Ghiocelul partea-1

Esti dificil ...
Si ma privesti de parca ne-am cunoaste ,
Ma uimesti ...
Esti de-a dreptul instabil in privire si in cuget 
Si vad ca-ti crapa-n chip un zambet .
Aud un zumzet de nebun .
Vorbesc peretii , imi spun ca esti dificil .

Esti cam strain ...
Si parca vrei sa imi spui ca ai adormit pe marte .
Ca mort mai esti , chiar de ai inviat umil 
Iar ploaia rece ce iti prelinge trunchiul impamantat in curte 
Te va tine cu ochii in pamanat pana spre inceputul lui april ...
De unde esti ? Ca imi pari strain...

Si ma ridici , esti curios ...
Dar cand vreau sa iti vorbesc , nu zici nimic , fricos ,
Ma prinde povestea ta muta ...
De parca ai-recunoaste nebunul ce o asculta .
Dar ma privesti in noapte pe ascuns , esti dubios ...
Nu atat de dubios pe cat imi pari fricos si totusi curios .

Asa ca vin la tine , in noaptea asta imbaiata in luna plina .
Te vad ... ai emotii si totusi nu te poti abtine ,
Ma privesti in reflexia stelelor din firele timpurii de iarba ,
Oamenii iti spun ghiocel , dar pun pariu ca nu-s nebun si ai o istorie intreaga ...
Iti soptesc romante , in cele din urma iti ridici palaria dalba ...
Dar marte se sfarseste , si acest umil curios ... o data ma priveste 
Cu palaria scoasa , cu marte la sfarsit ... imi intinde-o soapta blanda ...
- "Ne vedem la anul ... " si-a murit ...

Prima Vara

Ies stelele la intalnire , 
De dor de soare si barfesc in sat .
Se pare ca ar fi cu menire 
Sa iasa floarea din acest pamant uitat .

Dar fulgii-mi zboara lene pe la gene 
Caci focu-n casa inca arde uscaturi 
Iar vinul fiert de dorul viei de-altadata 
Spumega seara , facand diminetii loc de muraturi .

Copiii joaca , parca prezicand rasaritul , 
Iar babele incep sa intarzie incet , incet seara .
Mie-mi rasare-n palma de pamant rupta in beton 
Un ghiocel ce imi sopteste  primavara .

S-or duce iarasi golanii la baut in parcuri ,
Si iara vor plange sticlele sub clar de soare ,
Va tine luna si stelele in arcuri 
Iubita ce ma va-nsotii spre mare .
Iar dragostea va fi iarasi inflacarata 
De noptii intregi pe blocuri de beton .
Cu linistea surdita de gura sa minunata ,
Vor trece zile si nopti fierbinti ca un neon ...

Pro Vobis

Umbra ta ce-mi strivea atunci pasii impiedicati
Lipita e acum de peretii inimii mele reinviate 
Si poate acei ani grei , de fericire-uitati
Si-au avut rostul , sa te intalnesc in zilele mele cele mai intunecate .

Orologiul canta intalnirea privirii noastre 
Eram sleit de moarte , iar tu veneai cu restul vietii mele pe buze
Sub cerul bombardat de nuantele albastre 
Ale sufletului meu , iti povesteam intamplarile vietii mele confuze .

Ma prelingeam pe tine precum roua diminetii ,
Cand noaptea ne intalnea la coltul blocurilor vechi, aplecate de rusine .
Te rugam sa ramai cu mine de-atunci pana la sfarsitul vietii ,
Caci tot ce a fost rau candva , langa tine era bine .

Ador si azi sa privesc , sa citesc in taina singuratatii 
Doua suflete in metamorfoza iubirii cum devin un singur univers .
Inimi ranite , vindecate de bandajul fin al noptii 
Si intamplarea unei intalniri cum se transforma in "te iubesc ".