Jocul tragicomic ce l-am avut pana acum
S-a terminat deodata , se numea viata
Din el a mai ramas doar dare sterse de scrum
Si-l privesc cu dor , in fiecare dimineata ...
Sunt mii si mii de ingeri , ce cad de printre noi
Cu aripile frante , de dragoste sau ura
Au fost si ei muritori dar au zburat desupra dealurilor noi
Cele interzise , au cazut si-acum fac parte din natura .
Jocul numit viata , se sfarseste pentru toti incet , incet
Chiar de l-ai mai juca o data , si chiar daca renunti
In gri ca un nor de toamna , sau colorat ca un sticlet
In doliu pentru zambet sau cu inima plina , tot acolo ajungi .
Acolo unde cerul prinde marea in brate , cu ochii ei verzui si inspumati
Unde stranutul Domnului tuna peste padure luminat ,fulgerator
Cu aripi noi si fara haine , unii raman inspaimantati
Si-si spun " Nu vreau sa mor !" si pentru viata ramai doar un simplu jucator .
Acum jocul tragicomic , balanseaza spre comedie pura
Cand nebunul rade pe patul mortii cu tigara in gura si striga mama
Dar devine parca o schita , imbibata cu foile in lacrimi arse de ura
Dar la final pentru oricine , jocul vietii , si filmul mortii vor ramane doar o drama ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu