Nimic

Nu ii cer nimic , 
Nu ii cer nimic din ce nu are
O scurta izbugnire a dragostei in mare
Nu ii cer nimic .
Si mi-as mai dorii un vers din poemul nostru pe cruce
Altceva nimic ....
Sa vad un vers unde ar putea duce , 
Sa ma stranga de mana si sa ma apuce
De gene sa imi spuna ... Altceva nimic .


Nu-i cer nimic ....
Poate doar un fir de par , sa ma-nveleasca 
Ii cer si o privire cum doar ea stie sa ma priveasca 
Nu ii cer nimic ....
Sa ma vad cu ea ultima oara in apa marii sarata
Altceva nimic ...
Si-un juramant ca nu se va mai lasa sarutata vreodata
Sa imi prinda amintirea in palme , sa sa imi spuna ... Atat ! Altceva nimic .


Dar eu nu ii cer nimic ...
O cer numai pe ea , 
Ma gandesc si acum cat de plictisitor suna 
Intotdeauna ,
Dar acum , iubirea mea ...
O eternitate cu tine e prea putin , caci esti doar una .
Eu nu-i mai cer nimic , 
Altceva nimic ...

Ca intaia oara

Port in suflet in continuare respectul
Mortilor dinaintea mea si a batranilor uitari
Inca duc lupta dintre un maine etern si un ieri trecut
Astept frumosul sa ma-nvaluie in credinta si schimbari .


Mi-am ascuns dorintele sub perna , sa le rasfoiesc in somn .
Vorbele mincinoase a juriului de critici neinsemnificanti
Ma denigreaza in vagabond , dar in ochii ei raman un domn
Ce-si plimba buzele pe gatul ei , se joaca-n parul ei blond ...


I-as face pat de roze , i-as lasa sub geam un biletel de amor
Pentru fiecare zi in care in cuvintele ei ma rataceam frumos ,
Cand ma striga si stateam ascultand soarele cazand in izvor
Pentru clipele in care pana si-un te iubesc era un joc periculos .


Au fost si sunt momente cand scriu despre ea si parca am face amor
Cand o privesc in poze si ochii ei albastrii ma invaluiesc in pasiuni
Care parca intrec definitii date oricarei ratiuni
Esenta de dans al florilor de primavara ne inconjoara intr-un vals al limbilor , inodor .


O voce blanda imi gadila urechea surda , 
Si o mana calda imi ia penita din calimara
Ma uit in spate , este ea  lucrata de Domnul cu atat truda
Ma strange la piept , o sarut ... explozie de stele seara ... ca si intaia oara .

Povesti cu noi

E toamna , frunzele cad ca ucise
De un dor nebun de tine
Eu te-ntalnesc frumoasa doamna 
Sub rauri de stele pline .


Ochii tai stralucesc de parca
Ai fi zana licuricilor albastrii
Paru-ti blond si fin ma-ncearca
De pot sa stau fara sa-l simt in palma .


Ma privesti ucigator de simplu
Eu-ti raspund printr-o scanteie
Nu stiu de ce , parca s-a oprit timpul
Cand mi-am facut curaj sa vin ...


Totu-i ca un vals ciudat al sortii ,
Al fluturilor mei din cap
Tu frumoasa craiasa-a noptii
Mi-e greu sa pot sa-ncerc sa scap .


Ma aprinzi deodata tare
Te sarut si parca nimic nu mai conteaza
M-ai prins in ochilor tai inchisoare 
Cerul senin de-atunci , in fiecare zi parca se-nsenineaza 

Schimbari

Sunt milioane , frumoase , ti-as face rau din stele
Care sa-ti curga din ochi spre buzele-ti carnoase
Dar toate seamana din pacate intre ele
Si raman doar lacuri diferite de amintiri dureroase .
Am nevoie de chipul tau dulce ,
De zambetul tau ce ma chinuie cu frumusetea lui
Si visul meu nu are limite unde ma poate duce
Dar totusi fara tine , voi ramane al nimanui .
Topit-ai pamantul ce ti-se pleaca la picioare
Cu atata dragoste si dor fierbinte stors din mine ,
Iar ochii-ti lacrimile diminetii ce se scurg pe o petala de cicoare
Desparte cerul in doua , eu sunt cu tine , dar tu esti cine ?


Ma mai iubesti , sau m-ai iubit ?
Mai am vreun sens in viata ta ?
Mi-ai fost iubita ? sau m-ai mintit ...
Intrebari ce nu am voce sa ti-le pot adresa .
Ti-as strange lumea-n pumn , si-as scurge-o peste tine
Sa-ti ploua peste paru-ti negru tristete , sa fie gri ca scrumul
Mi-as innora cu tine , sub patura de nori ultimele-mi zile senine 
Sau sa te prind in brate , si sa te sarut ca nebunul .
Am nevoie de tine , de dragostea ta de efemera ,
De dansul limbii tale , de glasul tau linistit .
Am nevoie de privirea ta suspecta si stinghera
De femeia ce ai fost si pe care am iubit ...

Toamna doamna

Cad frunzele agale
Vantul ne mangaie in palme
Curand frunzisul rosu al iubirii tale
Inveleste in frumos esenta unei drame .


Si peste tot e moarte ,
Fug firele cusute-n stele 
De frigul care le desparte 
De dor ... si curg in crustele hainelor mele .


Si fug batranii-n case 
Copiii se joaca-n calea mortii
Toamna gri nu vrea sa ne lase
Eu plac la lupta cu sortii .



Ma-mbrac in soare limped,
Iar luna mi-esti martora a nuntii
Ca-mi voi respecta toamna din suflet
Pana cand voi topii muntii .

Albastru

M-am saturat sa te mai caut
Mi-ai aparut prin vise dar degeaba.
Si respiratia ta ce-mi scartaia limba ca un flaut
M-a facut sa transpir de dor , mi-era dor de fata 
Care imi prindea in buze restul existentei,
Cu genele ei lungi ma agata de vant
Si pluteam fara luxul muritor al apartenentei
Mi-era rau fara tine , sarut pur si sfant .


Sunetul unui simplu te iubesc ingheta pe cer scris in stele
Stins era focul vioarei ce-mi canta la mormant
Te-am cautat ca un nebun , iubirea vietii mele
Plangeam flori de tei legate de acel rosu pamant .


Erai muzica pe care imi dansa in zori
Erai firul de soare legat de ninsoare
Erai vantul de toamna ce imi dadea fiori
Erai frumusetea muzicii prinsa intr-o culoare ...

Crima

Nu ti-a fost de ajuns ...
Aveam tot , beam cu sete din dragostea noastra
Pasit-ai langa mine pe ascuns
Si m-ai injughiat cu privirea ta intepatoare si-albastra ...
M-am dus cu gustul sangelui tau curgand pe limba mea 
Pe mare sa sufar o eternitate dupa tine , sa zbor intins pe cuvinte sfinte
Ce se scurgeau pe buzele tale rosii ca trandafirul , dulci ca mierea
Dar care erau oprite intre dinti si imbracate-n fals inainte de-a fi rostite  .
Fumai tigara si o stingeai in sufletul meu ,
M-a lasai zile insir sa plang , infometat de tine 
M-ai dat doar pentru ca stelele ce ti le-am numit in gandul meu
Erau doar stele stinse , spectaculoase pentru mine .
Si-asa la poarta mortii , cu sufletul la vedere 
Ma chinui sa te uit si sa te las afara ,
Iar tu apari deodata , ingenunchezi si-mi ceri iertare
Dar drumurile noastre nu se mai pot intalnii iara .
Pentru ca tot ce-mi spui si minti fara-ncetare
S-aude ciudat si rece , de dupa gretiile de la-nchisoare .

Copacul

Ochii mei au prins ceva ,
Ca o sclipire in privirea ta  .


 Te uiti la mine ca la un sclav descult
Si defapt sunt rodul sangelui de om 
 Luptau milioane de soldati pe langa mine  de demult
Isi  marturiseau cei ce tineau moartea de mana pacatele lor unui biet Pom .


Revolutii erau atunci in fiecare zi
Stateam pe langa fratii mei iubiti si ne speram
Cum se omorau pe capete de la apus la miaza-zi .
Si fratele meu mai mic a fost taiat pentru lumina si caldura .


Cu timpul ce sa spun mai pe scurt ; sunt singur
Cadavrele familiei mele nu stiu unde mai sunt
Duhneste a moarte si azi ,si injur 
Trecut-au anii peste frunzele mele am ramas singur ...plang .


Si deci , asta vezi frumoasa faptura
In ochii meu cu gene de rumegus
Durere , moarte si secole de lacrimi
Ma usuc , vine ploaia , cade peste mine curcubeul si ma  transform in spiridus .

Seara pe uscat

Fiind seara , voi incepe cu a fost odata 
Ca niciodata nu a fost ca altfel n-ar mai fi
Cu buza superioara lipita de buza mea crapata
Un ultim sarut de care voi povestii .


Era , era atat de rece in privire , avea pupila dilatata
Se zvonea ca ar avea biletul scris de mine in paru-i de tutun 
Si genele erau curbate , ca finalul fericit dintr-o poveste inventata ,
Ma fermecau razele de lumina oarba ce se prefaceau in scrum .


Acum , nebun nu as putea sa fiu , ca e adevarata 
O priveam in sinea mea , ori de cateori nu o puteam vedea
Trupul ei ca de hartie nu putea fi scris de niciun poet , era minunata
O descriam scriitorilor visatori , ca fiind durerea si placerea vesnica a mea .


In ultima seara , de primavara ne-am intalnit la imbratisarea a doua strazi noi
Ea cu o floare de cires in par , eu cu ploaia de emotii curgand intelept pe frunte
Mi-a spus ca ea se apropie de groapa , si-mi cerea flori pentru gradina de apoi ,
Iar tumoarea pierzaniei , din sufletul meu a inceput sa se infrupte .


Eram uscat in gura , un desert umbros si rece
M-a sarutat pasnic , si mi-a spus ca ma iubeste
Mi-a spus ca orice ar vrea ea tre sa plece si sa las de la mine ca-mi trece
Dar habar nu avea ca eu stiam deja cat de mult greseste .

Intamplare

Era acolo , intre firele de nisip prinse in coama
Cu buzele ei carnoase incerca sa rupa firul 
Ce violet in privire i-se destrama 
Ca moarte , ca viata , ca lacrima fina de mama ...


Aluneca cu ochii sai albastrui in fata 
Firava fiinta , cantand la harpa iubirii noastre,
Iar eu supt de ani si dor o clatinam pe-o zdreanta
Ce zgaraia aerul ca sunetul unei pasare maiastre .


O sarutam aramiu si amarui in toamna
Cantecul poetului lipsit de voce si de maini
O rascoleau pe mult prea frumoasa mea doamna
Dar ne iubeam in continuare intr-o mare de minciuni .


Ii era frig , cazuse ploaia peste umerii ei 
I-am oferit caldura trupului meu topit
O miroseam asemeni unei flori de tei
Care se prea usca ,ramanand o amintire ce-am iubit .


Limbile noastre se luptau deasupra marii
Sarate de apa si inrosite de soare
Mi-ai fost suflet pereche , te strigam din cerul gurii
Dar tu iubire m-ai uitat , am fost doar o intamplare ...

Scrisoare catre Fat-Frumos

De ce ai plecat Fat-Frumos ?
Mi-ai promis ca o sa cucerim visele ...
De ce nu te-ai mai intors ?
Te-am asteptat in locul nostru 
Unde culegeam si topeam zambilele .
Mi-ai promis ca vom fi doi
Ca vom lupta cu Zmeul cel Rau ,
Ca vom zambii la miaza-zi 
Si vom golii tot ce ne defineste pe noi ,
Dar ai plecat si-acum stau si plang un rau .


De ce nu te mai vad Fat-Frumos?
Erai atat de sincer 
Atat de adevarat  , atat de duios
Uitasem ca sub casa noastra creste cancer .
       De ce ai plecat Fat-Frumos pe lumea cealalta .

Tu si eu ?

Sunt haina ta de vant ,
Iar tu pictura mea de jocuri
Esti picatura de aur cazuta pe pamant
Sunt moarte eleganta , impleticita in tocuri .


Esti crucifix , iar eu lantul la gatul omului
Sunt mormant , iar tu stea cazatoare
Suntem pasii apasati in calea domnului
Ce ne va ascunde in poezii pe fiecare .


Sunt ochii tai albastrii la apus
Sunt mainile tale fine si moi 
Esti secreta precum norul dupa care te-ai ascuns ,
Iar eu lumina sfanta pentru amandoi .


Esti vis si realitate amandoua stinse
Esti himera agitata pe hartiile din inchisoare
Sunt priviri si tragicul genelor inchise ,
Cand tu esti sarutul copilaresc furat la intamplare.


Sunt luna peste stele 
Esti nor inchis in ploaie
Esti iubirea vietii mele ,
Eu doar o amintire ce doare ... 

Jocul frunzelor

Si toamna-mi bate-n geam 
Cu degetele ei crapate si ruginite
Ar vrea sa se intoarca , caci mult ne mai iubeam
Sarutul ploii , ma uda ... vise dezvelite .


Imi canta in tonalitati obscure
Melodii depresive si negre la privire
Vazand ca o refuz , incepe sa ma-njure
Si-si toarna-n vinul mortii , durere si suspine .


Jocul frunzelor ma fascineaza 
Privirea-i ca de metal
In emotii si saruturi ma-mbaiaza
O strang in brate iar ...natural .


Depresia ma chiunuie ,
Mirosul tau ma inconjoara
Abia astept iubire
Sa te sarut diseara .


Un biet poet ce sunt 
Visatorul dintre noi si singurul ce ramane in sevraj
Scriu despre tine-n stele
Cand dupa vinul ce-ti curge-n vene , reusesc sa-mi fac curaj ...

LINIE

Aud o vioara ...
Sunetul ei ma infioara 
In asta noapte mult prea amara 
Aud cum plange o vioara ...
Incep sa imi patrund in ganduri
Ma vad rupt in doua carti
Sudoarea timpului le uda 
Si le rup , strig , ma aud vecinii toti
Si ma trezesc iar in lumea asta cruda .


Aud o vioara ...
Vad sunetul surd al ei cum ma patrunde
Dar e batrana vioara si lovita de multe
Ramane totusi o amintire ,
Melodia ce o canta vioara .
Si-mi intind mana spre ea si ea rade
Ma ia de mana , apoi suub barbie ma prinde
Incepe sa ma incante , sa cante la mine .


Ma aud pe mine ...
Solista vioara , ma gadila cu arcusul pe corzile  batrane 
Ma priveste ochi in ochi vioara
Si-mi spune sa o imbrac 
Caci corzile-i cazuse din cauza varste .
Imi da o palma veche si eu alerg zambind .

Ploi de vara

Par apasat de amintiri
Trezit m-ar icoana chipului angelic
Dar am pierdut-o in cutia unei mari iubiri
Si rad cand plang , zgaraind hartia cu creionul .
Strig multe , apun in noapte , rasar in tine 
Si tu ma zagarai ca o pisica turbata si plina de spume
Eu lesin in palma ta , tu te-nrosesti in ea
Cand ma trezesc gasesc o sticla goala , incep lacrimi sa s-adune
Am fost doar beat , si am cazut cu capul de poza ta .
Sar purecii in mintea mea , iar ochii mei plini de pastile
Zac privind la podea ca si cum ar fi menirea mea 
Sa ma pierd in bautura cat voi mai avea zile ,
Iar tu privindu-ma de sus , sa razi in ploi de vara grea .


Apas pe talpa sa m-aud 
Sa nu fiu surd , sau chiar pierdut
Imi suflu-n mustata cu greata-n gatu-mi uscat
Vreau sa iti simt iar mijlocul la piept 
Buzele tale umezite usor de roua 
Sa ma sarute suav amandoua .
Cersesc de vrei , o mie de ani sortii asteia cruda
Sa ma auda ca te vreau cu mine o ultima secunda 
Si-apoi sa cad incolor
Langa un izvor
Sa strig te-ador
Intr-un final sa mor .

De ce

De ce nu-mi sting tigara in lacrimile tale ,
Si ma saruti cu buzele stranse si goale ?
De ce ma ametesti ca vantul cand danseaza pe mare ,
Esti oare chiar un inger care tot ce atinge moare ?


M-apasa somnul langa a ochilor tai floare ,
Iar tu ii inchizi sa nu te vad cand ma privesti
Stiu ca speranta niciodata nu moare 
Dar in prostia mea , tot cred ca ma iubesti .


Mi-e frica , ca nu am cui sa spun nimic despre amor
Esti inghetata de ura si topita apoi de celalalt iubit .
Am ajuns eu oare , o piatra sa ador ?
Sau poate ca visez prostii iarasi ca un tampit .


Ti-as spune ceva , ca inca te iubesc 
Si sunt disperat de tine , mandra zana 
Ti-as spune despre noi , dar mi-e sa nu gresesc 
Caci inca te iubesc , si-ti jur sub mandra luna .


Plecat-ai pana in urma de langa mine
Am ras cu tine , acum plang de dorul tau
Dar pana la urma totul poate va fi bine 
Asa am fost mintit mereu ...

Vise

Afara-i lumina stinsa in paturi de nori
Picaturi de ploaie cad la geamul meu
Copacii adormiti se trezesc in culori
E primavara afara si in sufletul meu .
Intind mana , usor spre tine 
Deschizi ochii albastrii ca cerul dimineata
Ma plimb prin parul tau sa am zile senine
Si te sarut pe frunte ca si cum azi incepem viata .
Ma strangi de mana cu mainile-ti fine si subtiri
Cu buzele-ti senzuale si rosii ca o floare
De trandafir , ma droghezi cu unul din ai tau suberbi spini
Ce frumos ! Ce dracu ?! Dintr-o data-i ninsoare ...


Dispari ca o relatie efemera 
Universul se umple acum de materie neagra 
Totul dintre noi acum difera 
Esti seaca ,ciudata , parca nu mai esti intreaga .
Ma intreb daca visez oare prea mult
Daca sunt unicul lipsit de haz
Dar ne certam , iarna e toamna si vara ma topeste surd
Oare sunt dependent de tine , si acum sunt treaz ?
La umbra crucii sufletului meu
Zac plang si scriu
Imi caut cuvintele in gura pamantului greu
Totul e fara tine , totul e atat de pustiu . 

Singur pe scaun

Singur pe scaun , inconjurat de crize
Cu ochii indreptati spre a soarelui apus
Simt vantul cum ma tremura in reprize
Si ca tot ce a fost a fost , ce a plecat s-a dus .


Pielea-mi creata de decenii 
Cu paru-mi rar si gri
Am poza ta in mana , lacrimi peste dansa
Mi-aduc aminte draga cat de mult te-am putut iubii .


Patul ce era candva acoperit de roze
Cu noi doi plutind pe ele sarutandu-ne jovial
E acum doar amintirea unei dureroase nevroze
Si zace langa mine , privindu-ma balanal .


La geamul unde te strigam pe noapte
Si-mi raspundeai cu stangacie
Unde-am inecat in ploaie atatea mii de soapte
Pare sa fie plans de mine de o vesnicie .


Si crucea-ti alba ca zapada 
Se-nmoaie cand ma vede
Mi-e atat de dor de tine ...
Plang o imbratisez , doar ea ma crede .

Se scutura copacii

Se scutura crucile de vopsea
Batranul Pamant e uscat si greu
Simplu si tandru trece vantul pe langa ea 
Aducand parfumul primaverii la mormantul meu .


Apoi aruncam priviri in visele ei
Flori a caror petale ii zgaraiau privirea
Eram mort la umbra unor milioane de idei
Ea venea la mine masurandu-mi iubirea .


Sunt zambet si lacrimi pe al tau obraz
Esti basmul ce si-l doreste orice copil
Sunt trecerea de la agonie la extaz 
Esti mersul stangaci intr-o noapte de april .


Sarut , razboi , buruiana si floare
Moarte subita , ma chemi fara rost
Numai suntem un cuplu unit la-ntamplare
Si nici buzele mele nu mai sunt ce au fost ...


Plec la lumina , te las in ale tale ciudate vise
Sunt bolnav de tine , dorm de acum in pace
Tu ramai peste mormant cersindu-ma la porti deja inchise
Sunt mort , sunt plecat si nu ma voi intoarce ...

Anotimpuri

Toamna , copacii dezveliti de frunze 
Se-arata in privirea ta milioane de scantei
Spre iarna , pamant de plumb infasurat in panze ,
Iar tu cu inima mea in mana , tremuri din coplotei .


E zi , ploua cu imagini depresive 
Moartea isi face patul trezita de suspine
Schitele iubirii noastre nu mai sunt expresive
A ramas in urma doar cantece si toate-s despre tine .


Se crapa de seara , totul e monocrom si boala
Ma inchid in constiinta , tu nu mai taci din gura
E cearta de toamna , despartire de o cauza banala
Nu mai e dragoste si sarut , noi doi suntem doar ura .


E noapte , imi cer iertare si iti promit cerul
Tu ma saruti pe frunte imi spui ca nu mai e ca la-nceput
Acum ne-am terminat , e iarna , Efemerul
Imi spune ca pot , ca vreau , ca incep sa te uit ...Te-am pierdut.

Scrisori

Peretii zgaraiati , sangerau ploaia ce batea spre ei ,
Iar gratiile ruginite ne sectionau vele vertical
Mi-era atat de dor de buzele si ochii , de umerii ei grei 
Ca plumbul cadeam in jocuri fierbinti si ne topeam .
Si vraja ta se pierde , eu nu mai sunt ce-am fost 
Sunt singur si regret , inchis intre peretii storsi de sange 
Oricum , trecutul in prezent nu mai are nici un rost 
Oricum o sa-mi ranesc cu placere ochiul defect ce te plange .


Cavou imi e sufletul 
Cruce imi e amintirea 
Fantomatic mi-e zambetul
Mi-a ramas numai iubirea .


Scriam peste priviri , aruncate cu indiferenta 
O mie de cuvinte si toate despre tine 
Pierdusem totusi parca , o urma de esenta 
De cat timp nu te-am vazut , credeam ca nu vad bine .
Dar tu erai , si ma iubeai , si ma vroiai in casa 
Spuneam ca nu imi pasa , ca pentru tine sunt ca mort 
Dar am izbucnit in plans ca ti-am zis ca nu imi pasa 
Si apoi m-am trezit , mi-am spus ca nu mai pot .


Izbucnirile literare 
Toate sunt despre tine 
Si poeziile de jale 
In care tu ramai cu bine ... 


Si-am plans , si-am ras , si-am stat ca mort in vise 
Dependent de ele imi curgeau si in vene 
Dar azi , de azi absolut toate vor fi interzise
Si-ti voi scrie o scrisoare dintr-un milion de pene .
Dar azi , am cazut iara si cazut am ramas si rece 
De dor de tine , dor de noi , dor de o viata noua 
Nicicand iubirea pentru tine nu am simtit ca-mi trece 
Dar tu iubirea mea , tu mi-ai secerat iubirea-n doua ...

Stari

E singuratate , ploaie de suspine
La umbra crucii vietii ma aprind
Si suflu spre racoarea teribila cu tine
Scantei reci de uitare si ma ascund .

Imbatat e cerul de stele moarte ,
Iar florile stranse coroana peste noi
La fel de moarte sunt , le simti de departe
Lacrimile tale ne topesc pana ramanem goi .

E dimineata-n mine , cand te sarut fierbinte
Dar disparut-ai deodata fara sa imi dai de veste
Doar chipul tau senin mi-a mai ramas in minte
Restul e cer de noapte peste ...

Poem

Si i-am simtit goliciunea cu ma striveste
La umbra buzelor ei carnoase , ascundeam cate-un sarut
Acum duios si cald , topindu-mi inima de gheata priveste
Spre infinitul nostru , spre a iubirii noastre inceput .


-Cu cat sufar mai mult , cu atat te iubesc mai mult
Pericolul hranindu-mi dragostea pentru tine
Poemul nostru tarziu , batran , si surd si mut 
Cand il citesc la poza ta , imi ingheata sangele in vine.


Voi fi singurul inger de care vei avea nevoie ,
Iar cand te vei intoarce in rai sa stii
Te iubesc o tu , mierea sufletului meu
Esti insasi caldura din mine , si puterea universala de a iubii .

Amintiri

 De cate ori citesc din povestea vietii mele 
Imi amintesc iubito de noptile fierbinti de vara
Si-amestec din priviri bolta cerului de stele ,
Iti sarut amintirea ca si intaia oara ...
Obosita mi-e inima de dorul tau ,
Imbatraneste cu fiecare bataie si lacrima stinsa
O, inger blond in ochii tai as vrea sa ma inec mereu
In albastrul lor oceanic , sa fim o singura fiinta .


Trecut-au anii peste noi 
Si focul dintre noi s-a stins fara speranta
Nu mai suntem de mult impreuna amandoi
Iubirea ce mirosea a primavara a devenit o zdreanta ...

Pe sub norii de hartie

Pe sub norii de hartie
Plang a moarte si durere 
Recitand o poezie 
Singura ramasa-mi avere .
Ramas singur intr-o lume 
Unde depresia ma-mbraca-n violet
Zilele imi sunt cuprinse-n spume 
Trezite la amiaza de-un sticlet .


Pe langa ploaie si furtuna
Te strig pe tine inger bland 
Simt sentimente de ranchiuna
Si pentru odihnitorul tau pamant .
A ruginit si numele tau pe cruce 
Eu am ramas tot langa ea 
Am batatorit pamantul tau dulce 
Intr-o panza trista de catifea ... iubita mea .


La umbra ochilor tai mi-e dor sa stau
Sa imi respiri in fata culoarea safirului
Sa curgi in mine ca o dulce otrava 
Sa te reversi pe buzele mele ca apele Nilului ...
Imblanzeste-mi iarasi trupul schilodit de dor
Opreste-mi ploaia lumii de sub norii de hartie
Hai sa facem din poezie amor
Doar eu si tu sa fim , nimic altceva sa nu mai fie .