Sunt singur

As da orice sa-mi canti 
La mormatala-mi liniste pustie .
Sa-ti lovesti buzele de aer si sa imi spui ce simti
Dar ai in suflet doar haos si anarhie .


Furat de timp , ce nu ma iarta nici de cum
Buimac numar diminetile in care imi lipsesti
Maine devine azi , si azi a ramas doar scrum ,
Un scrum al clipelor cand imi spuneai ca ma iubesti .


Simfonia aerului lovind frunzele copacilor uscati
Ma trezeste precum un ceas al mortii in fiecare dimineata
Si fluturi ce ii aveam in stomac , acum au ramas uitati
Mi-a ramas doar amintirea ta si-o poza cu tine intr-o zdreanta .


Ma uit pe geam si vad cum se joaca picaturile de ploaie
Parca si cerul plange , gri de dorul tau , al nostru
Astept sa treaca ziua , din a palmelor bataie
Cand numesc dupa tine , fiecare astru .


Sunt singur ...

Iubire in batrana toamna

Ciupeste aerul de toamna 
Jucandu-se cu frunzele aramii
Gratioasa si rece doamna 
Cu ochii norosi si pustii .


Tu zambesti in ploaie de parca plangi de fericire
Hilar te vad de pe malul povestii noastre de viata
Te-as strange-n brate cu iubire
Dar sunt slabit de ploi si gheata .


Apoi cu-o ghinda stransa-n mana 
Cu fiecare amintire-a noastra zvarcolindu-se in suflet
Gasesc puterea de a inota cu tine , spre o batranete buna
Si-mi crap vaslind cu buzele pe corpul tau , un zambet .


Grauntele ce le reprezentam in imensitatea timpului
Se zbate-n raul lacrimilor toturor iubirilor si strang
Amintirea unui cuplu mort batran acum , frumos al nesfarsitului
Cu inimi grele si ochii , ca de plumb .

Noi doi impreuna separat

Pot sa jur ca nu gresesc 
Cand imi pun inima la tine-n palma
Dar totusi ma indrogostesc 
De o tragedie , de o drama .
Josnic , pierd tot ce am avut 
Cand te sarut pierdut in tine
In ochii tai albastrii raman mut
Cad in mine , mortal de bine ...


Si vesti comice despre iubire
Ma tin in viata-n continuare
Citesc pe chipul tau despartire
Si cuvantul nostru " Dragoste " moare.
Pasind in deceptii fara casca de protectie
Guraliv te strig de la juma' de metru
Ma auzi , dar te intorci ca o deceptie
Incerc , nu pot sa fiu la fel de tandru .


Iubirea noastra e un joc pierdut
De mult , pe harta arsa de pasiune
Raspund , kilometric nestiut
Cu dintii sufocati de spume .
Te iubesc , dar prea tarziu
Candva eram noi doi impreuna de neuitat
Acum parca nu mai ma simt viu
Am ajuns noi doi impreuna separat .

Dansand cu necunoscutul

Cu pielea arsa ca pamantul
C-un umar dezvelit si neted
Dansez cu tine si cu vantul
Tu floare de mai , eu suflet vested .
Colorand dimineata cu ochii tai ,
Umezindu-ti buzele cu roua 
Ma gusti cu ele , sunt dulce-amarui
Imi dai culoare , gust , o viata noua ...


Ia-ma de mana , frumoasa domnita
Si canta-mi sfarsitul peste mare
Strange-mi sufletu' in brate , Neputinta
Mi-e numele , iubita mea raza de soare .
La piatra mormantului meu 
Vreau sa iti zagarai numele cu pasiune
Caci dragostea mea pentru tine va arde mereu
Ramasa-aprinsa ca un taciune ...

Dialog

Te vezi acum in oglinda , 
Te prinzi de grinda 
Parca o parte din tine ar vrea sa o intinda
Dupa-o secunda 
Pierduta , cazuta intr-o gaura scunda
Te lasa rece , las' ca trece
Nimic din ce a mai ramas , nu te va sustine ca p'un rege .


O raresc cu zambetul necrutator
Ma privesc in dormitor
19 ani de esecuri imi vine  sa omor 
Dar gloria vietii nu va mai fi rasplatita cu onor
E timpul sa mor , noapte buna somn usor .


Unde crezi ca te duci , renunti la viata ?
Iti spun in fiecare dimineata , 
Tu nu dai o zdreanta 
De importanta 
Apesi pe clanta 
Si uiti tot ce ti-am spus pana la greata .




Asa te-ai sfarsit sustinut de-o sfoara
Scriind intr-o scrisoare ca e ultima oara
La viata , scapi de mine cand fugi spre seara...

Moarte

A venit la mine , imbracata-n piele de inger
Golasa la umeri , cu zambetul rastignit pe fata
M-a privit in ochi si m-a dezvelit de ger
M-a ars ca un carbune intr-o superba dimineata ...


Mi-a spus ca ma priveste de un infinit incoace
Cu buzele-i vioara , compunea sonatele iubirii
Pasind usor la mine tarandu-se prin baltoace
Mi-a spus genil in noapte , de secretul nemuririi ...


De milenii ne cunoastem , dar avem nevoie unul de altul
Ca albina de floare in zilele de vara
Ca cel ce cade din inaltul...
Cu buze lipite in costumul de fecioara...


De cand te-astept iubito , de cand te-astept sa vi
La mine , cu sarutul acela supranatural
Of moarte , ia-ma cu tine da-mi darul de a murii
Magia iubirii noastre e o iesire parca simpla din banal ...

Ciudat

Am vorbit cu mortii si ei cu mine 
Le-am spus sa ma astepte in curand 
Caci parca nu ma pot abtine 
Sunetul mortii defineste ceea ce sunt ...
Un mort cu ochii verzi 
O faptura ce traieste vesnic o tragedie 
In care niciodata parca nu vei mai putea sa crezi 
Ca va raspunde chemarii celor o mie .


Primeste-mi trupul in mormant ,
Iar mintea strange-mi-o intr-o poezie
Nu o lasa iarasi sa iasa pe pamant
Caci e straina de va urma sa fie .
Un inger-demon la striga-ncet
La revedere muritori incruntati
Voi pleca in lumea unde nu am ce sa mai pierd 
In lumea efemera a celor etern ciudati ...

Mi-e dor ...

Mi-aduc aminte de ploile de vara 
Cand ramaneam afara 
Si ne udam pana la piele
Visand la orez cu lapte si scortisoara .


Cream lumi fantastice ,
Eram celebrii, cavaleri cu un bat in mana
Treceam prin stari mai mult decat magice
Cand se termina scoala la sfarsit de saptamana .


Invatam sa numaram , dupa juliturile din coate
Suflam praf de stele peste noi , sa cel putin asa credeam
Cu puii de oameni din ziua de azi , asa ceva nu se mai poate
Mi-aduc aminte ca ii furam baticul bunicii si apoi zburam .


Pana sa fiu poetul alcoolic care sunt acum , am fost si eu asa 
Inchis in lumea mea , fatastica si uneori dureroasa 
Acum sunt un simplu melancolic , patetic cu vise de catifea
As vrea sa mor , sa zbor iarasi ca nebunul prin casa ...


Mi-e dor de tine copilarie ...

Monotonie

Iarasi ma plimb printre morminte
Luminandu-mi calea cu privirea
Singur ma pierd printre cuvinte
Care sa-mi explice menirea...


Iarasi imi cos stele-n haina
Merg ca prostul muritor
Scriu poemele-mi in taina
Ascultand muzica de izvor ...


Iarasi respir iubiri pierdute
Sufocandu-ma cu ele
Imi plimb gandul prin lumi nestiute
Caut un rost iubirii mele ...


Iarasi zambesc cand vad o floare
Mangaiat de vantul sortii
Legandu-ma intr-o inchisoare
De-asteptare vesnica a mortii .


Iarasi ma joc cu noroiul de dupa ploaie
Vorbind gentil c-o papadie
Si-ntr-o asemenea vapaie
Traiesc a poetului monotonie ...

Scrisoarea

Timpul se strangea in palma ta
Cand ma tineai de mana cu degetele tale moi
Mai stii  , cum ne sarutam sub dansul fulgilor de nea ?
Si gheata fierbea pe-atunci doar pentru amandoi ...


Adunati-am stele in fiecare noapte 
Sa le dau numele tau imbratisati in abisul dragostei
Acum tot ce-a ramas , e spatiul ce desparte
Doua suflete ranite , doua flori salbatice de tei ...


Tu , ramasa-n viata-ti trista 
Eu mort , ramas in amintiri
Noi declarandu-ne in vise cuvinte ce nu mai exista 
Radiatile angelice , ale unei mari iubiri .


Buzele mele , acum descompuse 
Distruse de timp , pierdute-n pamant
Iti tremura iubirea cand iti aud talpile arse
Peste trupul meu degradat trecand .


Adio , scrisoare de litere frumoase 
Ajungi la iubita mea , eu mor 
Cancerul imi cade-n trup , asemeni unei zile ploioase
Cand vei citii iubito , sunt mort dar inca te ador .

Ce

Prin modalitati metaforice ,
In ocazii retorice ,
Senzatii ideologice
Stari euforice
Plin de dimineata pana seara de narcotice
Pot sa iti spun cuvinte sincronice
Despre povestiri trolice
In urechi nespalate inca din vremuri gotice
Iti ard printr-un vers toate functiile metabolice
Provocandu-ti crize nevrotice
De parca ai fi luat psihodelice
Ai acum stari de panica cronice
Acum in ultimele tale respiratii periodice
Iti spun la revedere prin priviri demonice
Cu raze de rau pur microscopice
Am versuri mai rele decat unele batai categorice .

Roman normal

Incearca sa imi scrii in palma 
Drama despre mama , o sama
De cuvinte dramatice , imi soptesc lirice
Delicire , vorbe ideologice 
Ca cica am probleme neurologice 
Dar vad prea bine ca o dau in probleme haotice .


Hai sa ii vedem din balcon , cum o ard monoton 
Si scuipa strigate de jale sincron 
E prea urma de colon 
Sincron cum am zis inca o data 
O freaca pe o ciocolata si se omoara pe o fata 
Disperata care nu o da cu nimeni din ei niciodata ...




Colonizare , globalizare si nemancare 
Problemele cu care te confrunzi zi de zi 
Nerealizare , vatamare si onoare 
E tot ce ai putut in 19 ani devenii 
Pacat ca o arzi in a fi sau a nu fi 
Cand ai tai stau si numara peretii 
Fara a se gandii , la motivul vietii 
La diferente si , unele neplaceri ce 
Le ai de la ei poate ca sunt prea batrani bre .

O simti acum in jar 
Asa ca o arzi banal
Cu o tigara luata de la varatu' Trial 
Nu fi atat de temperamental 
Pentru mine , pentru toti 
Esti doar un roman normal .

Cine esti ?

Ti-am ars tigara inimii in palma
Cu ochii feriti d'ai tai
Am coborat pe pamant fiecare drama
Si am ramas tot la mortii mei .


Mi-am pierdut simpatia de frumos
Cu himera zambetului tau 
Ai ras cand ai plecat , iar eu furios
Mi-am lasat vocea prada demonului meu .


In cap imi vin acum mii de cuvinte delirice
Strans in brate de mine insumi , rastignit in pat
Sunt eu cauza suferintei de proportii biblice
Am ras , am plans cu tine ... si totusi m-ai uitat .

Nimic

In fiecare zi mor cu 24 de ore fix
Peste fiecare ora ma avant ca foaia pe pix
Ne e scris sa traim otraviti cu minciuni 
Si zeii falsi ce poate ne-au facut mai buni 
Dar strabunii nostri , ce dormeau prin paduri
Nu isi deseneau figuri si nu omorau de placere prin naturi 
Obsene , cancerigene si nu ucideau culturi .


Aduc lumina in fiecare zi , aprinzandu-mi tigara 
Si impartasesc rezidurile tabacului prin toata autogara
Cu fumul ce candva nu ucidea parca asa de rau 
Cu luxul din pachet , imi arunc privirea spre Dumnezeu 
Dar parca nu ma vede , ca eu sigur nu il vad 
Si ce au scris stramosii nu prea mai pot sa cred 
Deodata si ratiunea incet incep s-o pierd 
Umanitatea dispare cand simt diavolii cum ma ard .

Edituri

Mi-arunci durerea scrisa printre randuri
In critici fara suflet si semne de punctuatie
Nu ai simtit vrodata cum e sa scrii pe fluturi
Sau ai ramas afara din a pasiunii ecuatie .


Ma strangi de mana , cand zgarai foaia bine
Sunt ca un copil crescut in orfelinat ,ce trebuie sa zambeasca
La vederea lunii , nu poti sa ma tin in mine
Si plang scriind jocul vietii pe bolta mea cereasca .


De ce imi editezi sentimentele pe care nu le simt ?
De ce ma arzi cu apa , cand scriu si ma trezesti 
Din visul literaturii inimii , s-apoi ma pui sa mint .
La sufletul meu de poet chiar nu te mai gandesti ?


Dar totusi in fond asa a fost sa fie 
Nu poti sa traiesti frumos cu izvorul
In minte , sa faci si bani si poezie 
Trebuie sa alegi , s-aleg sa mor de foame in suflet cu amorul ...

Ce zi

Haotic , nervrotic epileptic tremur in cazanele de gheata
Cu vodka in mana sa ma incalzeasca o perioada
Trei jocuri cu viata castigate , mortalitate zero dimineata
Pot sa sper ca Domnul imi va permite si aceasta escapada .


Furios , neprietenos cu dureri de suflet de prea mult gros
Imi trag perna pe cap , incap mii de ganduri acolo dar e prea multa durere
Vad eclere din cauciuc , dar nu am voie caci sunt ca un chiparos
Capabil , stabil sa ofere doar placere nu mangaiere pentru orice muiere vere.




Hilar , traiesc inca si in aceasta dimineata , am lacrimi pe fata senzatii de greata
Din tricou ramanand doar o ata perfecta cu imprimeu colorat
Cad beat inca o data si ma invartesc necotrolat enervat ma gandesc la viata
Care e doar o zdreanta prinsa de un inrolat ,Domnul nu m-a uitat , sunt inca viu dar putin cam beat .


Ma duc sa pregatesc cina de dimineata ca e 3 fara un sfert si tot nu am facut nimica
Cainele latra , bunica ma musca sunt intr-o eterna nevroza 
Si stiu sa retin ca am ratat iar la moarte gaurica 
Nu pot sa trec asa prin viata cum trec altii prin hipnoza.


Mi-ai aruncat in apa rece sufletul si acum zici ca sunt insensibil ?/
Cat de credibil penibil si irascibil ma poti tine
Cand toate visele mele s-au naruit in tine incredibil
Si nu pot sa te sufar , o umbra macar cu inima n-o pot sustine .


Trec versuri pe foaie , vantul imi da bataie si ochii rosiatici zambesc in oglinda de la baie , mii de paie coaie s-au ars pe vapaie si nimeni de cand eu stiu cate " mai e "

Drama

Jocul tragicomic ce l-am avut pana acum
S-a terminat deodata , se numea viata
Din el a mai ramas doar dare sterse de scrum
Si-l privesc cu dor , in fiecare dimineata ...


Sunt mii si mii de ingeri , ce cad de printre noi
Cu aripile frante , de dragoste sau ura
Au fost si ei muritori dar au zburat desupra dealurilor noi
Cele interzise , au cazut si-acum fac parte din natura .


Jocul numit viata , se sfarseste pentru toti incet , incet
Chiar de l-ai mai juca o data , si chiar daca renunti 
In gri ca un nor de toamna , sau colorat ca un sticlet
In doliu pentru zambet sau cu inima plina , tot acolo ajungi .


Acolo unde cerul prinde marea in brate , cu ochii ei verzui si inspumati
Unde stranutul Domnului tuna peste padure luminat ,fulgerator
Cu aripi noi si fara haine , unii raman inspaimantati
Si-si spun " Nu vreau sa mor !" si pentru viata ramai doar un simplu jucator .


Acum jocul tragicomic , balanseaza spre comedie pura 
Cand nebunul rade pe patul mortii cu tigara in gura si striga mama 
Dar devine parca o schita , imbibata cu foile in lacrimi arse de ura
Dar la final pentru oricine , jocul vietii , si filmul mortii vor ramane doar o drama ...