramvai si sa astept sa urce "ea" ...
duminică, 18 septembrie 2016
Fenomenul Hooltras
Nu prea ma pricep la inceputuri , dat fiind faptul ca in general particip la sfarsit in orice discutie pentru a ma apara de acuzatiile ce mi se aduc inainte ...
Imi place insa un inceput de poveste foarte mult , asa ca il voi imprumuta pentru a putea intra in cuprins pe un ton nostalgic si cat de cat in ton cu sentimentele ce ma chinuiesc acum ...
"Nu stiu altii cum sunt , dar eu , cand ma gandesc " la copilaria ce soarta a binevoit sa mi-o ofere simt ca am fost mai viu , copil fiind , decat in orice etapa a vietii mele ...
Julit , cu pantalonii rupti si murdari ... batand in ciuda vecinei de la etajul doi o minge de cauciuc cumparata de la piata de mamaie doar cu cateva ore in urma , stiind ca viata dansei nu va fi lunga pentru ca desi eram copii si foarta nu era atuul nostru principal , aveam o pasiune ce ar fi umplut stadioane in zilele astea ...
Daaa , eram o brigada de copii inebuniti de dorinta de a fi cel mai bun si parca orbiti de tot ce ne inconjoara cand juca Hagi , Petrescu , Popescu , Munteanu , Lacatus , Craioveanu in '98 , toti vopsiti blond in cap si parca simteam ca vor trece ani , decenii pana voi mai auzii iarasi GOL ROMANIA , dar Doamne ce an a urmat apoi ...
Rapid castiga campionatul in '99 dupa ce cu un an in urma il pierdea incredibil in Banie in ultima etapa si a spart blestemul dupa o pauza de 33 de ani , rezultatul fiind si mai dulce parca ...
Eram copii si nu realizam asa bine ce se intampla , dar stiu sigur ca pentru cei care au fost copii in '67 sentimentul era asemeni unei prajituri primite dupa o masa care nu prea iti prieste , dar care o mananci stiind ca e gatita cu dragoste ...
Atunci a urmat o perioada magica pentru noi , cresteam vazand cu ochii si football-ul nu mai era doar batutul mingii in fata blocului , mergeam la stadioane si cunosteam un fenomen ce isi facea loc printre baietii ce plangeau pe ascuns pentru echipa iubita ... ultras .
Nu prea realizam ce e si sincer nu ne interesa , nu faceam diferenta bine dintre ultras si hooliganism , pentru noi era la fel ...doar si hooliganii si ultrasii isi iubeau echipele nu ?
Care putea fii diferenta ?
Acum , facand o mica paranteza , sunt pe o banca in parc si imi ascult gandurile ... maine stiu ca trebuie sa ma duc impreuna cu baietii mei , care deja au devenit barbati in toata firea , sa rezolvam o disputa cu niste stelisti ...
Revenind , nu voi sta sa fac o intreaga analiza asupra celor doua fenomene , dar spun doar ca sunt foarte diferite .
Ultrasii se ocupa mai mult de coregrafii , banere si spectacol la meciurile cu adversarii , pe cand hooliganii considera ca suprematia se decide doar fizic prin violenta si uneori capturi de steaguri , fulare etc .
Cum anii treceau si noi deveneam tot mai implicati , mergeam in deplasari si faceam cunostiinta cu ideologia "Rapid suntem noi" , ne simteam obligati sa ne aparam culorile si camarazii indiferent de circumstante . Incepusem sa capat un dispret de neegalat pentru tot ce inseamna Steaua , Dinamo , Craiova sau Petrolul ... , iar culorile le detestam cu toata fiinta mea .
Intre timp , in 2003 , a mai venit un titlu si noi am simtit titlul ala pana in maduva oaselor . Dragostea pentru Rapid atingea cote astronomice , la fel si capacitatea noastra de a iubii un club care in urma cu un deceniu facea cu schimbul drumuri intre prima divizie si cea de a doua ... Stiam noi ce cine sa ne indragostim !
Copii eram inca , dar maturizati de aparitia diverselor grupuri ce isi etalau puterea de convingere printre noi . Eram copii , insa eram copii golani ... scoala era o optiune si banul era prioritar , evident dupa Rapid .
Traiam vremuri ciudate , ce putin , si chiar daca suna cam prostesc parca ne era dor de mingea aia de cauciuc din urma cu 7 , 8 ani ...
Football-ul devenise , incet , incet , singura noastra alinare , iar visatul era de domeniul trecutului .
" Ce sa mai fiu eu ma footballist , esti nebun ?! Nu vezi ca am deja aproape 20 de ani si o forma fizica asemanatoare unui bunic ?
- Te-ai prajit cocos , anturajul e de vina si stii asta ... inca poti sa renunti daca vrei cu adevarat . "
Avea dreptate , dar nu vroiam ... ma simteam prea bine cand eram in lumea mea , chiar daca lumea mea era imaginara si bolnava in multe privinte .
Am plecat un an prin tara sa ma regasesc , dar am regasit doar puscaria , care am fentat-o la limita si asta mi-a deschis ochii ... anul ala a fost printre cei mai grei din viata mea , dat fiind faptul ca singura mea alinare era in permanenta departe de mine , eu fiind intr-o continua deplasare .
M-am intors in cartier si am ramas mut de uimire , cum au reusit 365 de zile sa schimbe o comunitate ...
Baietii devenisera un grup , cativa din prietenii din copilarie erau doar o parte din statistica la ce pot face legalele din oameni .
Venise vremea schimbului de generatii , dar astia mici erau prea prosti parca , si nu stiau sa ramana pe pozitii indiferent . Nu ii mai interesa football-ul si de stadioane degeaba ii intrebai , ca majoritatea se considerau ultrasi doar pentru ca mai vedeau un meci din cand in cand la tv sau pentru ca aveau o poza pe stadion pusa pe facebook .
Noi , nu eram pregatiti sa plecam ... asa ca am ramas acolo , ne-am curatat cu totii de legale si am decis sa facem ceva .
Am adunat cativa copii care pareau ca au potential si am inceput sa ii educam asa cum se cuvine , pentru a fi siguri ca in 10 ani cartierul nostru nu va devenii un cuib de femei ...
Aveam nevoie de golani ...
Si i-am gasit , intr-o seara cand eram la bere cu ceilalti si au aparut unii trecand pe langa noi cu un aer defensiv , de parca s-ar fi asteptat la un eventual atac din partea noastra ...
*Rapid incepuse sa ne dea emotii *
Apoi s-a dovedit ca astia nu erau decat unii din alt cartier , care auzisera de noi si vroiau sa ne unim cu ei pentru a devenii impreuna mai puternici ... mai ales se auzea ca ceva fierbe printre suporterii Rapidului si exista sanse mari sa fie fiecare pe cont propriu ...
Doua saptamani am iesit cu ei , la noi in cartier , si am baut incercand sa ii tragem de limba ... cine sunt si ce vor defapt .
Nu ne-am unit , dar am devenit prieteni si in prietenie e tot un fel de uniune .
Dupa cum se auzise dinainte , disputele nu s-au lasat mult timp asteptate si noi , suporterii Rapidului , cei care in urma cu cativa ani ii faceam pe Stelisti sa tremure pe linia lui 41 , acum ne bateam intre noi la Pro Rapid si pe langa stadion pentru niste interese financiare si , sau putere ... Valentin Stanescu probabil plangea cu lacrimi de sange cand vedea scenele acelea ...
Dar asta nu e tot ... e un eveniment ce m-a pus pe ganduri ingrozitor de tare .
La '91 *ani de la infiintarea clubului* in timpul unei ceremonii ce trebuia sa celebreze o perioada in care am trecut prin foc si furtuna pentru doua culori de care eram indragostiti , s-a decis ca ar fi cel mai bine sa se inceapa o bataie generala in tribuna , intre oameni ( daca pot fi numiti asa ) adusi de un "lider" si restul brigazilor din tribuna ... atunci Dan Coe cred ca a regretat faptul ca oamenii aia ii striga numele in timpul meciurilor .
Am prins multe , Rapid in coma si apoi reinviat de dragostea celor ce fugeau de la fabrici sa isi strige pasiunea , Rapid in culmele gloriei , cand castigam aproape tot si nu exista un loc mai jos de patru pentru noi sau cand pierdeam participarea in semifinala UEFA dramatic , contra Stelei ...( a fost ziua cand am plans in hohote pentru prima oara ) .
Dar acum e o tragedie si simt ca nu vrea sa se sfarseasca deloc , Rapid aproape ca e pierdut si noi aproape ca ne-am pierdut scopul ... suntem acei copii din urma cu 20 de ani , dar fara minge si parca pedepsiti degeaba ...
Maine voi pleca cu baietii ca rapidisti in continuare sa rezolvam problema cu Steaua ...
*dupa 2 zile*
Discutia a fost pasnica , in mod surprinzator ... cred ca romanul nostru a inceput sa inteleaga ce inseamna ultra cu adevarat ... paradoxal , ne-am intalnit cu niste cunostiinte mai vechi de la '91 la intoarcere ...care nu par sa inteleaga ce inseamna camarad sau suporterul aceleiasi echipe ...
Au sarit pe noi sa ne bata intr-un fair fight spun ei , caci noi eram 10 si ei vreo 25 ...
Azi sunt in spital cu 3 coaste fracturate , pometele stang fracturat , maxilarul rupt si 6 copci la cap ... si intrebarea normala dupa 20 de ani de Rapid care ar fi ?
A meritat ? Sa devin barbat la 15 ani , sa plang si sa rad pentru un club de football , sa pierd nopti si zile in deplasari , sa pierd relatii pentru ca timpul meu e intotdeauna oferit Rapidului , sa fiu batut cum sunt acum si sa dorm in sectii de politie , dosare si asa mai departe ? ....
Normal ca a meritat ! ...
Imi place insa un inceput de poveste foarte mult , asa ca il voi imprumuta pentru a putea intra in cuprins pe un ton nostalgic si cat de cat in ton cu sentimentele ce ma chinuiesc acum ...
"Nu stiu altii cum sunt , dar eu , cand ma gandesc " la copilaria ce soarta a binevoit sa mi-o ofere simt ca am fost mai viu , copil fiind , decat in orice etapa a vietii mele ...
Julit , cu pantalonii rupti si murdari ... batand in ciuda vecinei de la etajul doi o minge de cauciuc cumparata de la piata de mamaie doar cu cateva ore in urma , stiind ca viata dansei nu va fi lunga pentru ca desi eram copii si foarta nu era atuul nostru principal , aveam o pasiune ce ar fi umplut stadioane in zilele astea ...
Daaa , eram o brigada de copii inebuniti de dorinta de a fi cel mai bun si parca orbiti de tot ce ne inconjoara cand juca Hagi , Petrescu , Popescu , Munteanu , Lacatus , Craioveanu in '98 , toti vopsiti blond in cap si parca simteam ca vor trece ani , decenii pana voi mai auzii iarasi GOL ROMANIA , dar Doamne ce an a urmat apoi ...
Rapid castiga campionatul in '99 dupa ce cu un an in urma il pierdea incredibil in Banie in ultima etapa si a spart blestemul dupa o pauza de 33 de ani , rezultatul fiind si mai dulce parca ...
Eram copii si nu realizam asa bine ce se intampla , dar stiu sigur ca pentru cei care au fost copii in '67 sentimentul era asemeni unei prajituri primite dupa o masa care nu prea iti prieste , dar care o mananci stiind ca e gatita cu dragoste ...
Atunci a urmat o perioada magica pentru noi , cresteam vazand cu ochii si football-ul nu mai era doar batutul mingii in fata blocului , mergeam la stadioane si cunosteam un fenomen ce isi facea loc printre baietii ce plangeau pe ascuns pentru echipa iubita ... ultras .
Nu prea realizam ce e si sincer nu ne interesa , nu faceam diferenta bine dintre ultras si hooliganism , pentru noi era la fel ...doar si hooliganii si ultrasii isi iubeau echipele nu ?
Care putea fii diferenta ?
Acum , facand o mica paranteza , sunt pe o banca in parc si imi ascult gandurile ... maine stiu ca trebuie sa ma duc impreuna cu baietii mei , care deja au devenit barbati in toata firea , sa rezolvam o disputa cu niste stelisti ...
Revenind , nu voi sta sa fac o intreaga analiza asupra celor doua fenomene , dar spun doar ca sunt foarte diferite .
Ultrasii se ocupa mai mult de coregrafii , banere si spectacol la meciurile cu adversarii , pe cand hooliganii considera ca suprematia se decide doar fizic prin violenta si uneori capturi de steaguri , fulare etc .
Cum anii treceau si noi deveneam tot mai implicati , mergeam in deplasari si faceam cunostiinta cu ideologia "Rapid suntem noi" , ne simteam obligati sa ne aparam culorile si camarazii indiferent de circumstante . Incepusem sa capat un dispret de neegalat pentru tot ce inseamna Steaua , Dinamo , Craiova sau Petrolul ... , iar culorile le detestam cu toata fiinta mea .
Intre timp , in 2003 , a mai venit un titlu si noi am simtit titlul ala pana in maduva oaselor . Dragostea pentru Rapid atingea cote astronomice , la fel si capacitatea noastra de a iubii un club care in urma cu un deceniu facea cu schimbul drumuri intre prima divizie si cea de a doua ... Stiam noi ce cine sa ne indragostim !
Copii eram inca , dar maturizati de aparitia diverselor grupuri ce isi etalau puterea de convingere printre noi . Eram copii , insa eram copii golani ... scoala era o optiune si banul era prioritar , evident dupa Rapid .
Traiam vremuri ciudate , ce putin , si chiar daca suna cam prostesc parca ne era dor de mingea aia de cauciuc din urma cu 7 , 8 ani ...
Football-ul devenise , incet , incet , singura noastra alinare , iar visatul era de domeniul trecutului .
" Ce sa mai fiu eu ma footballist , esti nebun ?! Nu vezi ca am deja aproape 20 de ani si o forma fizica asemanatoare unui bunic ?
- Te-ai prajit cocos , anturajul e de vina si stii asta ... inca poti sa renunti daca vrei cu adevarat . "
Avea dreptate , dar nu vroiam ... ma simteam prea bine cand eram in lumea mea , chiar daca lumea mea era imaginara si bolnava in multe privinte .
Am plecat un an prin tara sa ma regasesc , dar am regasit doar puscaria , care am fentat-o la limita si asta mi-a deschis ochii ... anul ala a fost printre cei mai grei din viata mea , dat fiind faptul ca singura mea alinare era in permanenta departe de mine , eu fiind intr-o continua deplasare .
M-am intors in cartier si am ramas mut de uimire , cum au reusit 365 de zile sa schimbe o comunitate ...
Baietii devenisera un grup , cativa din prietenii din copilarie erau doar o parte din statistica la ce pot face legalele din oameni .
Venise vremea schimbului de generatii , dar astia mici erau prea prosti parca , si nu stiau sa ramana pe pozitii indiferent . Nu ii mai interesa football-ul si de stadioane degeaba ii intrebai , ca majoritatea se considerau ultrasi doar pentru ca mai vedeau un meci din cand in cand la tv sau pentru ca aveau o poza pe stadion pusa pe facebook .
Noi , nu eram pregatiti sa plecam ... asa ca am ramas acolo , ne-am curatat cu totii de legale si am decis sa facem ceva .
Am adunat cativa copii care pareau ca au potential si am inceput sa ii educam asa cum se cuvine , pentru a fi siguri ca in 10 ani cartierul nostru nu va devenii un cuib de femei ...
Aveam nevoie de golani ...
Si i-am gasit , intr-o seara cand eram la bere cu ceilalti si au aparut unii trecand pe langa noi cu un aer defensiv , de parca s-ar fi asteptat la un eventual atac din partea noastra ...
*Rapid incepuse sa ne dea emotii *
Apoi s-a dovedit ca astia nu erau decat unii din alt cartier , care auzisera de noi si vroiau sa ne unim cu ei pentru a devenii impreuna mai puternici ... mai ales se auzea ca ceva fierbe printre suporterii Rapidului si exista sanse mari sa fie fiecare pe cont propriu ...
Doua saptamani am iesit cu ei , la noi in cartier , si am baut incercand sa ii tragem de limba ... cine sunt si ce vor defapt .
Nu ne-am unit , dar am devenit prieteni si in prietenie e tot un fel de uniune .
Dupa cum se auzise dinainte , disputele nu s-au lasat mult timp asteptate si noi , suporterii Rapidului , cei care in urma cu cativa ani ii faceam pe Stelisti sa tremure pe linia lui 41 , acum ne bateam intre noi la Pro Rapid si pe langa stadion pentru niste interese financiare si , sau putere ... Valentin Stanescu probabil plangea cu lacrimi de sange cand vedea scenele acelea ...
Dar asta nu e tot ... e un eveniment ce m-a pus pe ganduri ingrozitor de tare .
La '91 *ani de la infiintarea clubului* in timpul unei ceremonii ce trebuia sa celebreze o perioada in care am trecut prin foc si furtuna pentru doua culori de care eram indragostiti , s-a decis ca ar fi cel mai bine sa se inceapa o bataie generala in tribuna , intre oameni ( daca pot fi numiti asa ) adusi de un "lider" si restul brigazilor din tribuna ... atunci Dan Coe cred ca a regretat faptul ca oamenii aia ii striga numele in timpul meciurilor .
Am prins multe , Rapid in coma si apoi reinviat de dragostea celor ce fugeau de la fabrici sa isi strige pasiunea , Rapid in culmele gloriei , cand castigam aproape tot si nu exista un loc mai jos de patru pentru noi sau cand pierdeam participarea in semifinala UEFA dramatic , contra Stelei ...( a fost ziua cand am plans in hohote pentru prima oara ) .
Dar acum e o tragedie si simt ca nu vrea sa se sfarseasca deloc , Rapid aproape ca e pierdut si noi aproape ca ne-am pierdut scopul ... suntem acei copii din urma cu 20 de ani , dar fara minge si parca pedepsiti degeaba ...
Maine voi pleca cu baietii ca rapidisti in continuare sa rezolvam problema cu Steaua ...
*dupa 2 zile*
Discutia a fost pasnica , in mod surprinzator ... cred ca romanul nostru a inceput sa inteleaga ce inseamna ultra cu adevarat ... paradoxal , ne-am intalnit cu niste cunostiinte mai vechi de la '91 la intoarcere ...care nu par sa inteleaga ce inseamna camarad sau suporterul aceleiasi echipe ...
Au sarit pe noi sa ne bata intr-un fair fight spun ei , caci noi eram 10 si ei vreo 25 ...
Azi sunt in spital cu 3 coaste fracturate , pometele stang fracturat , maxilarul rupt si 6 copci la cap ... si intrebarea normala dupa 20 de ani de Rapid care ar fi ?
A meritat ? Sa devin barbat la 15 ani , sa plang si sa rad pentru un club de football , sa pierd nopti si zile in deplasari , sa pierd relatii pentru ca timpul meu e intotdeauna oferit Rapidului , sa fiu batut cum sunt acum si sa dorm in sectii de politie , dosare si asa mai departe ? ....
Normal ca a meritat ! ...
vineri, 5 august 2016
Poet betiv
Riduri vechi ce am pe suflet
Tind acum sa ne separe ,
Caci m-acoperi de iubire
Iar tristetea-n mine moare ...
Nu stiu, sincer de as fi .
Cu o raza de copil , sau cu-n sters de miazazi
Sa te-aduc iarasi la mine
Riduri vechi de-ar mai murii .
Pasii tai usor ca luna
Pe intuneric il strabat ,
Toata inima-mi ,nebuna,
De copil batran si beat .
Ridurile tot se lupta ,
Iar cu timpul ma inving .
Dar acum , persoana muta ,
E timpul sa-ti spun ce simt .
Calator am fost cu tine ,
S-am luptat cu amintiri
Am fost unul si acelasi
Cand am plans la despartiri .
Dar de pleci , raman doar rece
Tot ce e frumos in mine
S-a nascut in prezenta ta .
Doar alaturi am iubit , privind timpul meu cum trece.
Plimba-te acum copile ,
Nestatornic si iubit .
Fi al meu fragment de suflet
Cald , frumos s-intovertit .
Ridule vor ramane ,
E greu sa lupti cu rani adanci .
De voi fi infinit de rece ,
Ramai cu mine pana atunci .
De uit cum este sa traiesc .
Invata-ma sa cred in azi si maine .
De uit ce-nseamna sa iubesc,
Vorbeste cu poetul beat din mine ...
Tind acum sa ne separe ,
Caci m-acoperi de iubire
Iar tristetea-n mine moare ...
Nu stiu, sincer de as fi .
Cu o raza de copil , sau cu-n sters de miazazi
Sa te-aduc iarasi la mine
Riduri vechi de-ar mai murii .
Pasii tai usor ca luna
Pe intuneric il strabat ,
Toata inima-mi ,nebuna,
De copil batran si beat .
Ridurile tot se lupta ,
Iar cu timpul ma inving .
Dar acum , persoana muta ,
E timpul sa-ti spun ce simt .
Calator am fost cu tine ,
S-am luptat cu amintiri
Am fost unul si acelasi
Cand am plans la despartiri .
Dar de pleci , raman doar rece
Tot ce e frumos in mine
S-a nascut in prezenta ta .
Doar alaturi am iubit , privind timpul meu cum trece.
Plimba-te acum copile ,
Nestatornic si iubit .
Fi al meu fragment de suflet
Cald , frumos s-intovertit .
Ridule vor ramane ,
E greu sa lupti cu rani adanci .
De voi fi infinit de rece ,
Ramai cu mine pana atunci .
De uit cum este sa traiesc .
Invata-ma sa cred in azi si maine .
De uit ce-nseamna sa iubesc,
Vorbeste cu poetul beat din mine ...
vineri, 8 iulie 2016
Scrisoare catre Dumnezeu
Da-mi Doamne doi ochi albastrii prin care sa imi vad restul vietii si unde sa mi se oglindeasca toata viata fericita ce candva era obisnuinta ... astazi este un moft .Unul greu ce imi adanceste prapastia in care ma afund cu pasi repezi si indiferenti , parca .
Da-mi Doamne sfant un trup de femeie cu parul ca abanosul ce imi poate prinde in coama tot raul din suflet pentru a-l da pe spate , sau , eventual pentru a-l lasa in spate ...tuns , prada trecutului .
Da-mi Doamne o femeie ce imi poate lumina cele mai intunecate ganduri cu doua vorbe , de amor . Sau poate un om simplu ce ma face sa ma simt nemuritor .
Iti cer toate astea Doamne , precum astrele cer indurare uitarii in infinitul universului si universul cere intelegere omului preocupat de microscop ...
Dar , vad un himerian raspuns in cer , si ma amuza .
Ma inlaturi de pe lista , caci am pacatuit ...
Stiu , am pacatuit mult , dar imi este in caracter pacatul ... sunt un om nascut din pacat si nu e vina mea ca port o traditie mostenita de la mosii mei .
Da-mi Doameni iertare si intelegere , doi ochi albastrii si ocazia sa inteleg comedia necazului , caci am fost inlaturat companiei fericirii de cand am cunoscut omul prin esenta lui , minciuna cu adevarat si iubirea ce avea gust de ura .Acum ca iubesc , permite-mi sa o iau de la capat fara nici un regret , dat fiind faptul ca sunt mai intelept .
O iubesc Doamne , si vreau sa traiasca sa o iubesc ... sa mor ca sa traiesc langa un om ce imi prezinta adevarata viata ...
Multumesc...
Da-mi Doamne sfant un trup de femeie cu parul ca abanosul ce imi poate prinde in coama tot raul din suflet pentru a-l da pe spate , sau , eventual pentru a-l lasa in spate ...tuns , prada trecutului .
Da-mi Doamne o femeie ce imi poate lumina cele mai intunecate ganduri cu doua vorbe , de amor . Sau poate un om simplu ce ma face sa ma simt nemuritor .
Iti cer toate astea Doamne , precum astrele cer indurare uitarii in infinitul universului si universul cere intelegere omului preocupat de microscop ...
Dar , vad un himerian raspuns in cer , si ma amuza .
Ma inlaturi de pe lista , caci am pacatuit ...
Stiu , am pacatuit mult , dar imi este in caracter pacatul ... sunt un om nascut din pacat si nu e vina mea ca port o traditie mostenita de la mosii mei .
Da-mi Doameni iertare si intelegere , doi ochi albastrii si ocazia sa inteleg comedia necazului , caci am fost inlaturat companiei fericirii de cand am cunoscut omul prin esenta lui , minciuna cu adevarat si iubirea ce avea gust de ura .Acum ca iubesc , permite-mi sa o iau de la capat fara nici un regret , dat fiind faptul ca sunt mai intelept .
O iubesc Doamne , si vreau sa traiasca sa o iubesc ... sa mor ca sa traiesc langa un om ce imi prezinta adevarata viata ...
Multumesc...
miercuri, 22 iunie 2016
Hai sa ne iubim
Este tarziu , iar stelele se astern asemeni unei coverturi peste cerul ce a ars pana nu demult intr-un apus prelungit ...
Ai tinut soarele in mana pentru ca noi sa putem inflorii in liniste si l-ai lasat sa pice in sufletul meu , cu un zambet ce nu il voi putea uita curand ...
Am avut inima ranita de prea multe ori , de atatea ori ca ramasese o rana deschisa acolo care nu ma durea ingrozitor , iar teama de durere ma facea sa fiu reticent oricarei noi experiente amoroase ...
Ai intrat prin rana aceea si ai inceput sa privesti in sufletul meu , sa imi soptesti noaptea in vise ca ma poti vindeca , iar incet sa iti creezi un ambient placut in pestera prabusita de durere ce imi era inima .
Esti aici acum , iar caldura copului tau ma face sa tremur de emotie . O emotie ca as putea sa fiu om si sa simt , sa simt pentru altcineva si sa simt pentru mine ceva ce nu imi era parca permis .
Ochii tai imi privesc povestea , iar gura ta o indulceste .
Cuvant peste trecut este iubirea si moartea este viata in punctul culminant . Tu esti iubirea si viata ce as purta-o pana in punctul ei culminant .... pana in punctul meu culminant .
Sa spun ca m-am indragostit este infantil , dar sa spun ca ai vindecat undele negative din sufletul meu si ca zambetul ce mi l-ai pictat pe fata doar fiind acolo langa mine ... ei bine , asta ar fi realist cel putin ...
Este tarziu , iar noi ne-am invelit unul cu celalalt , luna priveste plina de tristete in alta parte si pistruii cerului licare parca indemnandu-ne sa ne iubim .
Noaptea ne vrea atasati unul de celalalt , dimineata ne asteapta la o cafea indulcita cu roua , amiaza ne vrea imbratisati pe malul unui lac si seara ne vrea inapoi ...
Gurile noastre vor ascunde dansul limbilor entuziaste , bratele se vor ondui pe trupul fiecaruia , iar ochii nostrii vor incremeni cand se vor intersecta ...
Acum , hai sa fim noi . Sa uitam de ce am fost si sa nu mai ne gandim la nimic .
Fi aici asa cum ai fost dintotdeauna parca , si prinde-mi in vraja buzelor tale ce a mai ramas din sufletul meu , schimba-mi prezentul cu un simplu "te iubesc" si apoi sa ne spunem " noapte buna" pentru ca noaptea sa inceapa cu adevarat .
Hai , sa ne iubim si sa mintim ca totul e frumos pe acest pamant asa cum este totul frumos pentru noi atunci cand ne intalnim .
Sa ne strangem in brate trupurile arse de soare si intepate de stele , iar aici , la malul marii , sa ingropam in nisip tot ce a fost urat si nefolositor in viata noastra .
Hai , sa fim copiii aceia ce cos intre firele de nisip un univers propriu printr-o ata de iubire si speranta .
Hai sa speram , sa visam cu ochii deschisi , sa adormim si sa ne trezim visand ... sa ne iubim .
Ai tinut soarele in mana pentru ca noi sa putem inflorii in liniste si l-ai lasat sa pice in sufletul meu , cu un zambet ce nu il voi putea uita curand ...
Am avut inima ranita de prea multe ori , de atatea ori ca ramasese o rana deschisa acolo care nu ma durea ingrozitor , iar teama de durere ma facea sa fiu reticent oricarei noi experiente amoroase ...
Ai intrat prin rana aceea si ai inceput sa privesti in sufletul meu , sa imi soptesti noaptea in vise ca ma poti vindeca , iar incet sa iti creezi un ambient placut in pestera prabusita de durere ce imi era inima .
Esti aici acum , iar caldura copului tau ma face sa tremur de emotie . O emotie ca as putea sa fiu om si sa simt , sa simt pentru altcineva si sa simt pentru mine ceva ce nu imi era parca permis .
Ochii tai imi privesc povestea , iar gura ta o indulceste .
Cuvant peste trecut este iubirea si moartea este viata in punctul culminant . Tu esti iubirea si viata ce as purta-o pana in punctul ei culminant .... pana in punctul meu culminant .
Sa spun ca m-am indragostit este infantil , dar sa spun ca ai vindecat undele negative din sufletul meu si ca zambetul ce mi l-ai pictat pe fata doar fiind acolo langa mine ... ei bine , asta ar fi realist cel putin ...
Este tarziu , iar noi ne-am invelit unul cu celalalt , luna priveste plina de tristete in alta parte si pistruii cerului licare parca indemnandu-ne sa ne iubim .
Noaptea ne vrea atasati unul de celalalt , dimineata ne asteapta la o cafea indulcita cu roua , amiaza ne vrea imbratisati pe malul unui lac si seara ne vrea inapoi ...
Gurile noastre vor ascunde dansul limbilor entuziaste , bratele se vor ondui pe trupul fiecaruia , iar ochii nostrii vor incremeni cand se vor intersecta ...
Acum , hai sa fim noi . Sa uitam de ce am fost si sa nu mai ne gandim la nimic .
Fi aici asa cum ai fost dintotdeauna parca , si prinde-mi in vraja buzelor tale ce a mai ramas din sufletul meu , schimba-mi prezentul cu un simplu "te iubesc" si apoi sa ne spunem " noapte buna" pentru ca noaptea sa inceapa cu adevarat .
Hai , sa ne iubim si sa mintim ca totul e frumos pe acest pamant asa cum este totul frumos pentru noi atunci cand ne intalnim .
Sa ne strangem in brate trupurile arse de soare si intepate de stele , iar aici , la malul marii , sa ingropam in nisip tot ce a fost urat si nefolositor in viata noastra .
Hai , sa fim copiii aceia ce cos intre firele de nisip un univers propriu printr-o ata de iubire si speranta .
Hai sa speram , sa visam cu ochii deschisi , sa adormim si sa ne trezim visand ... sa ne iubim .
Hai sa ne iubim
Este tarziu , iar stelele se astern asemeni unei coverturi peste cerul ce a ars pana nu demult intr-un apus prelungit ...
Ai tinut soarele in mana pentru ca noi sa putem inflorii in liniste si l-ai lasat sa pice in sufletul meu , cu un zambet ce nu il voi putea uita curand ...
Am avut inima ranita de prea multe ori , de atatea ori ca ramasese o rana deschisa acolo care nu ma durea ingrozitor , iar teama de durere ma facea sa fiu reticent oricarei noi experiente amoroase ...
Ai intrat prin rana aceea si ai inceput sa privesti in sufletul meu , sa imi soptesti noaptea in vise ca ma poti vindeca , iar incet sa iti creezi un ambient placut in pestera prabusita de durere ce imi era inima .
Esti aici acum , iar caldura copului tau ma face sa tremur de emotie . O emotie ca as putea sa fiu om si sa simt , sa simt pentru altcineva si sa simt pentru mine ceva ce nu imi era parca permis .
Ochii tai imi privesc povestea , iar gura ta o indulceste .
Cuvant peste trecut este iubirea si moartea este viata in punctul culminant . Tu esti iubirea si viata ce as purta-o pana in punctul ei culminant .... pana in punctul meu culminant .
Sa spun ca m-am indragostit este infantil , dar sa spun ca ai vindecat undele negative din sufletul meu si ca zambetul ce mi l-ai pictat pe fata doar fiind acolo langa mine ... ei bine , asta ar fi realist cel putin ...
Este tarziu , iar noi ne-am invelit unul cu celalalt , luna priveste plina de tristete in alta parte si pistruii cerului licare parca indemnandu-ne sa ne iubim .
Noaptea ne vrea atasati unul de celalalt , dimineata ne asteapta la o cafea indulcita cu roua , amiaza ne vrea imbratisati pe malul unui lac si seara ne vrea inapoi ...
Gurile noastre vor ascunde dansul limbilor entuziaste , bratele se vor ondui pe trupul fiecaruia , iar ochii nostrii vor incremeni cand se vor intersecta ...
Acum , hai sa fim noi . Sa uitam de ce am fost si sa nu mai ne gandim la nimic .
Fi aici asa cum ai fost dintotdeauna parca , si prinde-mi in vraja buzelor tale ce a mai ramas din sufletul meu , schimba-mi prezentul cu un simplu "te iubesc" si apoi sa ne spunem " noapte buna" pentru ca noaptea sa inceapa cu adevarat .
Hai , sa ne iubim si sa mintim ca totul e frumos pe acest pamant asa cum este totul frumos pentru noi atunci cand ne intalnim .
Sa ne strangem in brate trupurile arse de soare si intepate de stele , iar aici , la malul marii , sa ingropam in nisip tot ce a fost urat si nefolositor in viata noastra .
Hai , sa fim copiii aceia ce cos intre firele de nisip un univers propriu printr-o ata de iubire si speranta .
Hai sa speram , sa visam cu ochii deschisi , sa adormim si sa ne trezim visand ... sa ne iubim .
Ai tinut soarele in mana pentru ca noi sa putem inflorii in liniste si l-ai lasat sa pice in sufletul meu , cu un zambet ce nu il voi putea uita curand ...
Am avut inima ranita de prea multe ori , de atatea ori ca ramasese o rana deschisa acolo care nu ma durea ingrozitor , iar teama de durere ma facea sa fiu reticent oricarei noi experiente amoroase ...
Ai intrat prin rana aceea si ai inceput sa privesti in sufletul meu , sa imi soptesti noaptea in vise ca ma poti vindeca , iar incet sa iti creezi un ambient placut in pestera prabusita de durere ce imi era inima .
Esti aici acum , iar caldura copului tau ma face sa tremur de emotie . O emotie ca as putea sa fiu om si sa simt , sa simt pentru altcineva si sa simt pentru mine ceva ce nu imi era parca permis .
Ochii tai imi privesc povestea , iar gura ta o indulceste .
Cuvant peste trecut este iubirea si moartea este viata in punctul culminant . Tu esti iubirea si viata ce as purta-o pana in punctul ei culminant .... pana in punctul meu culminant .
Sa spun ca m-am indragostit este infantil , dar sa spun ca ai vindecat undele negative din sufletul meu si ca zambetul ce mi l-ai pictat pe fata doar fiind acolo langa mine ... ei bine , asta ar fi realist cel putin ...
Este tarziu , iar noi ne-am invelit unul cu celalalt , luna priveste plina de tristete in alta parte si pistruii cerului licare parca indemnandu-ne sa ne iubim .
Noaptea ne vrea atasati unul de celalalt , dimineata ne asteapta la o cafea indulcita cu roua , amiaza ne vrea imbratisati pe malul unui lac si seara ne vrea inapoi ...
Gurile noastre vor ascunde dansul limbilor entuziaste , bratele se vor ondui pe trupul fiecaruia , iar ochii nostrii vor incremeni cand se vor intersecta ...
Acum , hai sa fim noi . Sa uitam de ce am fost si sa nu mai ne gandim la nimic .
Fi aici asa cum ai fost dintotdeauna parca , si prinde-mi in vraja buzelor tale ce a mai ramas din sufletul meu , schimba-mi prezentul cu un simplu "te iubesc" si apoi sa ne spunem " noapte buna" pentru ca noaptea sa inceapa cu adevarat .
Hai , sa ne iubim si sa mintim ca totul e frumos pe acest pamant asa cum este totul frumos pentru noi atunci cand ne intalnim .
Sa ne strangem in brate trupurile arse de soare si intepate de stele , iar aici , la malul marii , sa ingropam in nisip tot ce a fost urat si nefolositor in viata noastra .
Hai , sa fim copiii aceia ce cos intre firele de nisip un univers propriu printr-o ata de iubire si speranta .
Hai sa speram , sa visam cu ochii deschisi , sa adormim si sa ne trezim visand ... sa ne iubim .
duminică, 15 mai 2016
O radiografie a societatii
Mana carei entitati trebuie sa o sarut , pentru ca sunt in viata inca , si al carui demon sunt defapt mostenitor , caci ma simt invaluit in ura si depresie ...
Cine mi-a creat zambetul si cine a stors lacrimi din mine ?
Nu merit ceea ce sunt sau ce am fost , caci nu vad lumina ziua si nici stelele noaptea . Nu cuget dragoste si nici nu aud cantecul ei . Parca as fi orb , mut , surd ...toate deodata . Si nu prind in brate nimic din copilul care am fost , asadar sunt paralizat ...
Jubilez asemeni unei roti de tortura , arsa in gropile iadului , cand simt atingeri de femeie frumoasa , dar nu o pot tine langa mine prin prisma faptului ca nu cunosc altceva decat atingerea .
Dorm noptile pe mine si zilele ma trec cu vederea . In viata asta ce rol am ?
Ma plange pamantul , si ma rade cerul cand il privesc ... eu tot sperand , arogant chiar , ca o sa ajung in vreun anume rai .
Of , umanul ... umanul din mine ce a stins fantasma ce incet lua nastere in jurul meu . Logica asta ipocrita , ca nu exista sentiment sau emotie , ca noi suntem doar o adunatura de celule intr-un ciclu nesfarsit de reciclare . Asta a ucis in cele din urma dragostea mea pentru rasarit si pasiunea de la apus .
Ideologia umanitatii , care se rasfrange tot mai mult pe tot mai multi asa zisi oameni , ne face sa fim din ce in ce mai reci .
Onestitatea a devenit un defect , iar calauza nostra in viata a ajuns sa poarte numele de retea ...
Vrem totul , dar nu oferim nimic ... vreau sa fiu iubit , dar sa nu ma complic prea mult cu iubirea , vreau copil sa postez poze cu el pe internet sa le spun altora cat de mult il iubesc .
Nu imi doresc o educatie literara , istorica , muzicala sau psihologica ... vreau sa ma educe societatea , caci multimea stie ce trebuie sa stiu si multimea stie ce trebuie sa port si cum sa ma comport .
Individualismul nu mai face parte din mine , a murit de atunci cand am inceput sa imi cunosc la fix numarul de prieteni si cunostinte .
Sa fim seriosi , ce as vrea sa fiu ?
Un castor virtual ... sa construiesc baraje de fantastic si sa imi strang , mie doar , aprecierea tuturor . Sa fiu un deschizator de drumuri al internetului , un scriitor al succesului si un producator de emotii .
Nu am uitat ca , in urma cu 20 de ani obisnuiam sa merg cu prietenii prin parc , nu sa fac conferinte virtuale , in urma cu 20 de ani mancam mancare din casa , nu comandam de la angajati in regim de sclavie ....
Dar imi place doar sa imi amintesc , viata merge inainte si eu , omul , am evoluat .
"Defapt ai involuat , ai uitat sa fi om ... "
Cine mi-a creat zambetul si cine a stors lacrimi din mine ?
Nu merit ceea ce sunt sau ce am fost , caci nu vad lumina ziua si nici stelele noaptea . Nu cuget dragoste si nici nu aud cantecul ei . Parca as fi orb , mut , surd ...toate deodata . Si nu prind in brate nimic din copilul care am fost , asadar sunt paralizat ...
Jubilez asemeni unei roti de tortura , arsa in gropile iadului , cand simt atingeri de femeie frumoasa , dar nu o pot tine langa mine prin prisma faptului ca nu cunosc altceva decat atingerea .
Dorm noptile pe mine si zilele ma trec cu vederea . In viata asta ce rol am ?
Ma plange pamantul , si ma rade cerul cand il privesc ... eu tot sperand , arogant chiar , ca o sa ajung in vreun anume rai .
Of , umanul ... umanul din mine ce a stins fantasma ce incet lua nastere in jurul meu . Logica asta ipocrita , ca nu exista sentiment sau emotie , ca noi suntem doar o adunatura de celule intr-un ciclu nesfarsit de reciclare . Asta a ucis in cele din urma dragostea mea pentru rasarit si pasiunea de la apus .
Ideologia umanitatii , care se rasfrange tot mai mult pe tot mai multi asa zisi oameni , ne face sa fim din ce in ce mai reci .
Onestitatea a devenit un defect , iar calauza nostra in viata a ajuns sa poarte numele de retea ...
Vrem totul , dar nu oferim nimic ... vreau sa fiu iubit , dar sa nu ma complic prea mult cu iubirea , vreau copil sa postez poze cu el pe internet sa le spun altora cat de mult il iubesc .
Nu imi doresc o educatie literara , istorica , muzicala sau psihologica ... vreau sa ma educe societatea , caci multimea stie ce trebuie sa stiu si multimea stie ce trebuie sa port si cum sa ma comport .
Individualismul nu mai face parte din mine , a murit de atunci cand am inceput sa imi cunosc la fix numarul de prieteni si cunostinte .
Sa fim seriosi , ce as vrea sa fiu ?
Un castor virtual ... sa construiesc baraje de fantastic si sa imi strang , mie doar , aprecierea tuturor . Sa fiu un deschizator de drumuri al internetului , un scriitor al succesului si un producator de emotii .
Nu am uitat ca , in urma cu 20 de ani obisnuiam sa merg cu prietenii prin parc , nu sa fac conferinte virtuale , in urma cu 20 de ani mancam mancare din casa , nu comandam de la angajati in regim de sclavie ....
Dar imi place doar sa imi amintesc , viata merge inainte si eu , omul , am evoluat .
"Defapt ai involuat , ai uitat sa fi om ... "
luni, 18 aprilie 2016
Depresii alcoolice
Mor noptile in rasarit
Si se topesc in zile noi
Cum zilele , la asfintit
Evapora soarele in stele moi .
Dorm umbrele in patul meu .
Umbre-ale unor amintiri sublime .
Si-mi urmaresc somnul mereu ,
Doar sa se-asigure ca n-o sa uit de mine .
Si plang copacii , roua diminetii
Cat timp eu plang in lacrimi de ciob sticlos
De ani de zile cred c-o sa-mi plang drumul spre finele vietii
Dar totusi imi traiesc , traiul asta jegos de dizarmonios .
Isi canta pasarea noptii cantul
Cand eu m-asez sa inoptez in drum spre pat
Poate maine Moartea imi va amesteca sufletul cu vantul
Caci azi am exagerat , si iar sunt beat .
Si se topesc in zile noi
Cum zilele , la asfintit
Evapora soarele in stele moi .
Dorm umbrele in patul meu .
Umbre-ale unor amintiri sublime .
Si-mi urmaresc somnul mereu ,
Doar sa se-asigure ca n-o sa uit de mine .
Si plang copacii , roua diminetii
Cat timp eu plang in lacrimi de ciob sticlos
De ani de zile cred c-o sa-mi plang drumul spre finele vietii
Dar totusi imi traiesc , traiul asta jegos de dizarmonios .
Isi canta pasarea noptii cantul
Cand eu m-asez sa inoptez in drum spre pat
Poate maine Moartea imi va amesteca sufletul cu vantul
Caci azi am exagerat , si iar sunt beat .
marți, 12 aprilie 2016
Insomnie
Imaginea zilei imi iese noaptea in plimbare ,
Prind chipul de stele scurse urusuze peste amintiri de zana ,
Pastila uitarii ce ma impinge la visare
Ma amuza , dar m-acuza de o asa zisa vina .
Caci te iubesc , sunt vinovat
Mereu voi fi , dar nu stiu unde
Sunt vinovat ca somnul nu mai m-a luat
In bratele lui ceratic de plapande .
Nu pot visa decat trecutul ,
Si tot trecutul meu iti apartine
Asa raman treaz mai tot timpul
Caci tot ce visez se leaga involuntar de tine .
Si ma trezesc inecat in lacrimi de dor
Din vise de amor sfarsite fara de adio
Tot ce mai simt , ma doare-ngrozitor
Si viata far-de tine e doar un imens pustiu .
Iubire nu are sens ,
Dorul e fara de revers ,
Imaginatia nu-mi poate alunga suspinul
Asa cum o data cu plecare ta ,
Mi-ai furat zambetul , triumful , destinul ...
Prind chipul de stele scurse urusuze peste amintiri de zana ,
Pastila uitarii ce ma impinge la visare
Ma amuza , dar m-acuza de o asa zisa vina .
Caci te iubesc , sunt vinovat
Mereu voi fi , dar nu stiu unde
Sunt vinovat ca somnul nu mai m-a luat
In bratele lui ceratic de plapande .
Nu pot visa decat trecutul ,
Si tot trecutul meu iti apartine
Asa raman treaz mai tot timpul
Caci tot ce visez se leaga involuntar de tine .
Si ma trezesc inecat in lacrimi de dor
Din vise de amor sfarsite fara de adio
Tot ce mai simt , ma doare-ngrozitor
Si viata far-de tine e doar un imens pustiu .
Iubire nu are sens ,
Dorul e fara de revers ,
Imaginatia nu-mi poate alunga suspinul
Asa cum o data cu plecare ta ,
Mi-ai furat zambetul , triumful , destinul ...
marți, 5 aprilie 2016
Cea mai frumoasa zi a fost atunci cand nu a existat maine
M-am imbatat iarasi aseara . Cred ca am o problema !
O problema , daaa ! Cred ca eu sunt propria-mi problema ...
Mi-am strans in pumn aseara toate sperantele care le mai aveam ramase si nu am fost surprins sa vad ca traiesc doar cu speranta ca voi murii in cele din urma .
Mi-e frica sa mor , mi-e frica de durerea aia . De ce ar putea fi , dar o astept nerabdator . Ca pe o scapare caci iadul arde aici intre noi . Vreau sa fiu simplu , dar nu ca toti ceilalti de simplu . Vreau doar sa fiu eu fara a suporta consecintele ce vin odata cu sinceritatea .
E riscant sa fi sincer , periculos in toate privintele ... te arde adevarul decat orice minciuna spusa si descoperita ulterior .
Am fost beat cand m-am gandit la droguri si invers . Eu le unesc destinele in casa fiintei mele ,chiar daca ma doare sa le vad cum se inteleg atat de bine una cu cealalta . Asta sa fie doar singura mea portie de liniste ?
Jumate de ceva impreuna cu doi jumate de altceva sa rezulte sensul meu in viata ?
Nu stiu , dar nu ma schimb . Am ales calea asta si stiu ca ma omoara incet si dureros , dar nu schimb nimic ... sa ar trebuii sa o fac ?
Caut copilul ala care o sa-mi zgaraie pe fata o cicatrice de fericire , il gasesc eu candva ... chiar daca trebuie sa il adopt .
Mi-e dor de copilul care am fost , tanarul care am ajuns e prea apatic si nevrotic ... emotiv si lasciv ,sexual si transcentral .
Vreau sa mor ...dar mi-e frica . Vreau sa cant , imi place sa cant .
Sunt momente cand ma visez in fata la zece oameni care ma asculta si aplauda o singura data pentru ca asa imi doresc eu . Dar mereu mor in vise si revin in iadul asta .
Ard , ard precum pasiunea a doi indragostiti . Vreau sa iubesc , dar am uitat si din ce imi amintesc , cam pe atunci am inceput sa plang cu adevarat ... deci nu mai sunt sigur daca vreau sa iubesc .
Iubirea e efemera ... adica nu sunt sigur daca exista sau doar e o reactie chimica a sufletului ce isi prevede durerea ce va urma dupa ...
Mananca !!!
Esti prea slab si nedormit ! Nervii nu te hranesc si pacea luata la jumate nu te face decat sa o doresti mai mult ...
Imi pare rau ca nu esti ce am vrut sa fi .
Te-ai schimbat in timp , timpul te-a schimbat cand ai inceput sa il urmaresti si sa tii cont de el si drumul lui ...
Ai murit si m-ai ucis pe mine impreuna cu tine si tot ce ai iubit candva . Tu ce credeai ca esti bun si ca tortura asta care ii zici viata o sa-ti aduca dragoste si recunostinta ?
Naivule !
Acum mori ! Cu anii tai de cacat uscati la soare , cu amintirile tale care nu vrei sa le lasi sa se duca in uitare , cu viciile tale cu care saruti pamantul de la capatul prapastiei mortii in fiecare seara !
Mori ma ! Nu meriti sa simti bataia vantului si sa asculti caderea soarelui in mare cu o femeie ...
Meriti sa fi singur , nici macar ... sa fi mort ! Sa nu existi si sa fi sters de pe buzele tuturor oamenilor , din memoria umanitatii si din filele care te-au creat .
Esti un simplu personaj dramatic , vei ramane un simplu personaj dramatic . Nimic romantic la tine , nici macar comic . Esti creat sa fi dat exemplu de "Asa NU ! " .
Rebeliunea mea de acum asupra ta se datoreaza bauturii ... Iarta-ma ! Stii ca sunt alaturi de tine si impreuna o sa trecem peste toate .
Hai !
Lasa ca o sa fie bine , ne trezim maine dimineata si facem caterinca cu baietii !
O sa vezi , o sa bem o bere , doua , trei si viata o sa mearga inspre mai bine . Nu poti fi chiar tu acela care sa sufere la nesfarsit . Se anunta vremuri bune alaturi de un copil ...
Candva o sa fi tata si o sa faci bine tot ce ti-a fost facut tie rau !
Ai grija de tine !
O problema , daaa ! Cred ca eu sunt propria-mi problema ...
Mi-am strans in pumn aseara toate sperantele care le mai aveam ramase si nu am fost surprins sa vad ca traiesc doar cu speranta ca voi murii in cele din urma .
Mi-e frica sa mor , mi-e frica de durerea aia . De ce ar putea fi , dar o astept nerabdator . Ca pe o scapare caci iadul arde aici intre noi . Vreau sa fiu simplu , dar nu ca toti ceilalti de simplu . Vreau doar sa fiu eu fara a suporta consecintele ce vin odata cu sinceritatea .
E riscant sa fi sincer , periculos in toate privintele ... te arde adevarul decat orice minciuna spusa si descoperita ulterior .
Am fost beat cand m-am gandit la droguri si invers . Eu le unesc destinele in casa fiintei mele ,chiar daca ma doare sa le vad cum se inteleg atat de bine una cu cealalta . Asta sa fie doar singura mea portie de liniste ?
Jumate de ceva impreuna cu doi jumate de altceva sa rezulte sensul meu in viata ?
Nu stiu , dar nu ma schimb . Am ales calea asta si stiu ca ma omoara incet si dureros , dar nu schimb nimic ... sa ar trebuii sa o fac ?
Caut copilul ala care o sa-mi zgaraie pe fata o cicatrice de fericire , il gasesc eu candva ... chiar daca trebuie sa il adopt .
Mi-e dor de copilul care am fost , tanarul care am ajuns e prea apatic si nevrotic ... emotiv si lasciv ,sexual si transcentral .
Vreau sa mor ...dar mi-e frica . Vreau sa cant , imi place sa cant .
Sunt momente cand ma visez in fata la zece oameni care ma asculta si aplauda o singura data pentru ca asa imi doresc eu . Dar mereu mor in vise si revin in iadul asta .
Ard , ard precum pasiunea a doi indragostiti . Vreau sa iubesc , dar am uitat si din ce imi amintesc , cam pe atunci am inceput sa plang cu adevarat ... deci nu mai sunt sigur daca vreau sa iubesc .
Iubirea e efemera ... adica nu sunt sigur daca exista sau doar e o reactie chimica a sufletului ce isi prevede durerea ce va urma dupa ...
Mananca !!!
Esti prea slab si nedormit ! Nervii nu te hranesc si pacea luata la jumate nu te face decat sa o doresti mai mult ...
Imi pare rau ca nu esti ce am vrut sa fi .
Te-ai schimbat in timp , timpul te-a schimbat cand ai inceput sa il urmaresti si sa tii cont de el si drumul lui ...
Ai murit si m-ai ucis pe mine impreuna cu tine si tot ce ai iubit candva . Tu ce credeai ca esti bun si ca tortura asta care ii zici viata o sa-ti aduca dragoste si recunostinta ?
Naivule !
Acum mori ! Cu anii tai de cacat uscati la soare , cu amintirile tale care nu vrei sa le lasi sa se duca in uitare , cu viciile tale cu care saruti pamantul de la capatul prapastiei mortii in fiecare seara !
Mori ma ! Nu meriti sa simti bataia vantului si sa asculti caderea soarelui in mare cu o femeie ...
Meriti sa fi singur , nici macar ... sa fi mort ! Sa nu existi si sa fi sters de pe buzele tuturor oamenilor , din memoria umanitatii si din filele care te-au creat .
Esti un simplu personaj dramatic , vei ramane un simplu personaj dramatic . Nimic romantic la tine , nici macar comic . Esti creat sa fi dat exemplu de "Asa NU ! " .
Rebeliunea mea de acum asupra ta se datoreaza bauturii ... Iarta-ma ! Stii ca sunt alaturi de tine si impreuna o sa trecem peste toate .
Hai !
Lasa ca o sa fie bine , ne trezim maine dimineata si facem caterinca cu baietii !
O sa vezi , o sa bem o bere , doua , trei si viata o sa mearga inspre mai bine . Nu poti fi chiar tu acela care sa sufere la nesfarsit . Se anunta vremuri bune alaturi de un copil ...
Candva o sa fi tata si o sa faci bine tot ce ti-a fost facut tie rau !
Ai grija de tine !
sâmbătă, 19 martie 2016
Alle Sweet ( Ideologia unei panarame )
Buna, eu sunt Alexandra .
Sunt din Bucuresti si m-am saturat sa fiu judecata si catalogata drept curva sau panarama peste tot doar pentru ca sunt frumoasa si incerc sa imi expun frumusetea naturala ( in cea mai mare parte ) in public .
Prietenii mei nu imi spun Alexandra , ca deh doar nu suntem batrane d-alea de la tara . Imi spun Alexa , Alexu , Ale sau depinde cum le mai vine . Am cred ca vreo 5 sau 6 porecle .
Acum sa va povestesc despre mine , sa vedeti si voi ce sunt cu adevarat si ca nu sunt ce zic oamenii care sunt invidiosi pe mine , ca sunt .
In primul rand imi place viata , am doar 25 de ani si cred ca viata trebuie traita la maxim acum , d-aia ma duc in cluburi in fiecare weekend si la cafenele in fiecare zi .
De muncit nu muncesc , pentru ca ar insemna sa imi stric corpul cu ceva ce nu imi aduce nici o satisfactie si care ma baga in aceiasi oala cu orice taranca sau saraca de pe strada .
In cluburi cunosc o multime de persoane , foarte inteligente de altfel , si purtam o multime de discuti din lumea mondena . Ce piese a mai scos Inna , Ruby sau strainii aia negri de prin America , ce se mai poarta in materie de coafuri si manichiuri si asa mai departe .
Am inceput acum doua ore o relatie cu un tip de pe facebook . E ok tipul , initial l-am cunoscut in club si mi-a cerut facebook-ul , mi-a spus sa ma duc la el sa ne cunoastem mai bine , dar eu nu sunt ca toate panaramele astea asa ca i-am spus sa ne cunoastem pe facebook . I-am vazut profilul de facebook si am vazut ca e un baiat destept care da numai citate bune din oameni grei ai culturii contemporane cum ar fi Tony Poptamas . O duce bine financiar , nu ca mi-ar pasa de bani sau ceva de genul , dar nu sunt o femeie ieftina . Adica eu trebuie sa nu platesc pentru bauturile mele si daca ma vrei , trebuie sa imi intretii poftele . Frumusel este , am vazut ca se imbraca doar cu haine de firma si are iPhone 6S Gold si are o freza misto ca a lui Justin Bieber .
Ne intalnim diseara in centrul vechi sa bem ceva , apoi mergem pe Dorobanti sa petrecem cu adevarat .
In general nu duc lipsa de sex , dar am si eu momentele mele pe luna cand chiar nu se poate , atunci sunt obligata sa fac oral , bine ... nu ca nu mi-ar placea , dar se interpreteaza aiurea dupa .
Oricum , e o chestie normala ... barbatul dupa ce a cheltuit atatia bani cu mine trebuie sa simta si el o placere nu ?
Si ii ofer ce am mai de pret , pe mine .
Cu doua saptamani inainte am fost cu un tip la el sa facem sex . Eu stiam asta , el stia asta , dar se facea ca nu se gandeste la asta . Aiurea zic eu , pentru mi s-a parut ca un fatalau d'ala de imi vorbea cu draguta ... imi povestea de viata lui , imi spunea ca a iubit si ca sunt frumoasa .
Asta stiam si eu ca sunt frumoasa , nu trebuia sa imi zica el .
In orice caz , am baut cateva sticle de vin si am inceput sa facem sex , si cand si-a scos penisul afara sa i-l sug , era mic precum un carnat de bere .
- Ce fac ma eu asta ?! i-am zis nervoasa
- Pai , nu conteaza marima ci cum o folosesti ... imi spune el tremurand ca o pizda .
- Ba , baiatule , eu am avut parte de barbati cu ciocane in pantaloni , nu cu holsurub d-asta ca al tau .
Asa ca am plecat si de pe scari l-am scos de la prieteni , dar nu inainte sa rad putin de el cu prietena mea Andreea , cu care vorbesc totul .
Dupa o saptamana , imi spune Andreea ca are un iubit bomba . Plin de bani si cand fac sex , e incredibil ... Putin geloasa pe ea , dar nu am vrut sa o arat , m-am dus sa ma vad cu ea si prietenul sau la o cafenea .
Cine credeti ca era ... tipul cu carnatul de bere , imbracat in sacou si cu cheile de la un Porsche Cayenne in fata .
Nu stiu de ce , dar cand l-am vazut asa respectabil si frumos , am simtit fluturi in stomac si am plecat imediat de la masa .
Ma suna prietena mea sa ma intrebe ce s-a intamplat . I-am spus ca nimic si am inchis .
In seara aia , de nervi , m-am dus in club si am facut sex cu 4 barbati diferiti fiind moarta de beata si distrusa sentimental .
Mi-as dorii sa gasesc fericirea alaturi de un barbat , cu masina , vila cu piscina si putin mai in varsta ca mine ca sa aibe experienta .
Dar, e greu ...
Ideea este ca nu sunt o curva , sunt o fata moderna , frumoasa si nevinovata . Nu e vina mea ca sunt frumoasa si atrag priviri pe strada din partea animalelor astea de barbati in calduri . Sunt minunata , posed abilitatea de a face bani simtindu-ma bine in acelasi timp si de a fi celebra in locurile cele mai exclusiviste .
Va poop , dragii mei ... sunt Alle Sweet si va iubesc pe toti . Ne vedem in centrul vechi ! P@@ !!!
Sunt din Bucuresti si m-am saturat sa fiu judecata si catalogata drept curva sau panarama peste tot doar pentru ca sunt frumoasa si incerc sa imi expun frumusetea naturala ( in cea mai mare parte ) in public .
Prietenii mei nu imi spun Alexandra , ca deh doar nu suntem batrane d-alea de la tara . Imi spun Alexa , Alexu , Ale sau depinde cum le mai vine . Am cred ca vreo 5 sau 6 porecle .
Acum sa va povestesc despre mine , sa vedeti si voi ce sunt cu adevarat si ca nu sunt ce zic oamenii care sunt invidiosi pe mine , ca sunt .
In primul rand imi place viata , am doar 25 de ani si cred ca viata trebuie traita la maxim acum , d-aia ma duc in cluburi in fiecare weekend si la cafenele in fiecare zi .
De muncit nu muncesc , pentru ca ar insemna sa imi stric corpul cu ceva ce nu imi aduce nici o satisfactie si care ma baga in aceiasi oala cu orice taranca sau saraca de pe strada .
In cluburi cunosc o multime de persoane , foarte inteligente de altfel , si purtam o multime de discuti din lumea mondena . Ce piese a mai scos Inna , Ruby sau strainii aia negri de prin America , ce se mai poarta in materie de coafuri si manichiuri si asa mai departe .
Am inceput acum doua ore o relatie cu un tip de pe facebook . E ok tipul , initial l-am cunoscut in club si mi-a cerut facebook-ul , mi-a spus sa ma duc la el sa ne cunoastem mai bine , dar eu nu sunt ca toate panaramele astea asa ca i-am spus sa ne cunoastem pe facebook . I-am vazut profilul de facebook si am vazut ca e un baiat destept care da numai citate bune din oameni grei ai culturii contemporane cum ar fi Tony Poptamas . O duce bine financiar , nu ca mi-ar pasa de bani sau ceva de genul , dar nu sunt o femeie ieftina . Adica eu trebuie sa nu platesc pentru bauturile mele si daca ma vrei , trebuie sa imi intretii poftele . Frumusel este , am vazut ca se imbraca doar cu haine de firma si are iPhone 6S Gold si are o freza misto ca a lui Justin Bieber .
Ne intalnim diseara in centrul vechi sa bem ceva , apoi mergem pe Dorobanti sa petrecem cu adevarat .
In general nu duc lipsa de sex , dar am si eu momentele mele pe luna cand chiar nu se poate , atunci sunt obligata sa fac oral , bine ... nu ca nu mi-ar placea , dar se interpreteaza aiurea dupa .
Oricum , e o chestie normala ... barbatul dupa ce a cheltuit atatia bani cu mine trebuie sa simta si el o placere nu ?
Si ii ofer ce am mai de pret , pe mine .
Cu doua saptamani inainte am fost cu un tip la el sa facem sex . Eu stiam asta , el stia asta , dar se facea ca nu se gandeste la asta . Aiurea zic eu , pentru mi s-a parut ca un fatalau d'ala de imi vorbea cu draguta ... imi povestea de viata lui , imi spunea ca a iubit si ca sunt frumoasa .
Asta stiam si eu ca sunt frumoasa , nu trebuia sa imi zica el .
In orice caz , am baut cateva sticle de vin si am inceput sa facem sex , si cand si-a scos penisul afara sa i-l sug , era mic precum un carnat de bere .
- Ce fac ma eu asta ?! i-am zis nervoasa
- Pai , nu conteaza marima ci cum o folosesti ... imi spune el tremurand ca o pizda .
- Ba , baiatule , eu am avut parte de barbati cu ciocane in pantaloni , nu cu holsurub d-asta ca al tau .
Asa ca am plecat si de pe scari l-am scos de la prieteni , dar nu inainte sa rad putin de el cu prietena mea Andreea , cu care vorbesc totul .
Dupa o saptamana , imi spune Andreea ca are un iubit bomba . Plin de bani si cand fac sex , e incredibil ... Putin geloasa pe ea , dar nu am vrut sa o arat , m-am dus sa ma vad cu ea si prietenul sau la o cafenea .
Cine credeti ca era ... tipul cu carnatul de bere , imbracat in sacou si cu cheile de la un Porsche Cayenne in fata .
Nu stiu de ce , dar cand l-am vazut asa respectabil si frumos , am simtit fluturi in stomac si am plecat imediat de la masa .
Ma suna prietena mea sa ma intrebe ce s-a intamplat . I-am spus ca nimic si am inchis .
In seara aia , de nervi , m-am dus in club si am facut sex cu 4 barbati diferiti fiind moarta de beata si distrusa sentimental .
Mi-as dorii sa gasesc fericirea alaturi de un barbat , cu masina , vila cu piscina si putin mai in varsta ca mine ca sa aibe experienta .
Dar, e greu ...
Ideea este ca nu sunt o curva , sunt o fata moderna , frumoasa si nevinovata . Nu e vina mea ca sunt frumoasa si atrag priviri pe strada din partea animalelor astea de barbati in calduri . Sunt minunata , posed abilitatea de a face bani simtindu-ma bine in acelasi timp si de a fi celebra in locurile cele mai exclusiviste .
Va poop , dragii mei ... sunt Alle Sweet si va iubesc pe toti . Ne vedem in centrul vechi ! P@@ !!!
miercuri, 9 martie 2016
La multi ani , Femeie !
Va multumesc ... voua , celor care ati stat alaturi de puii vostrii cand s-au lovit de viata si realitatea ei . Acelor persoane care si-au dedicat lacrimile unor oameni ce greseau neintrerupt sperand ca in cele din urma se vor schimba , si chiar daca nu ar fi facut-o ati fi ramas acolo . . . Pentru ca ii iubeati mai presus decat linistea .
Va multumesc ... voua , celor care ati dat nastere monstrilor sacri ce ne-au incantat intelectul cu geniul lor . Acelor persoane care au fost geniale la randul lor si au murit pentru viitor si evolutie .
Va multumesc ... voua , celor care v-ati concentrat frumusetea sufletului intr-un zambet ce ascundea probabil nopti de tristete si ganduri negre . Dar ati avut puterea sa confruntati durerea si sa o invingeti fara drept de apel .
Va multumesc ... voua , celor care ati hranit imaginatia scriitorilor , muzicienilor si a pictorilor . Care ati dat un gen sentimentului iubire , voi care ati avut pe numele vostru chiar si starea noastra de viata .
Ati fost cel mai frumos dar pe care l-am primit noi , barbatii . Si continuati sa fiti , pentru ca ne dati viata , ne-o cuceriti , ne-o petrecem cu voi si apoi ultima stare a nostra not la genul vostru este , moartea ...
Va multumim ca existati si buzele voastre raman extremitatea fericirii noastre , iar pantecul vostru ne este casa urmasilor nostrii .
Dumnezeu sa va binecuvinteze .
La multi ani , Femeie !
Va multumesc ... voua , celor care ati dat nastere monstrilor sacri ce ne-au incantat intelectul cu geniul lor . Acelor persoane care au fost geniale la randul lor si au murit pentru viitor si evolutie .
Va multumesc ... voua , celor care v-ati concentrat frumusetea sufletului intr-un zambet ce ascundea probabil nopti de tristete si ganduri negre . Dar ati avut puterea sa confruntati durerea si sa o invingeti fara drept de apel .
Va multumesc ... voua , celor care ati hranit imaginatia scriitorilor , muzicienilor si a pictorilor . Care ati dat un gen sentimentului iubire , voi care ati avut pe numele vostru chiar si starea noastra de viata .
Ati fost cel mai frumos dar pe care l-am primit noi , barbatii . Si continuati sa fiti , pentru ca ne dati viata , ne-o cuceriti , ne-o petrecem cu voi si apoi ultima stare a nostra not la genul vostru este , moartea ...
Va multumim ca existati si buzele voastre raman extremitatea fericirii noastre , iar pantecul vostru ne este casa urmasilor nostrii .
Dumnezeu sa va binecuvinteze .
La multi ani , Femeie !
joi, 3 martie 2016
Dragoste in Vama Veche
Era un apus de vara superb ...
Soarele inrosise la vederea lunii pline ,dar totusi trista de revederea atat de scurta dintre cei doi .
Pe plaja aurie ale Marii Negre , doi tineri deveneau unul ascunsi intr-un cort patat de vin si dragoste .
El era ametit de frumusetea gazdei sale , ea deasemenea surprinsa de oaspetele tandru si de sarutarile lui blande . Se dizolvau intr-o dragoste dulce precum mierea in ceaiul fierbinte , iar trupurile lor erau arse de rosul soarelui ce parca nu mai vroia sa cada in mare de dragul lunii ce il privea cu dor si regret pe chipul ei lovit de timp .
Tinerilor nu le pasa de timp , invatasera sa se iubeasca si nu se mai puteau oprii din asta ... Cei doi astrii stiau ca iubirea inseamna fericire sau tristete , din pacate in cazul lor nu a fost vorba nicicand de fericire .
Desii se iubeau de la inceputul timpului , cand erau entitati sublime , au fost blestemati de stele sa nu se vada decat rareori , sa nu se imbratiseze decat in timpul asa ziselor eclipse , si atunci pe intuneric pentru a nu se putea vedea , iar dragostea lor sa fie doar o amintire pagana ...
Tanarul barbat din cort isi descoperise pasiunea ce i-o purta gazdei lui in timpul actului primordial ,cand buzele lor umezite de vin si afumate de tigari s-au atins in timpul unei melodii a lui Alice Cooper ...
Ea avea vreo 18 ani , el in jur de 20 ... Erau fragezi in inima si inca nu fusesera expusi raului uman , fapt ce era inevitabil .
Sunt 10 ani de atunci si tot ce a ramas din dragostea lor este o scoica sparta pe plaja Marii Negre ... Juramintele au devenit amintiri de bautura ... Ideea de gazda si oaspete s-a dus de mult , iar dragostea pentru amandoi e doar o amintire ... o copilarie , o greseala a tineretii .
Ea acum e mama a doi copii , el munceste si are o sotie care il iubeste si il respecta ,urmand sa ii faca si lui un copil cat de curand ...
Stau la doua blocuri unul de celalalt , iar atunci cand se revad inevitabil nu pot sa decat sa isi ingroape privirea in asfaltul neglijat si sa treaca unul pe langa celalalt asemeni unor oameni ce nu s-au cunoscut niciodata ...
Desii amandoi stiu ca ce s-a intamplat atunci in vara aceea la malul marii intre ei a fost cel mai real lucru din viata lor ... A fost prima si singura data cand au spus "te iubesc" din strafundurile sufletelor lor .
Sunt constienti ca inca acel "te iubesc" de atunci inca are valoare , dar timpul nu i-a iertat ... rautatea umana nu i-a iertat . Au vrut sa schimbe lumea cu dragostea lor , insa au ajuns sa fie parte din lume privati de ei si de ce a insemnat pentru ei dragoste .
Acum ea lupta pentru copiii ei , a caror zambet ii dau un motiv sa deschida ochii dimineata ...
El e monoton , muncind pentru a-si hranii familia care o iubeste , insa nu in felul in care a iubit atunci ... Mai mult isi respecta familia , s-a obisnuit cu sotia lui , e bucuros ca o sa aiba un urmas si nu poate decat sa munceasca pentru fericirea asta relativa exprimata de altii prin " sa nu duca lipsa de nimic " ....
E apus de vara iara , si amandoi stau pe geam si fumeaza . . . Daca ar privii mai atent s-ar vedea unul pe celalalt , dar probabil ar intra inauntru si ar stinge tigarile . Luna este iarasi plina si soarele iarasi inroseste ca un copil timid , cei ce au fost candva unul pe malul Marii Negre contepleaza la dragoste si fericire ... la Alice Cooper si sticla de vin , la cortul patat si nisipul de aur ce ii zgaraia in urma cu 10 ani .
Acum 10 ani , cand au spus "te iubesc" si s-au topit unul in celalalt ...
Doi tineri frumosi in suflet isi sting tigarile , isi sterg lacrimile si urca inapoi pe scena vietii jucandu-si rolul de familist convins , respectiv mama fericita pana la sfarsitul actului ce va fi viata lor de acum inainte ... Luna si Soarele parca au coborat pe pamant prin cei doi .
In acelasi timp , alti doi tineri devin unul pe aceiasi plaja a Marii Negre , sub aceiasi scoica sparta sub care in urma cu 10 ani doua corpuri striveau dragostea in ei ...
Doi tineri ce au facut dragoste in Vama Veche ...
Soarele inrosise la vederea lunii pline ,dar totusi trista de revederea atat de scurta dintre cei doi .
Pe plaja aurie ale Marii Negre , doi tineri deveneau unul ascunsi intr-un cort patat de vin si dragoste .
El era ametit de frumusetea gazdei sale , ea deasemenea surprinsa de oaspetele tandru si de sarutarile lui blande . Se dizolvau intr-o dragoste dulce precum mierea in ceaiul fierbinte , iar trupurile lor erau arse de rosul soarelui ce parca nu mai vroia sa cada in mare de dragul lunii ce il privea cu dor si regret pe chipul ei lovit de timp .
Tinerilor nu le pasa de timp , invatasera sa se iubeasca si nu se mai puteau oprii din asta ... Cei doi astrii stiau ca iubirea inseamna fericire sau tristete , din pacate in cazul lor nu a fost vorba nicicand de fericire .
Desii se iubeau de la inceputul timpului , cand erau entitati sublime , au fost blestemati de stele sa nu se vada decat rareori , sa nu se imbratiseze decat in timpul asa ziselor eclipse , si atunci pe intuneric pentru a nu se putea vedea , iar dragostea lor sa fie doar o amintire pagana ...
Tanarul barbat din cort isi descoperise pasiunea ce i-o purta gazdei lui in timpul actului primordial ,cand buzele lor umezite de vin si afumate de tigari s-au atins in timpul unei melodii a lui Alice Cooper ...
Ea avea vreo 18 ani , el in jur de 20 ... Erau fragezi in inima si inca nu fusesera expusi raului uman , fapt ce era inevitabil .
Sunt 10 ani de atunci si tot ce a ramas din dragostea lor este o scoica sparta pe plaja Marii Negre ... Juramintele au devenit amintiri de bautura ... Ideea de gazda si oaspete s-a dus de mult , iar dragostea pentru amandoi e doar o amintire ... o copilarie , o greseala a tineretii .
Ea acum e mama a doi copii , el munceste si are o sotie care il iubeste si il respecta ,urmand sa ii faca si lui un copil cat de curand ...
Stau la doua blocuri unul de celalalt , iar atunci cand se revad inevitabil nu pot sa decat sa isi ingroape privirea in asfaltul neglijat si sa treaca unul pe langa celalalt asemeni unor oameni ce nu s-au cunoscut niciodata ...
Desii amandoi stiu ca ce s-a intamplat atunci in vara aceea la malul marii intre ei a fost cel mai real lucru din viata lor ... A fost prima si singura data cand au spus "te iubesc" din strafundurile sufletelor lor .
Sunt constienti ca inca acel "te iubesc" de atunci inca are valoare , dar timpul nu i-a iertat ... rautatea umana nu i-a iertat . Au vrut sa schimbe lumea cu dragostea lor , insa au ajuns sa fie parte din lume privati de ei si de ce a insemnat pentru ei dragoste .
Acum ea lupta pentru copiii ei , a caror zambet ii dau un motiv sa deschida ochii dimineata ...
El e monoton , muncind pentru a-si hranii familia care o iubeste , insa nu in felul in care a iubit atunci ... Mai mult isi respecta familia , s-a obisnuit cu sotia lui , e bucuros ca o sa aiba un urmas si nu poate decat sa munceasca pentru fericirea asta relativa exprimata de altii prin " sa nu duca lipsa de nimic " ....
E apus de vara iara , si amandoi stau pe geam si fumeaza . . . Daca ar privii mai atent s-ar vedea unul pe celalalt , dar probabil ar intra inauntru si ar stinge tigarile . Luna este iarasi plina si soarele iarasi inroseste ca un copil timid , cei ce au fost candva unul pe malul Marii Negre contepleaza la dragoste si fericire ... la Alice Cooper si sticla de vin , la cortul patat si nisipul de aur ce ii zgaraia in urma cu 10 ani .
Acum 10 ani , cand au spus "te iubesc" si s-au topit unul in celalalt ...
Doi tineri frumosi in suflet isi sting tigarile , isi sterg lacrimile si urca inapoi pe scena vietii jucandu-si rolul de familist convins , respectiv mama fericita pana la sfarsitul actului ce va fi viata lor de acum inainte ... Luna si Soarele parca au coborat pe pamant prin cei doi .
In acelasi timp , alti doi tineri devin unul pe aceiasi plaja a Marii Negre , sub aceiasi scoica sparta sub care in urma cu 10 ani doua corpuri striveau dragostea in ei ...
Doi tineri ce au facut dragoste in Vama Veche ...
miercuri, 24 februarie 2016
Bunici
In spatele casei mele este o gradina ... Plina de vise ; unele inflorite , altele nu .
Existenta ei imi este indiferenta , caci prefer sa visez in casa , iar visele tind in general ramana vise , de o noapte sau de o viata .
Am intradevar si cateva ghivece in care imi tin cateva vise ce au inflorit in trecut , alaturi de ele tin o serie de ghivece goale care imi amintesc de mediul in traiesc ... Un mediu ostil pentru lucruri atat de fragile cum sunt visele si sperantele .
In ultima vreme , tind sa visez mai putin pentru ca m-am maturizat si sper doar la amanarea timpului prezent . Sper sa imi vad bunicii cat mai mult , sa raman nepotul lor copil si sa fiu in continuare iresponsabil , dar din pacate sunt constient ca speranta e speranta si doar atat .
Ma vad pus in situatia de a iesii din siguranta casei mele sa ma plimb prin ea , sa culeg vise incoltite si sa adorm pe un pat de speranta .
Dar imi este frica de nou , si cat sunt eu plecat poate imi trece timpul alaturi de ingerii carunti ce m-au salvat cand erau un simplu pui de om inconstient de problemele ce vor urma .
Gradina aceasta este cel putin imbietoare ca aparenta , avand mirosul copilariei si adierea respiratiei blande a cerului de Mai .
Ma mai uit o data pe geam . E totul in regula , gradina pare in regula si ingerii mei desii incet isi pierd aripile , par ca ar mai avea timp . Si cine stie , poate reusesc sa le pun aripi noi care sa ii mai tina langa mine cativa ani .
Asa ca deschid usa casei si dupa un ocol scurt ajung in gradina .
Miroase a viata , a tinerete , a fericire . Adierea blanda chiar exista ,iar Mai imi face cu ochiul lui de soare inselator si ma asez usor pe un nor ...
Mai vine la mine si imi adreseaza o intrebare cel putin ciudata pentru o luna ...
- Ce vrei din viata aceasta ?
Initial nu am inteles ce inseamna viata aceasta , caci abea ce atinsesem pentru prima data o floare de vis , iar norul pe care ma asezasem se parea ca devine tot mai rece , dar m-am gandit ca e condens asa ca nu am bagat de seama .
Mai , ma mai intreaba o data pe un ton mai ascutit ...
- Ce vrei din viata aceasta ? Nu auzi ca vorbesc cu tine ?
- Dar , ce vrei sa spui prin viata aceasta ? intreb eu stingher ca un proaspat indragostit ...
- Viata aceasta , este viata care o sa o ai de acum incolo , lasand totul din urma in urma pentru a avea o dorinta indeplinita in aceasta viata .
Vei avea o floare de vis aici , in paradis , dar cu pretul tuturor viselor tale anterioare ...
- Am inteles ... am spus eu cel putin ganditor si ingrijorat .
Atunci imi doresc doua perechi de aripi de inger !
- Poftim ? intreaba Mai , surpins .
- Ai auzit bine , vreau doua perechi de aripi noi , pentru ingerii ce mi-au fost bunici , parinti , frati si prieteni toata viata mea .
- Esti sigur ?
-Da !!!
Si brusc in norul se transforma intr-o lacrima , ce a udat pamantul de sub picioare iar Mai a suflat o samanta in pamantul ud de lacrimi , de acolo iesind o floare minunata de culoarea eternitatii ce mirosea in ton cu toata gradina . A tinerete , viata si fericire .
Bucuros , pasesc inapoi in casa sa imi vad ingerii imbracati in aripile lor noi ... doar sa constat ca in clipa in care am calcat inauntrul casei mele , ochii mi s-au incetosat , iar pleoapele , greoaie asemeni plumbului , imi cadeau in pamant .
Am adormit , sa ma trezesc bolnav la pat , cu ingerii mei langa mine ... Boala ce imi trecuse prin minune , inflorind un vis intr-un ghiveci , revenise .
Eram iarasi alcoolic , bolnav , slab si paranoic ... toate visele implinite disparusera din ghivecele lor si speranta imi era straina acum ...
Aveam doi ingeri la capul meu , dar le smulgeam involuntar aripile pana cu pana ...
Imi dorisem alte aripi pentru ei , cu pretul revenirii la omul ce le rupsese in prima instanta .
Mai ma pacalise , iar eu nu mai aveam scapare ... am murit a doua oara si mi-am luat si ingerii cu mine .
Existenta ei imi este indiferenta , caci prefer sa visez in casa , iar visele tind in general ramana vise , de o noapte sau de o viata .
Am intradevar si cateva ghivece in care imi tin cateva vise ce au inflorit in trecut , alaturi de ele tin o serie de ghivece goale care imi amintesc de mediul in traiesc ... Un mediu ostil pentru lucruri atat de fragile cum sunt visele si sperantele .
In ultima vreme , tind sa visez mai putin pentru ca m-am maturizat si sper doar la amanarea timpului prezent . Sper sa imi vad bunicii cat mai mult , sa raman nepotul lor copil si sa fiu in continuare iresponsabil , dar din pacate sunt constient ca speranta e speranta si doar atat .
Ma vad pus in situatia de a iesii din siguranta casei mele sa ma plimb prin ea , sa culeg vise incoltite si sa adorm pe un pat de speranta .
Dar imi este frica de nou , si cat sunt eu plecat poate imi trece timpul alaturi de ingerii carunti ce m-au salvat cand erau un simplu pui de om inconstient de problemele ce vor urma .
Gradina aceasta este cel putin imbietoare ca aparenta , avand mirosul copilariei si adierea respiratiei blande a cerului de Mai .
Ma mai uit o data pe geam . E totul in regula , gradina pare in regula si ingerii mei desii incet isi pierd aripile , par ca ar mai avea timp . Si cine stie , poate reusesc sa le pun aripi noi care sa ii mai tina langa mine cativa ani .
Asa ca deschid usa casei si dupa un ocol scurt ajung in gradina .
Miroase a viata , a tinerete , a fericire . Adierea blanda chiar exista ,iar Mai imi face cu ochiul lui de soare inselator si ma asez usor pe un nor ...
Mai vine la mine si imi adreseaza o intrebare cel putin ciudata pentru o luna ...
- Ce vrei din viata aceasta ?
Initial nu am inteles ce inseamna viata aceasta , caci abea ce atinsesem pentru prima data o floare de vis , iar norul pe care ma asezasem se parea ca devine tot mai rece , dar m-am gandit ca e condens asa ca nu am bagat de seama .
Mai , ma mai intreaba o data pe un ton mai ascutit ...
- Ce vrei din viata aceasta ? Nu auzi ca vorbesc cu tine ?
- Dar , ce vrei sa spui prin viata aceasta ? intreb eu stingher ca un proaspat indragostit ...
- Viata aceasta , este viata care o sa o ai de acum incolo , lasand totul din urma in urma pentru a avea o dorinta indeplinita in aceasta viata .
Vei avea o floare de vis aici , in paradis , dar cu pretul tuturor viselor tale anterioare ...
- Am inteles ... am spus eu cel putin ganditor si ingrijorat .
Atunci imi doresc doua perechi de aripi de inger !
- Poftim ? intreaba Mai , surpins .
- Ai auzit bine , vreau doua perechi de aripi noi , pentru ingerii ce mi-au fost bunici , parinti , frati si prieteni toata viata mea .
- Esti sigur ?
-Da !!!
Si brusc in norul se transforma intr-o lacrima , ce a udat pamantul de sub picioare iar Mai a suflat o samanta in pamantul ud de lacrimi , de acolo iesind o floare minunata de culoarea eternitatii ce mirosea in ton cu toata gradina . A tinerete , viata si fericire .
Bucuros , pasesc inapoi in casa sa imi vad ingerii imbracati in aripile lor noi ... doar sa constat ca in clipa in care am calcat inauntrul casei mele , ochii mi s-au incetosat , iar pleoapele , greoaie asemeni plumbului , imi cadeau in pamant .
Am adormit , sa ma trezesc bolnav la pat , cu ingerii mei langa mine ... Boala ce imi trecuse prin minune , inflorind un vis intr-un ghiveci , revenise .
Eram iarasi alcoolic , bolnav , slab si paranoic ... toate visele implinite disparusera din ghivecele lor si speranta imi era straina acum ...
Aveam doi ingeri la capul meu , dar le smulgeam involuntar aripile pana cu pana ...
Imi dorisem alte aripi pentru ei , cu pretul revenirii la omul ce le rupsese in prima instanta .
Mai ma pacalise , iar eu nu mai aveam scapare ... am murit a doua oara si mi-am luat si ingerii cu mine .
vineri, 19 februarie 2016
Energia zilei de maine
Sunt momente cand nu pot decat sa ma asez timid pe scaun si sa ma privesc in interior prin ochiul mintii ...
Timpul , la fel de timid , trece pe langa mine fara nici un regret aparent .Atunci imi vad sufletul ,
un suflet murdar de trecerea anilor si otravit de lichior , cum parca isi trage ultimul suflu asemeni unui ars cu trahea distrusa ...
Parca in acele momente mor sau vreau sa mor , dar ajung sa apreciez viata prin linistea momentelor acelea de depresie ...
Ce este viata defapt ?
Care este scopul meu in lumea asta , daca nu pot schimba nimic si restul ma privesc cu o lipsa totala de interes ?
Dragostea ce este , daca intr-o viata de om dragostea inseamna o singura data fericire ?
Ce e o viata de om ? Un copil e plastilina societatii in care se naste si un adult e parte a unei colectii de modele prefabricate ?
Astea sunt momentele care ma tin ocupat , astea sunt intrebarile care macina si caut raspunsuri ca un nebun , fara nici un succes din pacate .
Adesea imi aprind o tigara si privesc la restul , care trece prin fata mea fara nici un pic de interes . Ii privesc cu atentie si ei nici nu observa asta , atat de fixati sunt pe indeplinirea planurilor din ziua respectiva . Observ ca majoritatea sunt imbracati frumos , obligatoriu in ton cu o moda stabilita de niste oameni cel putin interesanti , iar cei ce nu sunt asa sunt priviti ca paaria sau sarantoci jegosi ...
Eu , ma uit la ei si trag din tigara ...
Ei , se uita inainte si trag dintr-un aer murdar de ura si comoditate .
Ma vad diferit , dar asemeni lor . Sunt comod , insa traiesc pe intreg pamantul , nu doar pe un spatiu stabilit de hartii si vorbe . Pot la fel de bine sa dorm pe banca in parc si sa ma spal in mare vara , iar iarna sa hibernez intre patru pereti de piatra cu un foc dadator de viata , dar cu potential de criminal ...
Pot sau nu pot , ramane de vazut . Acum sed pe scaun si ma analizez pe mine si mentalitatile mele...
Gandesc bolnavicios si asta m-a facut ce sunt acum , un om cu titlu de boschetar betiv ... Undeva , candva exista o legatura a mea care sa ma redenumeasca . Sa imi schimbe boala gandirii mele si sa ma transforme intr-un om frumos ...
Un om spunea candva ca esti ceea ce simti ... Eu simt frumos . Simt ca este un scop ascuns in toata nebunia asta numita viata , dar ca pentru a face un scop dintr-o nebunie trebuie sa fi si tu la randul tau un pic nebun , ori gandirea mea este mult prea bolnava sau rationala ...
Gandesc prea mult si asta ma face mai putin nebun decat ar trebuii , dealtfel sunt foarte putini oameni nebuni pe pamantul acesta si poarta denumirea de oameni fericiti ...
Eu sunt bolnav de ratiune , dar nu ma las . Caci sunt un om ce simte frumos , deci am potential de om frumos ceea ce ma poarta mai departe spre o perioada de nebunie fericita ... Trebuie doar sa imi gasesc scopul , un scop tandru cu buzele arse de sarutari si ochii de culoarea pamntului proaspat sapat ... Scopul meu , pe care il voi gasii va fi iubirea ... va fi restul vietii mele intins pe un zambet de femeie .
Timpul , la fel de timid , trece pe langa mine fara nici un regret aparent .Atunci imi vad sufletul ,
un suflet murdar de trecerea anilor si otravit de lichior , cum parca isi trage ultimul suflu asemeni unui ars cu trahea distrusa ...
Parca in acele momente mor sau vreau sa mor , dar ajung sa apreciez viata prin linistea momentelor acelea de depresie ...
Ce este viata defapt ?
Care este scopul meu in lumea asta , daca nu pot schimba nimic si restul ma privesc cu o lipsa totala de interes ?
Dragostea ce este , daca intr-o viata de om dragostea inseamna o singura data fericire ?
Ce e o viata de om ? Un copil e plastilina societatii in care se naste si un adult e parte a unei colectii de modele prefabricate ?
Astea sunt momentele care ma tin ocupat , astea sunt intrebarile care macina si caut raspunsuri ca un nebun , fara nici un succes din pacate .
Adesea imi aprind o tigara si privesc la restul , care trece prin fata mea fara nici un pic de interes . Ii privesc cu atentie si ei nici nu observa asta , atat de fixati sunt pe indeplinirea planurilor din ziua respectiva . Observ ca majoritatea sunt imbracati frumos , obligatoriu in ton cu o moda stabilita de niste oameni cel putin interesanti , iar cei ce nu sunt asa sunt priviti ca paaria sau sarantoci jegosi ...
Eu , ma uit la ei si trag din tigara ...
Ei , se uita inainte si trag dintr-un aer murdar de ura si comoditate .
Ma vad diferit , dar asemeni lor . Sunt comod , insa traiesc pe intreg pamantul , nu doar pe un spatiu stabilit de hartii si vorbe . Pot la fel de bine sa dorm pe banca in parc si sa ma spal in mare vara , iar iarna sa hibernez intre patru pereti de piatra cu un foc dadator de viata , dar cu potential de criminal ...
Pot sau nu pot , ramane de vazut . Acum sed pe scaun si ma analizez pe mine si mentalitatile mele...
Gandesc bolnavicios si asta m-a facut ce sunt acum , un om cu titlu de boschetar betiv ... Undeva , candva exista o legatura a mea care sa ma redenumeasca . Sa imi schimbe boala gandirii mele si sa ma transforme intr-un om frumos ...
Un om spunea candva ca esti ceea ce simti ... Eu simt frumos . Simt ca este un scop ascuns in toata nebunia asta numita viata , dar ca pentru a face un scop dintr-o nebunie trebuie sa fi si tu la randul tau un pic nebun , ori gandirea mea este mult prea bolnava sau rationala ...
Gandesc prea mult si asta ma face mai putin nebun decat ar trebuii , dealtfel sunt foarte putini oameni nebuni pe pamantul acesta si poarta denumirea de oameni fericiti ...
Eu sunt bolnav de ratiune , dar nu ma las . Caci sunt un om ce simte frumos , deci am potential de om frumos ceea ce ma poarta mai departe spre o perioada de nebunie fericita ... Trebuie doar sa imi gasesc scopul , un scop tandru cu buzele arse de sarutari si ochii de culoarea pamntului proaspat sapat ... Scopul meu , pe care il voi gasii va fi iubirea ... va fi restul vietii mele intins pe un zambet de femeie .
joi, 4 februarie 2016
Fragmente din Purgatoriu
" Imi spuneam mereu ca nu pot fi altceva decat ceea ce mi-am dorit sa fiu ...
Dar cand am cunoscut omul in esenta lui am realizat ca ce imi doresc eu sa fiu nu este nicidecum ceva uman . Era visul unui animal metafizic , dorinta norilor de a plange peste oamenii tristi pentru ca mai apoi sa treaca in coltul lor pentru a le arata ca totul trece .
Vroiam sa fiu fericit si simplu , sa respir iubire si sa plang doar atunci cand rad cu pofta ... Ori , oamenii sunt complicati , daca nu sunt tristi nu pot cunoaste fericirea si iubirea lor e o atribuita unui numar restrans de semeni , ura ramanand cel mai sincer si mai raspandit sentiment al lor ...
Omul mi-a aparut in fata brusc , asemeni unei viziuni . Era plapand , cu ochii verzi si cocosat de durere si oboseala . Ma fascina , caci imi parea ca o creatie sublima a divinitatii .
De parca divinitatea , din cate auzisem de altfel , si-a creat o reflexie pe pamant din dorinta companiei naive ...
Era vesel , sau parea ca ar fi , caci avea un zambet dulce-acrisor ce ma facea sa vreau mai mult sa il vad si sa gust din el . Il urmaream asemeni unei umbre , oriunde si oricum ar fi fost ... indiferent de ipostaza sau stare a lui .
Ma fascina , vroiam sa il cunosc si sa il studiez . Sa il analizez .
Dar imi era rusine sa il intreb ceva sau macar sa ii vorbesc ... incepuse sa devin om si eu la randul meu , caci cunoscusem frica si rusinea . Deveneam timid fata de necunoscut si parca acel copil care eram , tindea sa isi forteze limitele pe care tot el si-le impusese la inceputul timpului ...
In continuare il urmaream , iar el nu ma vedea deloc . Nu privea in spate niciodata , mergea tot inainte de parca eu nu as fi existat .
Vroiam sa vad unde vrea sa ajunga , insa imi dadea impresia ca merge in cerc si cunostiintele lui despre spatiu timp erau vagi .
Cand credeam ca omul ce ma conducea , deja intr-o directie efemera ,a ajuns la punctul final si ca se va oprii sa imi vorbeasca si sa ma lase sa il cunosc , constatam ca defapt nu am plecat de nicaieri si nu am ajuns nicaieri ... Bizar , dar adevarat .
La finele zilei parea ca stateam in loc si nici omul , nici ziua , nici drumul sau experienta nu au existat vreodata .
Simteam ca inebunesc , deci deveneam tot mai om ... Parca luam lectii de umanitate de la nimeni.
Si astfel am ajuns sa fiu , intr-o zi , curajos . Cunoscusem si stapanisem si acest atribut animalic , dar totusi considerat uman .
Asa ca am alergat dupa el , omul , si l-am intrebat :
- Unde te duci ?! Unde vrei sa ajungi ?!
De ce nu imi vorbesti deloc si ma ignori , cand eu vreau doar sa te cunosc si sa te invat .
Vreau sa invat ce inseamna sa fiu ca tine , caci am impresia ca nu sunt om ! Caci sunt ... ! daca sunt ...
El tacea si ma privea ciudat , cred ca ura se strecurase in privirea lui si tristetea era stapana pe tacerea lui ...
Nu mai zambea , tot obosit si indurerat ; cu ochii verzi si cu pupilele dilatate , dar nu mai zambea nici dulce , nici acrisor .
Am decis sa plec , caci petrecusem o vara aproape , din cunostiintele mele despre spatiu timp de atunci , urmarind-ul ca o umbra la apus .
Apoi mi-am dat seama ...
Dar eu , oare eu cum arat ?
Stiu cum arata un om , dar un neom ca mine oare cum arata . In toata vara aceea nu imi cautasem reflexia nici pentru o clipa , din fascinatie pentru un strain .
Am gasit un lac verzui si am fugit spre el ...
Nu mica mi-a fost mirarea sa vad in el un om plapand , cu ochii verzui , putin cocosat si cu privirea obosita crapata de un zambet dulce-acrisor .
M-am uitat in spate , eram singur ... M-am uitat in mana am vazut o sticla de vin , o tigara si cinci somnifere ...
Mi-am dat seama !
Am fost drogat ! Ma drogasem o vara intreaga ... O viata intreaga !
Nu eram un animal metafizic , nici vorba de ciudatenie si dorinte sublime ; reflexie divina sau necunostiinta de sentimente si atributii umane ...
Eram un om trist , pierdut in mine . Eram un om singur si paranoic , rupt de realitate si frumos ,care avea amintiri vagi din copilarie cu ce vroia defapt sa fie .
Eram un copil trist care isi amintea cat de fericit era atunci cand viata era un mister pentru el ...
Nu urmaream pe nimeni , ma urmaream doar pe mine . Practic urmaream un om pierdut .
Atunci am lacrimat , am inghitit somniferele cu jumatate din sticla de vin , am fumat tigara si iata-ma aici ...
Nu stiu ce inseamna aici , caci totul e incetosat . Nu stiu daca e rai sau iad ... Tot ce stiu e ca am murit si eu , si copilul care am fost candva . Totul in cautarea fericirii , condus de curiozitate si chinuit de timp ... "
Dar cand am cunoscut omul in esenta lui am realizat ca ce imi doresc eu sa fiu nu este nicidecum ceva uman . Era visul unui animal metafizic , dorinta norilor de a plange peste oamenii tristi pentru ca mai apoi sa treaca in coltul lor pentru a le arata ca totul trece .
Vroiam sa fiu fericit si simplu , sa respir iubire si sa plang doar atunci cand rad cu pofta ... Ori , oamenii sunt complicati , daca nu sunt tristi nu pot cunoaste fericirea si iubirea lor e o atribuita unui numar restrans de semeni , ura ramanand cel mai sincer si mai raspandit sentiment al lor ...
Omul mi-a aparut in fata brusc , asemeni unei viziuni . Era plapand , cu ochii verzi si cocosat de durere si oboseala . Ma fascina , caci imi parea ca o creatie sublima a divinitatii .
De parca divinitatea , din cate auzisem de altfel , si-a creat o reflexie pe pamant din dorinta companiei naive ...
Era vesel , sau parea ca ar fi , caci avea un zambet dulce-acrisor ce ma facea sa vreau mai mult sa il vad si sa gust din el . Il urmaream asemeni unei umbre , oriunde si oricum ar fi fost ... indiferent de ipostaza sau stare a lui .
Ma fascina , vroiam sa il cunosc si sa il studiez . Sa il analizez .
Dar imi era rusine sa il intreb ceva sau macar sa ii vorbesc ... incepuse sa devin om si eu la randul meu , caci cunoscusem frica si rusinea . Deveneam timid fata de necunoscut si parca acel copil care eram , tindea sa isi forteze limitele pe care tot el si-le impusese la inceputul timpului ...
In continuare il urmaream , iar el nu ma vedea deloc . Nu privea in spate niciodata , mergea tot inainte de parca eu nu as fi existat .
Vroiam sa vad unde vrea sa ajunga , insa imi dadea impresia ca merge in cerc si cunostiintele lui despre spatiu timp erau vagi .
Cand credeam ca omul ce ma conducea , deja intr-o directie efemera ,a ajuns la punctul final si ca se va oprii sa imi vorbeasca si sa ma lase sa il cunosc , constatam ca defapt nu am plecat de nicaieri si nu am ajuns nicaieri ... Bizar , dar adevarat .
La finele zilei parea ca stateam in loc si nici omul , nici ziua , nici drumul sau experienta nu au existat vreodata .
Simteam ca inebunesc , deci deveneam tot mai om ... Parca luam lectii de umanitate de la nimeni.
Si astfel am ajuns sa fiu , intr-o zi , curajos . Cunoscusem si stapanisem si acest atribut animalic , dar totusi considerat uman .
Asa ca am alergat dupa el , omul , si l-am intrebat :
- Unde te duci ?! Unde vrei sa ajungi ?!
De ce nu imi vorbesti deloc si ma ignori , cand eu vreau doar sa te cunosc si sa te invat .
Vreau sa invat ce inseamna sa fiu ca tine , caci am impresia ca nu sunt om ! Caci sunt ... ! daca sunt ...
El tacea si ma privea ciudat , cred ca ura se strecurase in privirea lui si tristetea era stapana pe tacerea lui ...
Nu mai zambea , tot obosit si indurerat ; cu ochii verzi si cu pupilele dilatate , dar nu mai zambea nici dulce , nici acrisor .
Am decis sa plec , caci petrecusem o vara aproape , din cunostiintele mele despre spatiu timp de atunci , urmarind-ul ca o umbra la apus .
Apoi mi-am dat seama ...
Dar eu , oare eu cum arat ?
Stiu cum arata un om , dar un neom ca mine oare cum arata . In toata vara aceea nu imi cautasem reflexia nici pentru o clipa , din fascinatie pentru un strain .
Am gasit un lac verzui si am fugit spre el ...
Nu mica mi-a fost mirarea sa vad in el un om plapand , cu ochii verzui , putin cocosat si cu privirea obosita crapata de un zambet dulce-acrisor .
M-am uitat in spate , eram singur ... M-am uitat in mana am vazut o sticla de vin , o tigara si cinci somnifere ...
Mi-am dat seama !
Am fost drogat ! Ma drogasem o vara intreaga ... O viata intreaga !
Nu eram un animal metafizic , nici vorba de ciudatenie si dorinte sublime ; reflexie divina sau necunostiinta de sentimente si atributii umane ...
Eram un om trist , pierdut in mine . Eram un om singur si paranoic , rupt de realitate si frumos ,care avea amintiri vagi din copilarie cu ce vroia defapt sa fie .
Eram un copil trist care isi amintea cat de fericit era atunci cand viata era un mister pentru el ...
Nu urmaream pe nimeni , ma urmaream doar pe mine . Practic urmaream un om pierdut .
Atunci am lacrimat , am inghitit somniferele cu jumatate din sticla de vin , am fumat tigara si iata-ma aici ...
Nu stiu ce inseamna aici , caci totul e incetosat . Nu stiu daca e rai sau iad ... Tot ce stiu e ca am murit si eu , si copilul care am fost candva . Totul in cautarea fericirii , condus de curiozitate si chinuit de timp ... "
marți, 19 ianuarie 2016
Ghiocelul partea-1
Esti dificil ...
Si ma privesti de parca ne-am cunoaste ,
Ma uimesti ...
Esti de-a dreptul instabil in privire si in cuget
Si vad ca-ti crapa-n chip un zambet .
Aud un zumzet de nebun .
Vorbesc peretii , imi spun ca esti dificil .
Esti cam strain ...
Si parca vrei sa imi spui ca ai adormit pe marte .
Ca mort mai esti , chiar de ai inviat umil
Iar ploaia rece ce iti prelinge trunchiul impamantat in curte
Te va tine cu ochii in pamanat pana spre inceputul lui april ...
De unde esti ? Ca imi pari strain...
Si ma ridici , esti curios ...
Dar cand vreau sa iti vorbesc , nu zici nimic , fricos ,
Ma prinde povestea ta muta ...
De parca ai-recunoaste nebunul ce o asculta .
Dar ma privesti in noapte pe ascuns , esti dubios ...
Nu atat de dubios pe cat imi pari fricos si totusi curios .
Asa ca vin la tine , in noaptea asta imbaiata in luna plina .
Te vad ... ai emotii si totusi nu te poti abtine ,
Ma privesti in reflexia stelelor din firele timpurii de iarba ,
Oamenii iti spun ghiocel , dar pun pariu ca nu-s nebun si ai o istorie intreaga ...
Iti soptesc romante , in cele din urma iti ridici palaria dalba ...
Dar marte se sfarseste , si acest umil curios ... o data ma priveste
Cu palaria scoasa , cu marte la sfarsit ... imi intinde-o soapta blanda ...
- "Ne vedem la anul ... " si-a murit ...
Si ma privesti de parca ne-am cunoaste ,
Ma uimesti ...
Esti de-a dreptul instabil in privire si in cuget
Si vad ca-ti crapa-n chip un zambet .
Aud un zumzet de nebun .
Vorbesc peretii , imi spun ca esti dificil .
Esti cam strain ...
Si parca vrei sa imi spui ca ai adormit pe marte .
Ca mort mai esti , chiar de ai inviat umil
Iar ploaia rece ce iti prelinge trunchiul impamantat in curte
Te va tine cu ochii in pamanat pana spre inceputul lui april ...
De unde esti ? Ca imi pari strain...
Si ma ridici , esti curios ...
Dar cand vreau sa iti vorbesc , nu zici nimic , fricos ,
Ma prinde povestea ta muta ...
De parca ai-recunoaste nebunul ce o asculta .
Dar ma privesti in noapte pe ascuns , esti dubios ...
Nu atat de dubios pe cat imi pari fricos si totusi curios .
Asa ca vin la tine , in noaptea asta imbaiata in luna plina .
Te vad ... ai emotii si totusi nu te poti abtine ,
Ma privesti in reflexia stelelor din firele timpurii de iarba ,
Oamenii iti spun ghiocel , dar pun pariu ca nu-s nebun si ai o istorie intreaga ...
Iti soptesc romante , in cele din urma iti ridici palaria dalba ...
Dar marte se sfarseste , si acest umil curios ... o data ma priveste
Cu palaria scoasa , cu marte la sfarsit ... imi intinde-o soapta blanda ...
- "Ne vedem la anul ... " si-a murit ...
miercuri, 6 ianuarie 2016
Prima Vara
Ies stelele la intalnire ,
De dor de soare si barfesc in sat .
Se pare ca ar fi cu menire
Sa iasa floarea din acest pamant uitat .
Dar fulgii-mi zboara lene pe la gene
Caci focu-n casa inca arde uscaturi
Iar vinul fiert de dorul viei de-altadata
Spumega seara , facand diminetii loc de muraturi .
Copiii joaca , parca prezicand rasaritul ,
Iar babele incep sa intarzie incet , incet seara .
Mie-mi rasare-n palma de pamant rupta in beton
Un ghiocel ce imi sopteste primavara .
S-or duce iarasi golanii la baut in parcuri ,
Si iara vor plange sticlele sub clar de soare ,
Va tine luna si stelele in arcuri
Iubita ce ma va-nsotii spre mare .
Iar dragostea va fi iarasi inflacarata
De noptii intregi pe blocuri de beton .
Cu linistea surdita de gura sa minunata ,
Vor trece zile si nopti fierbinti ca un neon ...
De dor de soare si barfesc in sat .
Se pare ca ar fi cu menire
Sa iasa floarea din acest pamant uitat .
Dar fulgii-mi zboara lene pe la gene
Caci focu-n casa inca arde uscaturi
Iar vinul fiert de dorul viei de-altadata
Spumega seara , facand diminetii loc de muraturi .
Copiii joaca , parca prezicand rasaritul ,
Iar babele incep sa intarzie incet , incet seara .
Mie-mi rasare-n palma de pamant rupta in beton
Un ghiocel ce imi sopteste primavara .
S-or duce iarasi golanii la baut in parcuri ,
Si iara vor plange sticlele sub clar de soare ,
Va tine luna si stelele in arcuri
Iubita ce ma va-nsotii spre mare .
Iar dragostea va fi iarasi inflacarata
De noptii intregi pe blocuri de beton .
Cu linistea surdita de gura sa minunata ,
Vor trece zile si nopti fierbinti ca un neon ...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)