Era acolo , intre firele de nisip prinse in coama
Cu buzele ei carnoase incerca sa rupa firul
Ce violet in privire i-se destrama
Ca moarte , ca viata , ca lacrima fina de mama ...
Aluneca cu ochii sai albastrui in fata
Firava fiinta , cantand la harpa iubirii noastre,
Iar eu supt de ani si dor o clatinam pe-o zdreanta
Ce zgaraia aerul ca sunetul unei pasare maiastre .
O sarutam aramiu si amarui in toamna
Cantecul poetului lipsit de voce si de maini
O rascoleau pe mult prea frumoasa mea doamna
Dar ne iubeam in continuare intr-o mare de minciuni .
Ii era frig , cazuse ploaia peste umerii ei
I-am oferit caldura trupului meu topit
O miroseam asemeni unei flori de tei
Care se prea usca ,ramanand o amintire ce-am iubit .
Limbile noastre se luptau deasupra marii
Sarate de apa si inrosite de soare
Mi-ai fost suflet pereche , te strigam din cerul gurii
Dar tu iubire m-ai uitat , am fost doar o intamplare ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu