Peretii zgaraiati , sangerau ploaia ce batea spre ei ,
Iar gratiile ruginite ne sectionau vele vertical
Mi-era atat de dor de buzele si ochii , de umerii ei grei
Ca plumbul cadeam in jocuri fierbinti si ne topeam .
Si vraja ta se pierde , eu nu mai sunt ce-am fost
Sunt singur si regret , inchis intre peretii storsi de sange
Oricum , trecutul in prezent nu mai are nici un rost
Oricum o sa-mi ranesc cu placere ochiul defect ce te plange .
Cavou imi e sufletul
Cruce imi e amintirea
Fantomatic mi-e zambetul
Mi-a ramas numai iubirea .
Scriam peste priviri , aruncate cu indiferenta
O mie de cuvinte si toate despre tine
Pierdusem totusi parca , o urma de esenta
De cat timp nu te-am vazut , credeam ca nu vad bine .
Dar tu erai , si ma iubeai , si ma vroiai in casa
Spuneam ca nu imi pasa , ca pentru tine sunt ca mort
Dar am izbucnit in plans ca ti-am zis ca nu imi pasa
Si apoi m-am trezit , mi-am spus ca nu mai pot .
Izbucnirile literare
Toate sunt despre tine
Si poeziile de jale
In care tu ramai cu bine ...
Si-am plans , si-am ras , si-am stat ca mort in vise
Dependent de ele imi curgeau si in vene
Dar azi , de azi absolut toate vor fi interzise
Si-ti voi scrie o scrisoare dintr-un milion de pene .
Dar azi , am cazut iara si cazut am ramas si rece
De dor de tine , dor de noi , dor de o viata noua
Nicicand iubirea pentru tine nu am simtit ca-mi trece
Dar tu iubirea mea , tu mi-ai secerat iubirea-n doua ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu