Je suis malade

Si ultimele saruturi de roz floral
Si ultimul gust de vant banal
Le cant la pian , aluneca lacrimile pe obraz
Sunt om , ma simt viu , ma simt in extaz !


Alunec pe iarba , vad cerul albastru , albastrui
Vad sufletul parasindu-ma incet , ma simt al nimanui
Simt totusi tristete , simt ca plang si nimic nu ma opreste
Sunt inca om , pe moarte dar viata moartea vesteste.


Adio soare , nori si fluturi pustii
Adio vita de vie cu struguri sangerii
La revedere tot ce poate fi frumos
Sunt doar un ultimul suflet intors pe dos .


Ce face Dumnezeu acum cand mor in versuri ?
Ce face divinitatea cand mor in lacrimi ?
Ce face canceru' cand iti mananca zambetul ?
Si nimic din tine nu mai aduna urletul ?


Pasesc pe frunze moarte , privesc curcubeul in fata
Se face din noapte neagra , tragica dimineata
Si paradisul se-arata sfios in fata sufletului meu
Ma simt luminat , urcat , atins de-un zeu ...


Am ochii intre deschisi , zambetul disparut subit
Craterele din obraji inchise , sunt canceros molipsit .
Sunt viata moarta , fereastra oarba 
Sunt mort de ceva timp , dar imi anunt moartea marsava .

Te iubesc tata

-Esti aici ? Esti aici tata ?
-Sunt , de te-am ranit , ma iarta !
-Te iert tata , mereu te voi ierta
Tu , tata mi-ai oferit viata ...


Copilul sade fara privire pe iarba grasa 
Parintele priveste , nu stie ce sa faca 
Un dor plapand incet parca il lasa
Dar nici drumul nemuriri nu poate sa-l aleaga .
Plang amandoi , pe drum . Privesc spre cerul cenusiu
Saruta fruntea fiului si spune ca va fi bine
Alaturi de el distrus de-ar fi , ar ramane inca viu
Chiar daca ar mintii , si s-ar ineca din spume .


-Pastreaza-mi memoria , ingropa-ma adanc !
Te rog , de-ar fi sa mor , scrie-mi pe cruce tata .
Nu ma judeca de-ncerc de pe stanca sa m-arunc ,
Sunt om si nu suport sa primesc durere ne'ncetata ...


Si parintele inchise ochii , fiul incepu sa planga
Scoate pistolul si fara resentimente in indreapta spre cap
Trage un foc puternic , rapid langa tata sa ajunga 
Cade langa tata , de moarte secerat , aruncat , distrus , turbat .
Si doua trupuri zac , acum imbratisate 
Prinvindu-se involuntar fara sclipire-n ochi
Raman sa dispara impreuna , mirosind a moarte
Si viata ce se scurge ca iubirea in grupuri mici de stropi .


-Sunt un copil , dar constient ,caci tata fara tine
Sunt mort oricum si acum iarta-ma te implor
Nu am vrut sa murim pe rand , nu m-am putut abtine 
Atat de mult tata , atat de mult te ador si langa tine mor !

Om compus din cuvinte

Vad moarte si distrugere , viziuni infinite
Dragi parinti inviati din morti , aduceti-mi placere
Caci sunt condimentat de lacrimi nesfarsite 
Si sufletul mi-e un monunument , ruina de durere. 
Aud cum zambete tresar in sfinte legaturi
Scancete de copilasi adusi pe lumi total paralele
Vad urechi ce nu vor sa auda , oameni singuri
Simt sange mizerabil ce se scurge pe mainile mele .
Simt boala nesimtita , cum ma atinge-n secret
Si dragostea subita , ma agata fara scrupule
Dar singur in tacere, parca nu pot s-astept 
Vino spre mine viata , vino sa bem tampitule !
Alerg prin ploaie , norii nu ma mai vad nicicum 
O, miez de suflet mort ce se intampla oare ?
Incerc sa imi sparg vena , sa pot sa ma adun .
Esti aici , langa mine , langa trecut ma vezi de mare ?
O , Fabian aduna flori , nu rupe sentimente 
Urca in copacul vietii , priveste cum sfarseste timpul
Vezi la geamul orb de ceata cum se strange durere ?
Sau vrei doar sa vorbesti in oglinda , sa plangi ca tampitul ?
Creaza prost , macar creaza . Poezia nu te-asteapta 
Si de vei pierde din tine si asta , vei regreta cumplit
Poezia nu o povestesti , nu-i proza d-aia e poezie , sa desparta 
O poezie buna se calculeaza , se inbunatateste-n timp. 
Fabian , unde ti-e capul ? Nu vezi ca nu esti toti ?!
-Sunt eu , nimic mai mult , oglinda si asa o sa raman .
Eu singur , unic , fara sa depind de cei ce traiesc morti
Voi crede cand voi vedea , si atunci ma voi intoarce sa iti spun !
-Vad distrugeri si razboi , moarte si fete de arama 
Copii din nasteri pierduti , pentru averea de hartie
Ce inainte sa vorbeasca , invata sa foloseasca-o arma 
Cazaturi cumplite , in abisul timpului trecut ce va sa vie .
Vad moarte-n jur si plang , caci nu-mi vine a crede
Ce vad , si sunt doar eu , inchis in viziuni cumplite
Chiar de povestesc pe scurgeri cenusii , viziunea nu se pierde
Sunt mort , viu , pierdut , spiritual ,sunt om compus din cuvinte .

Viata elementara

O zi incepe cu un zambet 

O viata o vestesti plangand

Fericirea crearii dintr-un scancet 

Te potolesti din strigat , doar urland . 

Adio spui cand se sfarseste 

Bun venit cand dragostea rasare

In tine-un fluture vesteste 

Sosirea dragostei de mare .

Apusul cheama rasaritul 

Luna inoata printre stele 

Iubita isi cauta iubitul 

In finele vietii mele . 

Piticul creste-n inaltime 

Cand uriasul se coboara 

Misticul unicorn , in fine 

Imi spune sa ne vedem diseara . 

Maturitatea-i doar copilarie 

Copilaria nu se pierde 

Chiar si barba ce va sa vie 

Se rade , si nu se mai vede .

Printul are si el un rege 

Printesa sufera de viata , 

Viseaza paralizatul ca va merge 

Orbul ca va vedea de dimineata .

Nu sunt oameni fara sfarsit 

Un om nemuritor e trist 

Nu poti iubii la infinit 

De nu iubesc mereu , nu mai exist.

O mama-si imbratiseaza pruncul 

Tatal plange pe ascuns 

Eu inca imi astept trecutul 

Sa-l vad pe tata cand a plans . 

Si poezia e o arta 

Muzica , un strigat de disperare 

Se sfarseste arta , nu asteapta 

Si dragostea se varsa-n mare .

Zambetul de la-nceput 

Ramane ca fiind doar un vis 

Si plansul vietii a trecut 

Acum creatia e-n paradis .

Apusul acum anunta noaptea 

Luna isi plange stelele 

Iubita isi gaseste moartea 

Un nou inceput al vietii mele . 

Piticul si uriasul nu exista 

Unicornul ramane doar speranta 

Copilaria s-a pierdut de mine 

Barba-a crescut azi dimineata . 

Printul acum este doar rege 

Printesa i-a vestit viitorul 

Paralizatul nu poate merge 

Si obrul vede doar amorul .

Nemuritorul imi zambeste 

Iubirea tot nu s-a sfarsit 

Cel ce iubeste , greseste 

Si poti gresii la infinit .

Pruncul moare-n bratele mamei 

Tatal se-ntreaba ce-a ajuns 

Suntem victimile foamei 

Se pare ca tata chiar n-a plans .

Angenol

In viata ce se invarte asemeni unui cerc vicios
In lumea ce ii oferea tot ce vroia mai putin fericirea
Intr-un ciob de sticla goala , la capat de viata sticlos
A gasit , pastrat si iubit , intr-un final iubirea .


Gaseste o viata verde cu ochi de mare nelinistita
Primeste lacrimi drept raspuns , vioara ii alina zambetul
Gaseste spre sfarsitul vietii fiinta iubita 
Si leacul , terestrul , imortalul ce ii poate alina sufletul .


Dar desigur moartea e aproape , o imbratiseaza si zambeste 
Caci nimic in jur nu e adevarat si iubirea-i mincinoasa
In foc , minciuna din ochi incet ii creste 
De ce sa mai creada in viata , de ce creada in ce nu poate sa iubeasca ?


Se strang dureri si il imbratiseaza-ncet dar sigur cu pasiune
Nu exista minciuna mai frecventa decat iubirea , sufletul ii sopteste
Deci acum ajuns , inecat in lacrimi la sfarsit de lume 
Ceva din nimic , prapastia durerii incet il opreste .


-"Ce faci prietene aici ? Iti pui capat zilelor senine ?
Arunci durere , arunci lacrimi , imprastii dureri infinite ?
Nu crezi ca viata pastreaza pentru tine ce-i mai bine ?
Stai linistit , vino la mine , imbratiseaza-ma iubite ! "


Zise destinul , viata confirmand ca este surprinzatoare
Dar el incapatanat se arunca de pe suflet si cade prins de of-uri
Caci poate pentru el , in viata dragostea nu moare 
Si raman in continuare amintiri pline de sarut-uri !


-"Adio dragoste , prietenie , familie si-oglinda 
Adio pian , vioara , poezie , fericire 
Vreau ca lacrimile sa se usuce si covorul vietii sa se-ntinda
Adio planuri , adio dragoste si singura mea iubire !"


Cade copilul mamei , sotul iubirii si tatal viitorului spre abis
Cade fara de stiinta , devine una cu pamantul 
Cu speranta , poate se va indrepta spre paradis 
Dar durerea si moartea , il imbratiseaza cu randul ...


Ce pasiune , ce durere , ce lacrimi verzi ca marea 
Ce fericire , iubire , placere cade-n gol 
Cat suflet a pus in relatie , si acum e nimic cu durerea 
Ce viata a avut , dar acum a disparut , adio iubit Angenol

Eu sunt Dumnezeul

E bine sa fierb greseli in minte ?
E corect sa racesc drumul fierbinte ?
Gresesc daca spun pe sfarsit ,
"Cred in mine , ca pot traii la infinit !" ?


E o crima sa ascunzi lacrimi de unicorn
E o crima sa te-arunci in ea , sa ii spui " Te ador ! " ?
Ilegal sa traiesc fiecare secunda a zilei
Prea matur sa gandesc la nunta iubitei ?


Sunt prea copil daca ma joc si imi imaginez ca sunt tare
Ca arunci fiecare lacrima , pe ascuns in mare ?
Esti prea mult pentru mine , eu prea mult pentru lume
Cam departe sa ma uit , sa strig in disperare la tine ?


Prea bolnav sa ador fumul din fiecare tigare
Putin cam mort sa vorbesc despre reincarnare ?
Prea racit sa miros in taina fiecare floare
Obligat sa imi fac din viata aceiasi inchisoare ?


Sunt pitic , magician poate uneori nebun 
Daca ador sa imi creez un viitor mai bun ?
Diferit , cam ciudat , neimplinit sentimental
Daca visez ca voi devenii candva si eu un print pe cal ?


Aduci tu pasarele sa concerteze la nunta ,
La capatul vietii mele cand nimeni nu mai asculta ?/
Colorezi , luminezi tu noptile impartind soarele cu luna
Sau preferi sa te-angajezi in a angaja iar lumea ?


Clipesti tu oare din ochi atunci cand se face noapte
Inlocuind astfel stelele , si surzesti invitatii din soapte ?
Hranesti tu suflete , trupuri si inimioare 
Aduni tu oare toata lumea verzuie in mare ?


Vei iubii tu vreodata si pe cei ce tradeaza 
Si s-alergi infinit tinand iubirea in vaza ?
Vei pretuii tot ce-ai creat asa cum fac acum eu ?
Caci tu esti muritor , dar eu sunt  Dumnezeu !

Parti de realitate

Trei zile negre in rochie de mireasa 
Trei lacrimi sterse pentru o craiasa 
O piatra rece ce ma asteapta tremurand
O liniste morbida distrusa de un strigat surd .


Un baiat pe stanca , plange si urla cu durere
Un tata , sot , prieten ce zice si la mormant la revedere 
Cerul se deschide , tremura de frica si plange
In sufletul baiatului , inima se strange .


-"De ce iubirea mea parasesti in noapte nuntii noastre ?
Si-aduci durere din lipsa lacrimilor albastre ,
Erau trei vieti frumoase ce le aveai cu tine 
Copilul dragostei , din pantec a murit stiu bine . "


Baiat credul si nesperat de-ndragostit
Caci viata dragostei , nu e la infinit 
Si intr-un final , e prima cu sfarsit 
Dar nimeni , numai el va sti cat s-au iubit .


-"Iubite am murit , dar te astept la mine 
Cu dragoste iti spun ca sa ma poti retine 
Si viata ce-ti pulseaza-n vene pentru tine 
Arunc-o in prapastie si vino la mai bine ! "


Si fata diabolica , mintita de himere 
Nu isi imagineaza , cata moarte ii cere 
Nu ii mai pasa oare de toata-acea durere ?
Sau vrea sa se hraneasca din lacrimi si sa zbiere ?


-" Iubire , sunt si voi fi iubitul tau tine minte 
Dar la ce bun sa mor si eu cand cerul ma iubeste 
Din cate stiu eu , viata merge inainte 
Si dragostea reala , nu moarte imi cerseste . "


Printesa de clestar , printul din lemn stors de rasina 
Amintirea nuntii moarte , cauzate de masina 
Copilul mort inainte sa traiasca si toata din pacate 
In viata toate , sunt doar parti de realitate ...

Bolnav

Nu mai pot visa la nimic 
Nu mai am vise , speranta numai zic 
Sunt ca un orfan , pierdut de lume 
Sunt ca marea prinsa de vanturi in spume .
Nu mai pot fuma tigara ce-am impartit
Plang ca un copil privind la asfintit .
Sunt bolnav , un nimeni fara rost 
Nici macar diminetile stropite , nu mai sunt ce-au fost .
Numai sticle goale , lacrimi si clipiri
Sunt mort , ma hranesc doar cu amintiri
Sunt bolnav , patul e prea gol si dezbracat
Nu pot sa zambesc cu gandul la ce-am avut , acum s-a terminat .


Si cand vei simtii ca cerul iti apasa inima 
Sangele ce-ti curge-n vene va fi iubirea ta 
Atunci iubire vei intra cu pasiune in lumea mea .
Ai fost candva tot ce imi puteam dorii , 
Mi-a parasit chipul , din dorinta de a parasii 
Si acum un singur scop mi-a mai ramas in viata , scopul de-a murii .
Cum imi cuprindeai sufletul in ochi dintr-o data 
Si imi sarutai privirea , cu o pasiune minunata 
Cum puteam sa cred , ca o sa te pierd vreodata 
Iubirea mea , pasiune , dragostea mea adevarata . 


M-am saturat , m-am saturat sa plang zi de zi 
M-am saturat sa iti pronunt numele in soapte mizerii 
Sunt satul de mine , de omul gol si putrezit 
Sunt satul sa fiu doar omul care candva tu l-ai iubit .
Imi doream sa imi impart restul zilelor cu tine 
Si de o duceam rau , sa ne putem crea si bine .
Promiteam la sfarsit de soare ca ne vom trezii doar prin sarut 
Imi promiti acum , si ma indemni sa fac ceva ca sa te uit .
Sunt un monstru bolnav si simt ca mor incet 
Nu vrea iubirea mea , nu vreau sa te mai pierd.


Sunt cancer pentru viata , boala pentru tine 
Un om fara speranta , mormant printre ruine 
Sunt nimicul pentru care tu esti tot
Sunt distrus , inlacrimat , si nu ma mai suport .
Am ajuns pentru tine , al iubirii sclav
Sunt mort deja in suflet , si trupul mi-e bolnav .

Singur pe pamant

Salut , numele meu nu il stiu nici eu 
Sunt singur pe lume , intre rai si iad 
Si vorbesc de obicei cu ingerii de sus mereu 
Ii ridic cu grija si pe cei ce cad . 
Multi vad ramas din mine doar piatra si pamant 
Unii vorbesc cu mine in vise , si-mi zambesc 
Insa sunt oameni ce ma vad noaptea tremurand 
Si oameni ce ma aud si in singuratati imi vorbesc .
Nu imi cunosc trecutul , nici acum nu stiu ce sunt 
Dar vad ca imi plang oameni la piatra funerara 
Sunt uneori uimit de cine ma ascund 
Caci vine tot mereu o femeie ce mi-se crede mama .
Pe tatal vesnic , cel din cer il am doar privitor 
Si vad unchiul de jos ca ma cheama uneori 
Si cand sunt momente-n mine in care sunt plin de dor 
Scriu pe piatra-mi funerara ca nu are rost sa mai speri .
Nu cunosc motivul mortii , dar pe nimeni nu cred ca doare
Caci sunt tanar si raman , vesnic pierdut si-nlacrimat 
Nu imi vad chipul in oglinda , da imi vad ochii in mare
Am o zgarietura ce doare ingrozitor de tare , dar nu stiu sa ma fi zgariat .




Pe pamant sunt flori multicolore , dar triste , motivul nu il stiu 
Si mirosul lor trezeste lumea toata , durere si zambesc 
Dar parca se intampla sa aud zicandu-se ca-i prea tarziu 
Sau cel putin in vise , asta imi amintesc .
Ingerii din cer imi canta , zi de zi cu veselie 
Nu-nteleg ce vor sa-mi spuna caci sunt un suflet pierdut 
Si nimic din lumea toata ,s-ar parea ca nu-mi apartine 
Si cadoul ce-l doresc ar fi uneori ca tot sa uit .
Caci imi vad trupul aruncat uneori in zare 
Rasucind durerea-n trupul zburator 
Se-aud ingrozitoare strigate de disperare 
Ce parca-mi amintesc , ca am fost si eu un muritor .
Of Doamne ca asta e motivul mortii mele ,
Sunt lovit de metalul ala cand zburdam pe strada 
Si florile de la pamant , Dumnezeule sunt ale mele 
Caci ma trimise mama sa le cumpar dintr-o data .
Si femeia ce imi vine la mormant si ma striga e chiar ea 
E mama , e distrusa si ma vrea inapoi 
Si visatorii cu care vorbesc , fac parte din familia mea 
Cei ce tremura , sunt amandoi parintii mei .




Muritor am fost , nemuritor ce sunt 
Dar Doamne ce blestem , sa fiu singur pe pamant ...

Iti promit

Promit , voi pormite ca nu voi uita ziua 
Si ca iti voi zambii in noapte de departe 
Ca tot al tau voi ramane pentru totdeauna 
Si ca iti voi vorbii la ureche in soapte . 
Iti voi canta in fiecare zi melodia 
Ce ne apartinea si fiecare vers al noastru 
Il voi retine , imi voi tine promisiunea 
Promit ca iti voi scrie numele din stele pe albastru . 
Si vom gusta impreuna vantul de mai 
Promit ca vom culege flori impreuna 
Ca nu voi fi ultimul sarut ce il ai 
Si ne vom lua ramas bun prin mai mult de strangere de mana .
Iti promit ca vom ramane la apus in fiecare seara 
Si ca vom numara valurile la infinit
Iti promit niciodata nu va fi ultima oara 
In care sa iti apar si dintr-o data sa te sarut . 
Promit , ma jur ca ma voi intoarce candva la tine 
Ca voi fi acolo sa iti tin de urat 
Si sa ma asigur ca iti va fi mereu cald si bine 
Cu mana pe suflet si lacrima in inima iti promit .
Si frumoasa viata ce am cucerito impreuna 
Si frumoasa amintire a iubirii ce ne apartinea  
Si zilele cand ne certam si ne ziceam doar buna 
Fac parte din esenta vietii mele si din esenta ta .
Promit ca voi vorbii cu stelele ,
Sa cada rand pe rand in dans si sa revina 
Sa iti scrie din lumina numele 
Si sa pulseze noapte , sa vezi ce simteam in inima . 
Promit ca ce iti spun nu e adio , ci la revedere 
Promit ca iti voi aparea in vis 
Caci erai singura mea sursa de placere 
Erai coltul meu uman de paradis .
Si pot sa te sarut asa , sa continui la infinit 
Dar iti promit iubirea mea , ca nu o sa-ti promit .

Dor de mine

Mi-e dor de vara , de tine , de noi 
Mi-e dor de fiecare seara impreuna 
Si cum imparteam aerul amandoi 
Si cum obisnuiam sa cadem tinandu-ne de mana .
Mi-e dor de prosperitatea din sufletul meu 
Mi-e dor de amintirea vietii mele 
Si cum obisnuiai sa ma ajuti la greu 
Mi-e dor de iubirea ce mi-s-a scurs prin gene . 
Imi amintesc in noptile reci ce ma invaluiesc 
De saruturile calde , ce ma faceau sa ma simt 
Mi-e dor sa te iau in brate si sa iti povestesc 
Despre iubirea noastra , si nu puteam sa mint . 
Mi-e atat de dor de tine , de vara si de deal 
Mi-e atat de dor de apa din lacul nostru cald 
Mi-e foarte dor de privirea ce mi-o aruncai banal 
Si ma faceai pe mine , muritorul in tine sa ma scald .
Si cand ma uit in jur si parca nu te mai vad 
Cine ar fi crezut ca este cu putinta 
Pana si ceva ce n-aveam voie ca sa pierd 
Sa treaca-n fata mea acum in nefiinta .
Si respiram ca unul , sarutam aerul ca doi 
Nici macar strabunul nu mai facea la fel 
Nimeni pe lume nu mai era ca noi 
Pierduti , visatori in al nostru vis etern .
Eram un singur trup si ne mandream cu asta 
Pierdeam nopti intregi vorbind despre iubire 
Si-acum s-a terminat povestea , si cu asta basta 
Si pana si trupul nostru , a recurs la despartire .
Imi amintesc , prieten drag cum alergam in noapte 
Prin livezile din capul nostru pline de fericire  
Dupa fluturasii din stomac ce de ademeneau departe 
Si acum nu mai e nimic , of ce dezamagire !!!
Plecam departe , saparati spre nicaieri 
Eu singur fara suflet privindu-te pe tine 
Sa nu-ndraznesti vreodata sa imi mai ceri 
Ca acum sunt singur si mor de dor de mine . 

Si daca ?

Si daca m-as intoarce acum in bratele voastre 
Zambind placut , intors din drumul ucigator 
Vor mai traii oare amintirile noastre 
Sau va veti gandii ca niciodata la viitor ?
Si daca m-ati vedea pe pamant inghetat 
Fara ochii verzi ce ii imparteam cu voi 
Si trupul zdrentuit , de fiare devorat 
Mai veti ramane si atunci parintii mei ?
Si cand dormiti , sa va apar in vis iar tanar 
Sa va strig tare , cu ochii stralucind de fericire 
Mi-ati putea spune adevarul stiind ca ma supar 
Sa aflu la anii mei ca nu sunt un rod de iubire ?
Si daca as alerga in realitate inspre casa 
Sa bat la usa , sa strig ca am venit ?
As mai fi eu blestemul minunat cu fata de craiasa 
Si mi-ati deschide sarutandu-mi trupul pribegit ?
Si  daca nimeni pe lume chiar nu stie ce sa simta 
Cand vede-o dama morbida ca le bate in suflet 
Sa fie fericiti ca scapa sau sa se minta 
Zicand ca ar dorii sa mai savureze-un zambet ?
Si daca eu sunt singurul ce iubeste viata 
Asta m-ar face singurul om apropiat de Dumnezeu ?
Ca sunt singurul ce il simte dimineata 
Dumnezeu e dragoste si asta simt si eu .
Si daca m-as scalda ca voi in lacrimi 
Sa ma inec pe zi ce trece in sudoare ? 
Si nu as mai mirosii florile din mai 
Si nu as mai imbratisa darurile vietii mirositoare ?
Si daca pacea-n suflet chiar exista-n fiecare 
Si tot ce vreti sa credeti sunt doar minciuni rusinoase 
Si toata dragostea din lume ar devenii deodata mare 
Ne-am ineca , straini de sentimentele noastre ?
Si daca viata nu inseamna doar avere 
Sau poate-nseamna dar doar in interior 
Credeti ca viata nu prezinta placere 
Cand eu imbratisez fiecare raza de soare ce o ador !
Si ce poveste ar iesii acuma , de-as scrie tot ce simt 
Cine-ar citii inafara de mine 
La ce ar mai fi bun sa ma mai mint ?
Cand sa citesti acum e o rusine . 

Doua cruci

Eram soldat conducator ,
Un simplu complex visator
Nu m-as fi gandit ca pe viitor 
Si eu ar trebuii sa mor .


Ma luptam fara retineri
Caci mortii raman vesnic tineri 
Proasta decizie am avut ieri 
Nu sunt soldati nemuritori .


Ne pregateam , zambeam in noapte 
Privind campul de departe 
Comunicam subtil prin soapte 
Ne era frica in noi de moarte .


Apoi mai inspre dimineata 
Cand m-am vazut pe mine-o zdreanta 
Am simtit in mine numai greata 
Eram doar o ruina cu speranta .


Pana si moartea imi zambea 
Stiind ca voi fi curand a sa 
Eu si cu armata perfecta-a mea 
Nu ii puteam invinge puterea .


In lupta mai nimic special 
Eram un luptator banal
Cautam ajutor si spre final 
Noi , derbedeii fara vrun rival .


Simteam gustul mortii-n vant
Pamantul de sub mine tremurand 
Imi simteam sufetul fugind 
Camarazii imi adunau corpul strigand . 


Si eu , cazusem prada mortii 
Priveam de sus plangand soldatii 
Ma strigau sa imi revin , cu totii 
Era tarziu , mult prea tarziu in voia sortii .


E o vreme cand trebuie sa fugi 
De iti pasa pe ce taram ajungi 
Dar nu-mi pasa , eram tanar atunci 
Voi fi vesnic , sunt mort , sunt erou cu doua cruci .

Patru anotimpuri

Deschid ochii ,privesc pe geam ma umplu de viata 
Adun bucata cu bucata , raze de soare , de speranta 
Alerg prin casa de dragostea ce-mi fura inima hoata 
Vorbesc cu florile de la fereastra , ce frumos , e dimineata .


Merg batranii din sat la lucru tremurand 
Privesc copiii pe ulita cu nimic jucand 
Iubirea pluteste in aer , inimi privesc plutind 
E inceput de primavara si fur zile frumoase sperand .


Spre seara se strang iubitii si se saruta incet 
Se chinuie parintii sa ii priveasca in secret 
Batranii ametiti de munca si vin sangeriu abia daca merg drept 
Traiesc fie ce zi ca pe ultima , destept .


Se termmina primavara cu surle si trambite 
Incepe vara , petrecem toti nopti pe ulite 
Soldati cu crucea-n frunte alearga spre maicute 
E vara tot e verde , incepe dragostea de mandrute .


La balta scalda trupul copii nevinovati 
Spre seara parintii pornesc in cautare-ngrijorati 
Dar cine mai cunoaste timpul , caci toti sunt prea distrati 
Se simte gustul toamnei , iubire despartita de feciori infrigurati.


Suicid si crima pasionala la tot pasul batranesc 
Aduna printi si zane de pe pamand , rodul stramosesc 
Frigul se lasa greu si soarele e dar ceresc 
E toamna , si iubirea si viata amortesc . 


E ger la tot pasul si moartea e obisnuinta 
Lemnele ard in soba si ramanem la credinta 
Cad fluturi albi inghetati incet , morbid pe ulita 
E iarna,e un lux caldura dar e frumos sa fierbi vinul din pivnita.


Si patru anotimpuri mi-au trecut prin fata 
In fiecare zi am simtit ca sunt in viata 
Un an a mai trecut sunt mandru si plin de speranta 
Si dorul de langa mine imi spune ca in suflet am verdeata . 

Viu si mort de tine

Pe rau plutim cu inimile arse 
Din cer cad duse , lacrimile noastre 
Pamantul ud ne murdareste dimineata 
Doar impreuna si cu iubire descoperim viata . 
Se-aduna genii sa-si puna intrebari 
Cum putem sa traim in vise , niste muritori ?
Adunam flori , mirosim iubirea cu sufletele 
Daruim pasiune lumii si luminam si stelele .
Sarutam creatii inimaginabil de frumoase 
Ascultam pasari , le urmarim in zbor cu inimile noastre .
Numaram fire de par blond cu buzele umezite 
Povestile cu printi si printese de noi sunt povestite .
Muzical spunem "Te iubesc" si din zambete zburam 
Cata pace si iubire doar din priviri duioase cream !
Juram iubire vesnica in scris pe ochii nostrii 
Am ajuns sa surprindem pana si falnicii astrii .
Ne-amestecam trupurile pe campiile crude 
Putem sa ne strigam iubirea ca nimeni nu ne aude . 
Nici o clipa din viata nu ne vom gandii la despartire 
Caci suntem legati in suflet de magica iubire . 
Fluturii din noi au obosit de mult timp de zburat 
Dar nu ne speriem , caci nu avem nevoie de ei , nu ne-am uitat . 
Iti simt sangele cum curge prin vene si imi asculti inima batand 
Te strang in brate , iti iau margele , ne surprinde ploaia tremurand . 
Si regii si reginele se apleaca in fata noastra 
Umiliti de bogatia mai valoroasa ca aurul , bogatia sufleteasca . 
Dam definitia iubirii in fiecare seara stralucita 
Cu trupurile arse de la focul din suflet din incinta .
Pictam cearceafuri cu picaturi de iubire-adevarata 
Imi spui ca sunt singurul baiat , tu esti singura mea fata . 
Si de va fi sa mor in bratele tale mi-as dorii 
La noi in dormitor , langa tine as murii . 
Si ce sa iti mai spun dragoste , in scrisoarea ce ti-o scriu 
Decat ca langa tine , prin iubire ma simt ca niciodata viu . 

N-am pierdut

Mai simt si acum mirosul de piersici din fiecare dimineata 
Fiecare sarut ce mangaia cu grija fiecare parte din fata 
Mi-aduc aminte cu zambetul pe buze in fata soarelui cum juram 
Si promiteam ca vom murii impreuna , asa de mult ne iubeam .
3 ore pe zi ne certam din 3 ore care pe care iubeste mai mult 
Si ramaneam fara cuvinte cand ne convingeam unul pe altul cu un sarut .
Traiai intr-un tunel lipsit de stralucire si doar tu iti luminai calea 
Apoi ai iesit de acolo ai continuat sa imi stralucesti in fata si sa alergam iertarea .
Iubeam oamenii si copiii din oglinda ne iubeau si ei cu tot sufletul 
Nimic din lume nu putea sa desparta jumatatile si sa ne rupa zambetul .
Alergam iubire prin flori si miroseam vantul cu inima fierbinte 
Urcam pana la cer din saruturi care nu ne minteau si cadeam in minte .
Lacul ce aduna reflectii de dragoste seca dar nu ne mai pasa 
Eram eu cu tine . Raza de soare si frumoasa mea , bucatica mea de stea . 
Cand se-ntuneca afara luminai cu ochii tai deschisi in luna 
Puteam sa ne iubim fara nimic pentru mai mult de-o saptamana , 
Puteam atinge raiul prin priviri duioase catre cer si strigate in soapta 
Puteam face din verdele crud al ierbii , fructa dulce si coapta .
In suflet ne ardea cu flacari de argint fiecare despartire 
Si in fiecare seara cand plangeam amandoi la telefon ardeam mai rau iubire .
Ne certam , alergam , prindeam si rasaream asemeni stelelor 
Si cu fiecare cazatura de lacrima , mai scriam o pagina de dor . 
Amor cu lumini patrunzatoare in casa noastra departe de casa 
In pretioase pietre cazatoare ne zgariam dar stiam ca nu ne pasa . 
Printre flugi de nea alergam , incalzeam iarna si trezeam vecinii 
Eram nebuni unul dupa altul ,  era noapte si noi nu dormeam cum ziceau unii , 
Pai si nunta urma sa fie departe caci eram copii de casa si scoala 
Nimeni nu si-ar fi imaginat ca intr-un final iubirea va provoca rascoala .
In acea zi cand nimeni nu stia de nimeni si noi doi eram singuri pe pamant 
Atunci cand realizasem ca poate iubirea noastra pentru lumea asta e prea mult , 
Atunci cand ne pregateam sa finalizam viata pamanteasca si sa murim in brate 
Atunci , se pare ca iubirea noastra , ei bine , atunci iubirea noastra a mers prea departe . 
Cine poate spune unde duc toate drumurile si cine poate sa ne judece iubirea ?
Cine poate sa fie ca noi atat de mandrii ca din iubire ne-am gasit menirea ?
Te iubesc mult printesa cu ochi de soare , iubirea mea cu zambet pierdut 
Te iubesc , si ai fost , esti si vei ramane pentru totdeauna tot ce-am avut . 
Acum sa ne inaltam impreuna in cerul ce il atingeam doar prin sarut 
Sa spunem adio vietii pamantesti si sa realizam ca nimeni de acolo nu v-a stii ca n-am pierdut .

Cancer

Urasc sa plang aici , sa ne vedem tremurand unul pe altu 

Dar sufletul imi bubuie , nu pot spera sa iti mai fur sarutul .

Aici ochii inchisi si nici o expresie uitata de luna 

E inca noiembrie in sufletul meu , te chem continu de o saptamana .

Ia-ma te implor de mana si hai sa fugim amandoi in stele 

Sa fim doar noi doi , eu si iubirea vietii mele .

Cine mai poate acum sa ne puna la indoiala iubirea , dragoste ?

Caci suntem mai prinsi in ea decat celula in suflete .

Minunat am avut noiembrie , si minunata viata impreuna 

Minunata dragoste de-o luna pasita precauta , scursa prin mana .

De ce iubire ? De ce nu mi-ai spus ca vei termina asa ?!

De ce raza de soare ? De ce nu am stiut ca luna cu mine va fi ultima ?!
Si ca boala iti plimba corpul in dureri si pasiune 

Si ca vrei doar sa ma faci sa uit de lume , sa te am pe tine ?

Nu inteleg cum de vorbesc cu mortii din inima blocati 

Si cand privesc in poze inca vad doi oameni imbratisati ?

De ce imi mangai fata si miros in continuare a tine ?/

Cum pot sa miros a dragostea bolnava de cancer din mine ?

Pasiune moarta si reflexie de ochi obositi in viata 

Ia-ma si pe mine dragoste sa iti mangai pielea moale si buzele singure 

Cu buzele mele si cu degetele-mi batrane sa alerg in parul tau mirosind a strugure .

Sa numaram frunzele cazand din noiembrie si sa asteptam zapada din cer

E tot din viata iubire , e tot ce mai pot sa iti cer si sa mai sper .

Vreau sa iti vad ochii plimbandu-se pe trupul meu plapand 

Si sa iti numar degetele cand le voi vedea tremurand .

E tarziu dar , intr-un final doar timpul mai va decide 

Cine iiubire , cu zambete reci si priviri de foc , cine pe cine ucide .

La mine in casa , fiecare zi e noiembrie , si fiecare poza de-a ta e luminata 

De zambetul ce obisnuia sa ma topeasca , de zambetul de fata minunata .

La mine racoare imi iese din suflet si se aseaza pe mobila batrana 

Ce asteapta murdara , curatenia din fiecare luna 

Dar e tot noiembrie iubire , e tot ziua cand ne prea iubeam 

Cand nu aveai cancer si cand nu vorbeam la o piatra rece si plangeam .

Dependent

Imi curge-n vene ciudat lichid mortal 
Salvat nu mai pot fi de nimeni in final 
Si soarele ce-mi alina si-mi incalzea trupul
Acum fuge de mine , sunt nimic , sunt doar sfarsitul .
A fost o perioada cand raiul imi era aproape 
Cand tot se invartea si nimic nu era departe 
La cine sa ma duc sa imi revin din moarte 
Cu cine sa ma-nteleg in vise doar din soapte ?
Ochii imi sunt lasati si rosii mai mereu
Privirea-mi panicata urmareste viata greu ,
Tot , chiar si vantul imi alunga acum privirea
In viata unui drogat ii e greu sa-si gaseasca menirea .
Ma las in fiecare zi de visele periodice 
Si incerc sa ating din cand in cand doar cantitati modice .
Dumnezeu ma vegheaza socat de mine , socat de noi
Noi doi amandoi treziti in realitate goi .
Nu imi recunosc privirea oricat as incerca
Si nici sa ma ucid parca n-as mai putea 
Caci sunt mort de ani de zile dar sunt viu obsesiv 
Sa traiesc pe pamantul uscat ca exemplu negativ .
Am avut tot , tot ce-mi puteam dori vreodata 
Am avut prieteni , zambet , am fost langa o fata 
Am pierdut prin corp in suflet totul deodata 
Am pierdut orice contact cu viata minunata .
Am gustat candva din vant si am mangaiat pamantul
Am gadilat pianul si am retrait trecutul 
Acum am gust amar in gura si in suflet flori de tei
In corp lichid de tuse si privirea de ochi grei .
Am fost si eu ca orice om normal , iubit si realist 
Acum sunt o ruina , un pesimist anticrist .
Tot ce ating in jur moare , e distrus 
Privesc in oglinda , imi ingrop chipul in palme si vad ce-am ajuns .
Ultima doza nici macar nu e de fericire , e usurare
Inecat sunt in lacrimi , patul de sange e prea tare .
Am avut zambet frumos , ochi verzi , chip de copil
Acum si sa ma simt in picioare a devenit un chin.
Plang si scriu cu lacrimi , imbratisat de Depresie permanent 
Ultimele cuvinte si suferinte ale unui dependent .