Sperante ...

Ce mizerie vad , cand ma vad pe mine ,
Ce trairi ciudate am  cand te vad pe tine ,
Ce vieti fermecate am avut , ani batrani si zile nefericite ,
Munti sufocanti , mari infundate de maluri nemarginite ...

Ce simt cand plang de fericire ?
Ce gust am in gura cand gust aerul si sarea ?
Ce gust ai tu , cand te confunzi cu marea ?
Ne-amestecam in ura si iubire ...

Am fost o stanca de om , am ramas nisip miscator ,
Am fost frunza verde dintr-un pom , am ramas un ciot de dor ,
Si-am scris de viata , pana am uitat ce-nseamna ,
Am cautat speranta acolo unde era drama ...

Imi inving teama , te-am auzit cantand , 
In scaparea mea spre Mama , te-am auzit latrand ,
Am fost un dependent , acum depind de viata ,
Adorm intermitent , atarn cand dorm precum o zdreanta ...

Daca as putea sa zbor , m-as arunca in gol ,
Iar de-as putea sa mor , as traii vesnic matol ,
De-ai fi tu salcie la mal , eu as fi vant prin pletele tale verzi ,
Dar si asa as fi banal , si prea uman ca sa ma vezi ...

De m-as vedea in alta zi , cand soarele orbeste luna ,
Mai mult ca sigur m-as iubi , mai mult ca sigur mi-as vorbi intruna .
De-as strange tot ce-i rau in maini , si-ar trebui sa-mi aleg una ,
Mi-le-as taia pe amandoua , sa rad si eu , sa plang sange , sa fiu barbat , sa alung ura ...

De mi-as da sufletul cuiva , in nici un caz unui poet ,
Mi-ar rupe inima in fibre , m-ar studia , mi-ar smulge inima din piept ...
De-ar fi sa fiu si ce voi fi ... de as zambii , de te-as iubii , de-as fi iar omul ce am fost , de-ar fi iar zi , de-as fi iar prost ... m-as bucura ... n-ar avea rost ...

Ştiu şi eu ... ( Poezie fără titlu )

Trec porci zburători confunzându-se printre ciori cu orori la activ si rămân pasiv ,
Gândesc tardiv şi sar intuitiv fără nici un rost , miros a prost ... ard anost ca un joint gros ,sunt ros de molii , de suferinţele bolii , degeaba-mi plâng strănbunii că unii mă critică ... ha ! nebunii !
.................................................................................................................................................................

Am deschis ochii şi am vazut primavara ...
Am deschis ochii seara ...
Am deschis ochii târziu ...
Am vazut primavara , eu eram toamnă şi nu aveam cum să mai fiu ...
Am jurat că vom avea un fiu , 
Dar nu eram viu , eram mort de beat şi pustiu , de un negru brumăriu ...
Târziu , târziu ...

Ai auzit cum se zvârcolesc norii ?
Cum se tăvăleşte lumina prin paleta piramidală a culorii ?
Ai vazut ? ... ştiu e halucinant ,
Tentant şi dezolant cand te simţi ca un colant strâns pe un picior de ciung mutant ...
Aici nu e lumea mea , eu sunt un aspirant ...

Am mirosit poveştile florilor , 
Am erectrizat , magnetizat şi inversat poziţia polilor in culmile norilor ,
La ce bun ? , sunt culminat de culmea ororilor oamenilor ,
Sunt depaşit de forta proştilor ...

...................................................................................................................................................................
  Sunt despărţit de metri cubi şi pătraţi de apă şi pământ ,
Sunt ţărână de ţăran , sunt podoabă sau veşnic veşmânt ,
Sunt atât de previzibil in versificaţie ca un poet invers crescând , 
Sunt instabil emoţional precum o piatră seacă de mormânt ...
Am scris o viaţă de frumos ,
Şi voi murii depresiv si zdrenţuros ,
Am cântat o oră de inocenţă ,
Şi posibil să mor o lepră de om in convalescenţă ,
Am vorbit zile de util şi plăcut ,
Şi posibil să mor cărunt , să plâng , să uit ...

Sunt ca o poezie fără sens , titlu , traducere sau vers ,
Sunt propriul meu înţeles , frustrat că nu pot să mă fac inţeles de cei cu care împart acelaşi pahar murdar , dar şters ...
Sunt trist şi exist doar că am păcătuit prea mult ,
Sunt condamnat la viaţă de Dumnezeu ,
Sunt un om tipic , derbedeu ,
Cu apucături de poet si Prometeu ...
Ştiu şi eu ...?

Cred

Totu' a-nceput prin 92 , eram un mic ciocoi , indispensabil cu indispensabili transformati din unu-n doi , murdar in coate de noroi , temandu-ma de strigoi , am renuntat la vise inca de mic si m-am concentrat pe ambitii de baietoi , 
Pe scurt in primii ani de viata , am fost maxim de zdreanta cu o interfata fata de semantica si piata ca ca firmele masonice care acum ne-nvata despre ratiune si speranta , 
Cred intr-unul Dumnezeu , tata cu puteri absolute , cu un fiu trecut prin uman si cu drepturile in trecut abolite , cred in mine mai mult decat in oricine si cred in stiinta sufletelor noastre asa cum cred si astrologii-n astre , 
Cred in mari albastre in stele rosii si stiinse cu milenii in urma , cred in fratii ce ne indruma , in conducatori ce curma , in carciuma si in ura , in iubire si in uman ma ! 
In general cred in tot ce e banal si normal , dar asta ma face unic nu superficial , caci vreau ceva natural si scriu normal , nu artificial ,
Cred in poezie sincera si in glorie crancena , cred ca banii ma dau la fund ca dupa trei luni de carcera , e cancer ma cand vad cat de devreme se destrama orice stima si reclama , orice stiva si-orice drama , orice mama-n panarama .
Poti fi mama ca oricine , poti fi si zdreanta dar in fine , aici nu e vorba de tine si de rezultatul onor ani de zile , cu chinuri si pastile , nervi si descarcari subtile , certuri inutile , crize si destine meschine , inchina-te fiului tau ca si cum ti-ar fi un conducator de sfaturi copilaresti dar utile !
Nu respira prin pungi , ca stii unde ajungi si nu te mai intorci de acolo decat pe branci sau inchis intre patru scanduri , fara usi inert ca un teatru de papusi , inexistent ca un nimic persistent si insistent ca un student la drept ,
Cred ca nu sunt prea destept , cred ca mor incet incet , nu ma cred vreun geniu eminent , dar inca ma cred cand ma mint in fata oglinzii ca voi fi interferent in sistemul asta ipocrit si indecent de impotent ...
Ma arunc fara regret in fata trenului vietii si astept , astept , astept , dar cat sa mai astept , nu-mi vreau vreun scaun sau laur in filmele cu piersic si c-un graur sunt aur dar nu-s slefuit ma las dus de val si ma vad nepretuit ...
Raman un nimic , stii ce zic ? Nu vreau nimic , bogatii desii sa stii ca mi-as dorii sa fii in locul meu si sa ii vezi pe-acesti copii cum il refuza pe Dumnezeu si cum il gasesc la greu , mereu se-ntampla asa , e in firea fiecaruia si pana nu te simti lovit de nuia nu stii ca ea chiar exista ...
Cred ca nu mai cred nimic , m-am saturat sa fiu nimic , mic si un pic in lumea asta si asa saraca cu duhul ...

Foame Poetilor

Am pacatele platite , mintile sucite de ganduri si sinucideri in ganduri ,
Am rauri de lacrimi de-a pururi , am strans icoane de mame si drame in rame 
Cum am strans alcoolul  pur in crame intestinale , intestine intense si destine dense ,
Pe alese orice drum care l-am ales a fost gresit , am iubit , plans si suferit , dubios de superstitios ,
Dureros de ambitios , imposibil de glorios , vicios de vicios , doar piele si os , satul de ros 
Si luat la rost de orice prost necunoscator de rime , 
Apatice si sublime , antipatice si subtile , pline de goliciune si de negru , 
Ma straduiesc sa raman integru , ca un tigru , nimic nu ma ajuta sunt atat de schimbator de zici ca sunt valuta ,
Ca o creatura ceruta de divin , si apoi aruncata umil in umilinta cu un fir narativ de credibilitate si credinta , fortat sa imi caut o cerinta , raspund intrebarilor celorlanti , dar mi-e imi raspund doar visele , 
Muzele , acuza-le , ca mi-au otravit iar buzele , moi ca meduzele , aruncadu-si bluzele si scuzele , amuza-le sunt unice si capabile sa publice tot ce e mai dureros din mine si nimic din ce e bine ,
Am ramas tot singur , sigur de mine si de imposibilitatea unei iubiri eterne cu cisterne de vin si bere , cu japonese si flori olandeze , cu femei burgheze sau cu pianisti care sa imi concerteze , 
Ce mai poate sa ma intereseze ? Ce am de pierdut cand te-am pierdut pe tine deja , ce rost mai are sa scriu , cand tot ce scriu e doar o cacealma din viata mea si poezia nu hraneste trupul , doar mintea , si o sa mor de foame cu mintea satula de poezie pura ...

Autodescriere

Imi amintesc ca nu m-am simtit mai liber ca atunci cand mi-am pierdut libertatea ,
Ca nu m-am simtit mai mintit ca atunci cand am descoperit sinceritatea ,
Ca nu m-am simtit mai exclus ca atunci cand am descoperit societatea ,
Si mi-am dat seama ce-i drept abia cand am simtit cu adevarat nedreptatetea ...
Nebunia mea e strict legata de poezie si versuri deopotriva , nu vad de ce oamenii ma judeca pentru asta si ma vad slab ca simt viata in versuri ,
Firav am fost de mic , n-am avut nimic special si am fost mereu determinat sa zic ce simt indiferent de consecinte si preturi ,
Mi-am avantat increderea in fructe fermentate si in femei fermecate si fermecatoare mai mult decat in toate ,
Mi-am ingropat restul zilelor in gropile din obraji ca un trisor marsav , mi-am descris pasiunea pentru a scrie ca pe un etern sevraj ,
Am avut creierul in stare de menaj si l-am menajat o vreme pe cat am putut de bine ,
M-am inchis devreme in mine , si m-am indragostit fraged fiind de o femeie ca tine ,
Si-acum , din tot ce-a fost mai e doar scrum , eu raman un simplu nebun bun de nimic si dependent de fum si fantezie ,
Ma visez etern orator , poet si prozator , sufleor si multicolor , inodor si plin de dor cu ochii atintiti fix si fixati pe urmatoarea noapte de amor ,
Ma vad unic in sistem si greu in industrie , desii nu sunt comercial , ma vad ca public si sunt un geniu etern desii raman doar un banal ,
Visez ca fumez si adorm in paturi de flori ce provoaca geniul la prostie , ma vad in vise cum eclipsez orice analogie si cum predau adevarata teologie ,
Sunt atat de sec , ca vinul si imi fac plinul cand destinul imi spune ca-i destul si gestul ma face sa vreau mai mult caci nu ascult de nimeni cand vine vorba de cantitati , ma vad pierdut prin realitati ,
Suspectat de idioti ca as fi vreun om de nimic , incababil si labil psihic , raspund in sinea mea si ii iert , caci stiu ca ei nu stiu ce zic ,
Raman acelasi golan antrenat sa fie uitat , nepasator si apasat de tragator ca un tragaci in visele mele pure si nebune de orator si narator ,
Raman un visator , crescut indoor ca plantele de care imi e atat de dor , cu sangele aproape transformat in vin , ma simt divin , dar stiu ca sunt de vina si sunt crestin nu cretin , dar nu mai imi sunt util ,
Ma inchin inainte de culcare ca si cum ar fi ultima mea suflare , si in fiecare noapte cu ultima strigare spun "Doamne , iarta-ma caci sunt un nimic in fata puterii matale "
Si m-atac cand vine vorba de justificare si inchisoare , justitie si parale , de incapacitati mintale si boli ereditare ,
Tremur cinic , clinic sunt epileptic , fizic sunt depresiv si nevrotic , astmatic si lasciv in cel mai tardiv mod posibil de a descrie fiecare insusire a mea explicata narativ ,
Imi insusesc dorinta de a reusii in viata , dar sunt clar depasit in situatia de fata ,
Am ajuns precum o zdreanta , cu o clanta ce scartaie in fiecare dimineata cu senzatii clare de greata ,
Imi astept sfarsit , sa inceapa infinitul , imi duc la capat criticarea individului ce sunt caci ma divid divin ca David si imbatranesc ca Socrate , 
Imi pun ultimele scrieri in fiecare noapte si imi promit ca incetez sa ma sper la vreo dreptate , 
Lacrimile uscate si rasfirate pe gene , par uitate dar imi aduc priviri indurerate cand privesc spre oglinda de departe ,
Ma vad mort peste ani de zile , ma vad cu mor cu zile , ma vad umil si inutil , ma vad ca un chior ... in fine ...

Trebuie sa citesc

Am zburdat , zburat , uitat , suferit si alergat ,
Ca un caine turbat , destramat de orice rateu ca un ratat ,
M-am indopat ca un gurmand din viata si acum mi-a picat greu ,
Ca vodka la pateu ...
Am strans din dinti , cand vedeam parinti scosi din minti de copii
Nesfiiti sa isi arate ura fata de tot ce-i inconjoara ca niste tampiti ,
Am suferit de mine , dor si Dumnezeu ,
Am crezut in tot ce-i rau , si mi-am batut joc de aproapele meu ,
Am suferit mereu , si am suportat cu greu ca un ultim  Deceneu de sange sange-albastru , 
Si mi-am izolat lacrimile ca un sihastru , nevazand si frumusetea acestui pamant verde-albastru .
Am cunoscut genuri de oameni necunoscute oamenilor de rand
Am strans in palme fluturii din stomac si i-am transformat in detalii ale clipei rand cu rand , cuvant cu cuvant ...
Am injurat dormind , m-am trezit plangand si am adormit la loc strigand in gand ca ma simt muribund ca un tenor privat de glas si derivat ca un numar intreg privat de virgula si jumatate ,
Am simtit de toate , am luat-o de la inceput si mi-am gasit refugiul in noapte , 
In versuri si fapte , Dumnezeu si bunatate , in cruce si-n dreptate , in dulce si-n sarate ,
Am fost de departe un om anost , ca un crestin hidos ce tine post si injura fara rost ,
Un prost dubios cu fata de demon canceros si aripi de ingeri zgariate in coaste precum penita stiloului pe hartie ,
Am zis ca nu mi-se poate intampla mie , nici macar o tragedie , dar o traiam parca de-o vesnicie si mi-am dat seama ca un zambet real este unul la o mie , 
Am inceput sa numar , sa pun umar si sa sufar doar la nevoie , cu voie sau fara voie , am inceput sa scriu de animalele societatii deparca scriam de cele din arca lui Noe , 
Am fost razgaiat ca domnisorul domn Goe , si am plans si ras deodata in timp ce imi dadeam ultimii bani pentru o ciocolata fermecata , fermentata si curata prinsa in sticla si eclipsata de o alcoolemie nemasurata ...
Am inceput sa ascult muzica vremurilor de demult si am facut pe cat am putut de mult un bine fiecaruia ce mi-a gresit , am inceput sa cant si sa incant peretii cu vocea mea ingrozitoare de caine pierdut ...
Am dormit cam mult in ultimul timp si cred ca a venit timpul sa ma simt , sa ma schimb si cand am spus asta in fata oglinzii am scot linia de dialog de pe oglinda si am sters-o din gand , plangand ...
De vreau schimbare si clasicism e clar ca tre sa trec de narcisism si eufemism , de suprarealism si sa ma apuc sa citesc despre natural si compuneri in cel mai banal mod posibil ...