Jurnalul unui inger

Il vad si-acum cum sta pe drum 
Pierdut in amintire ...
Si-ar vrea sa fie iar nebun ,
Sa dea lumii de stire  ;
C-a fost candva un fat-frumos
Cum nu era niciunul 
Dar nu dadea vreunei rost ,
Si tot pleca nebunul ... 

Si-au fost si zile in pustiu ,
Cand nu avea pasare .
Iar nopti manjite de-argintiu , 
Moi de lacrimi amare ...
 Din toate fetele din sat .
El o placea pe una .
Ea il placea dar cu pacat , 
Si se iubeau intruna ...

Intr-o zi topiti de un sarut , 
Pierdut in retina ei albastra ..
I-a spus :" - Eu nu pot sa te uit,
Te vreau a mea mireasa !"
Ea stransa in gat de dor,
A tremurat cu groaza , 
L-ar vrea al ei nemuritor , 
Dar pare-se-a fi oaza ...

Si-apoi s-au luat de sot si soata , 
Au petrecut cu luna , 
Pana cand inspre dimineata , 
A disparut nebuna ...
Si-au petrecut cu soare cald , 
Imbatat de fericire , 
Soarele s-a proptit in nori , 
Ei si-au jurat iubire ...

Si-au fost multi ani cu sarutari , 
Si zile de pacate , 
Au si multe-mbratisari , 
Si doua palme date ...
Dar se iubeau , pana-ntr-o zi ,
Cand rupse lantul firii , 
Femeia ce mult l-a iubit , 
Cauta cheia despartirii ...

Si-au plans , ramasi imbratisati , 
El , confuzat de moarte , 
Cum pot fi-atatia ani uitati 
Si cum de ii desparte ...
Ea a plecat indurerata , 
Desii-l iubea nespus , 
Era bolnava-aproape moarta , 
Si el era rapus ....

Trecut-au anii peste ei
Cu altii agatati .
El inca plangea la poza ei ,
Ea la a celorlalti ...
S-au intalnit intr-o buna zi ,
Cu intamplarea-n sange ,
A fiert inima spre-a iubii ,
Si-au inceput a plange .

Si-a plans o zi , doua sau trei 
Femeia-ndurerata .
Apoi s-a agatat de-un tei ,
Si s-a aruncat uitata ...
Barbatul plans-a vreo cinci zile ,
Dar a gasit puterea .
Si-a rupt din carte trei zeci de file ,
Si a invins durerea ...

Cand moartea iarasi i-a unit , 
Au decis sa se desparta ,
El stia ca era iubit ,
Ea , ca n-o s-o uite vreodata .
Si au plecat pe drumul lor ,
Dar au fost zile si nopti ,
Cand se-ntalneau intamplator ,
N-aveai cum sa socoti ;
De se iubeau sau poate nu ,
Era ascunsa in privire ,
Albastrul ei , verdele lui ,
Pierduti la nemurire .

Eu, inger bland cu dar de-a da ,
Lumii de povestire , 
Spun , om umil ca-n viata ta ,
Ai numai o iubire ...

Alter ego

A fost odata ca-n povesti ,
A fost candva intr-o poveste , 
Un om pierdut prin Bucuresti , 
Ce nu-si dadea de veste ...
Si era singur la doi parinti ,
Cu fratii-n vitregie ,
Normal  ,  un ciudat printre sfinti ,
Suspect de omenie ...

Si spumega de mic copil , 
Bolnav , discret dar vesel , 
Dorind vesnic a fi util , 
Dar prea slabut si mititel ...
Trecut-au anii rand pe rand , 
Invatat-a sa iubeasca , 
Zorii il prindeau tremurand , 
Incercand sa mai zambeasca ...

Bunicii lui de mic l-aveau , 
Cu bune si cu rele , 
Si mort , ei inca il iubeau , 
Si-au fost si clipe grele .
Apoi prindea zile cu luna , 
Ocupat fiind sa traiasca , 
 Zi sau noapte ii era tot una , 
Uitase sa iubeasca ...

Si-acum zarindu-l iar la bloc , 
Raman sa il privesc , 
As vrea sa-i spun sa stea pe loc , 
Si-apoi sa ii soptesc 
Ca si eu sunt in locul lui ,
Dar inca il iubesc ...

De-ar fi sa mor maine

De-ar fi sa mor maine , as murii cu zambetul pe buze , 
Mi-as amintii in ultima secunda clipe ce vor vrea sa ma amuze.
Altii vor sa ma acuze ca sunt prea nepasator , 
Si bag in mine ca un dictator , vesnic delasator ...
Un pusti trecut de copilarie , cu o manie pentru sublim , 
Cu o ragalie de sentimente pe care vreau sa le suprim ...

Nu as concepe sa regret ce mi-am provocat intreaga viata ,
Caci moartea e o boala provocata de speranta ...
As gusta din ea in fiecare dimineata , dar mi-e greata si devin nemuritor ...
Un copil ce creaza , un handicapat luptator ...

V-as multumii tuturor celor care v-ati indoit de mine vreodata , 
Caci mi-ati schibat drumul de la normal la o fiinta ciudata ...
Incapatanata si infantila , stangace dar utila .
M-as fi pierdut in ani , doar drept chestia aia umila ...
Inainte sa mor as zambii in amintirea , 
Celor ce m-au ranit ca apoi sa-mi trezeasca iubirea ...

Moment

Simt fiecare particula de aer cum imi mangaie plamanii ;
Cum ochii mi-se impart pe cerul liber sub rochia moale a lunii , 
Cum organele mele sclavagiste si-au neglijat stapanii , 
Cum metafora vietii se pierde in cartea minciunii ... 

Ma vad ca si cum oamenii sunt orbi practic privind prin mine , 
Ma gust amarui , cu iz de gutui , mirosind a toamna tarzie ,
Condus de manie , manat de-antipatie si dependent de empatie ...

O parte din mine scrisa

Nu pot sa mint , ma schimb cu fiecare zi ce trece , 
Si fiecare om pe care-l intalnesc in viata la un moment dat ma lasa rece , 
Dar iert , nu am motive sa port ura doar ca orice om-e obisnuit sa dea din gura , 
Fara masura si sa ma judece dupa aparentele unui om pierdut ce-njura ...

Am imbatranit inainte de termen cu gandul la batranete , 
Am plans dupa haine pentru suflet cand am constatat ca-s zdrente ...
Dar viata merge inainte , printre rele si stropita cu cuvinte , 
Viata nu minte , iti da totul pe fata , important e cine-o simte .

Spune-mi ca vezi frumusetea ca majoritatea
Si o sa iti spun razand ca ai distorsionata realitatea ...
Nu-i nimic frumos in zece straturi de machiaj , 
Si-ai sa constati in zece ani ca te-ai indragostit de un miraj ...

Naturaletea costa , consta in puterea de a raspunde direct si fara ocolisuri , 
Unei intrebari capcana  care indiferent de crezi , e un cutit cu doua taisuri ...
Ma pierd cand vreau sa invat ceva si vad ca nu reusesc , 
As renunta , e prea usor ... pentru unii sunt masochist cand vad cat ma chinuiesc ...

Nu cersesc , cer multe , desii daca mi-se cuvine lupt pentru ce-i al meu , 
Razbat in razboaie mentale , si desii nu cred in credinta , totusi cred in Dumnezeu ...
Stiu ca pun prea mult la suflet , dar ce sa fac ... daca am unde ,
Si raman acolo amintiri ce nu au sens , dar care pot patrunde sufletele voastre marunte ...

Nu ma pot ascunde o vesnicie de poezie , stiind ca am darul dureros de a scrie , 
Si fiecare zi incerc sa ma regasesc in versuri ... Desii tind sa ma indrept spre manie , 
Nu e usor sa constat ca nimeni nu ma vrea defapt , 
Iar cine ma vrea nu ma cunoaste , simtindu-ma supraapreciat ...

Nu pot sa spun ca vreau viata eterna , ca as murii si azi , 
Nu vreau sa ma pierd in viata asta , desii frumoasa , o lunga alegorie de agonie si extaz ...
Ma indrept usor spre balcon sa imi aprind o tigara , 
Asta a fost o parte din mine scrisa ... sper ca e ultima oara ...

Traind in trecut

Priveste-ma , sunt eu ...sunt cel ce-am fost mereu ;
Primeste-ma cu caldura cu care te-am primit si eu ,
Iubeste-ma , te doare ? Crezi ca pe mine nu ?
Sau oare nu-ti amintesti  cand ne-mparteam sufletul ?

Nu vezi ? Sunt tot aici , te-astept sa te pierd iarasi ,
Sa te urasc din nou , sa redevenim tovarasi ...
Asculta-ma o clipa ! Urasc clipa cand m-ai arestat in cordul tau pentru pacate !
Urasc sa te iubesc atat de mult , urasc sa te vad in realitate ...

Bolnav ma simt ... ma mint ca nu te mai simt ...
Ca nu vreau sa te sarut , ca incep sa te uit , ca nu-s pierdut fara sa te cuprind ...
Si-atunci brusc schimb polaritatea gandurilor mele ,
Si ma pierd in praf de stele , ma pierd cu firea vietii ... ma pierd in durere ...

Poti sa mai vi o data ? Poti sa fi iar fata , nu femeia ce esti acum ,
Poti sa ma mai saruti sub ploaie si sa ne imbatam cu fum ?
Ai putea oare vreodata ... sa dai timpul inapoi ,
In vremurile in care sorele rasarea doar pentru noi ? ...

Stii ca valurile vietii noastre se sparg la tarmurile timpului ,
Si devenim tot mai putin din ce am fost candva , devenim sclavii trecutului ,
Contrar situatiei de fata , am ramas acelasi eu :
Ingropat parca-n speranta si frica de Dumnezeu ...

Apocalipsa

Afara-i frig si moarte , sub stele curg lacrimile lunii , 
Si oamenii sunt morti de-o zi , desii mai respira unii ...
Si-a uitat sufletele in apus , pierduti de cer si univers ,
Subcititi suciti de viata , nu aveau pic de interes ...

Si astia mici , comete-n zare , dau foc si moarte peste copaci , 
Iar lacrimi mici , margaritare se scurg pe-al brazilor obraji ...
Sub ultimele cuvinte ale soarelui se scalda mortii-n dimineata ,
Sub privirea curioasa a luceferilor se pierde-n noapte-orice speranta ...
 

Incipit de sfarsit

Unii spun ca dragostea e ca un rau , 
Ce izvoraste din priviri ...
Eu spun ca dragostea e inauntrul tau , 
Si scrie incipitul unei mari iubiri ...

Unii spun ca dragostea e ca o floare , 
Ce rasare din pamant ...
Eu spun ca dragostea e soare , 
Ce-ncalzeste si-un mormant ...

Unii spun ca dragostea e moarte lina , 
Inecata in sevraj ...
Eu spun ca dragostea imbina , 
Tot ce-i bun intr-un miraj ...

Unii spun ca dragostea e viata , 
Si ca uneori deschide ...
Eu spun ca dragostea te-nvata , 
Si daca nu asculti de ea , ucide ...

Alegoria sortii

Ai grija sa asculti ce urmeaza sa iti spun , 
Despre un om , bun ... de nimic si nebun ,
Cum si-a schimbat vederea asupra vietii , 
Cand a cunoscut femeia pura ca roua diminetii ,
Cu un alb parunzator in ochii ei , parca rupti din mare , 
Cu genele arcuite  sub ochelarii ei de soare ...

Cand a imbratisat-o sub ploaie , 
Cand a sarutat-o intaia oara , 
Cand o urmarea la o bataie de ochi , 
Cand o visa in fiecare seara ...

Plecat , distrus ... vizibil patruns de o tristete amara , 
Cu marea inghetata sub amintirea morii , 
Ca o fantasma a celui ce obisnuia sa fie , 
Socat parca de fulgeratul start al terorii ,
Uita de el adeseara cand isi amintea , mirosul ei de primavara ...

Si-au trecut ani peste el , cu rele si cu bune .
Suparat probabil ca nu a fost sa fie , 
Iar viata lui de-i scrisa-n carte nimeni nu poate spune ,
Ca viata lui n-a fost nimic ... decat o tragi-comedie ...

Si parca ar mai vrea s-apara , prin vise si fantasme , 
El tanar fiind , ea tinerica , traind precum in basme ...
Dar tanar nu-i , iar ea probabil nu-l mai stie , 
De cat a iubito si inca o iubeste , acest fecior pierdut in tine ... poezie 

Etapele existentei

Visele si speranta alcatuiesc in ele frumusentea si esenta vietii ,
De la drama apusului pana la mangaierea diminetii ...
Prinse in momentele schimbarii de la copilarie la miezul tineretii ,
De munca la paralizie , pana la linistea batranetii ...
Ne adie in spirit vantul sperantei ca are sa fie bine ,
Si supravietuim dezamagirii , prin amagiri repetate ca nu ar fi fost sa fie ...

Hidosi , batuti de timp , ne trezim reci , goi si obositi de vreme , 
Dar in continuare visam ca e prea devreme sa avem de ce ne teme ,
E prea tarziu pentru migrene si e timpul sa schimbam ceva in frica asta ce ne curge-n vene ...
Ne agatam repetitiv , intuitiv de superlativ , dar ne pierdem in firul vietii ,
Si ajungem nimic ...

Etapele existentei nu pot fi subjugate ,
Si sunt jucate de cei ce te cunoasc in realitate , 
Nu poti schimba un om ce nu il cunosti  cum la fel de bine , 
Nu poti spera sa-ti schimbi destinul , cand nu te cunosti pe tine ...

Pacate

Spre asfintit ne indreptam cu totii , 
Lasandu-ne prada mirajului vietii ,
Mirajului nemortii ...

Si alergam in sine insine doar sa descoperim , 
Ca iubim ... la fel cum suferim ..
Ne inaltam ... la fel cum coboram ,
Ca suntem tarana ... suflata de un nebun ...

Pierdem dragostea printre regrete , 
Printre false sentimente , 
Pierdem ratiunea printre pietre , 
Si rasfrangem perfectiunea creatiei pe niste obiecte ...

Iar cand apunem , timizi de viata , 
Obositi de lupta , chinuiti de speranta ...

Realizam ca nu suntem nimic de neinlocuit , 
Ca suntem mici in fata cuiva fara de sfarsit ..

Iubiti am fost , iubiti vom fi pana la sfarsitul timpului ...
Iubirea nu are valoare , ea exista in esenta spiritului , e de datoria ta sa o pui in valoare ...

Dusmani ...

Nu pot sa sper decat ca urmeaza o viata viitoare ,
Asa ca iti urez la revedere si iti aprind o lumanare ...
Ca poti sa te-abati asa d eusor de la cale , 
Si sa constati constand ca nu mai ai nici o scapare ,
Nu pot sa imi imaginez o viata mai tulburatoare , 
Mai plina de teroare si oroarea de a fi capabil de orice preschimbare.
Sufletul iti pleaca la plimbare , 
Te ti de bare si cu ultima suflare , 
Blestemi orice te-a dus la o asa finalizare , 
A sortii cu triumful mortii peste orice vietuitoare ...

Nu suport sa te vad prins intre canale si drame , 
Canalii si mame , saturatie si foame , portelan si tomberoane , 
Te ridici ca plumbul , cazand tot mai adanc in pamant , 
Cum te cumperi sa te vand , sa te topesti in interior tremurand , 
Sughitand si comparand fiecare gand dinainte de mormand , 
O sa ma vezi ultima oara pe cuvant , imi dau cuvantul ...

Altufel.

-As fi incercat , normal ; sa fiu normal , universal , 
Versatil si iesit din cotidian , 
Special , sa dau recital
Sa plec apoi in plin succes pe meridian , 
Sa imi vad visul implinit si sa dispar ...

Dar cum e cand vezi ca nimic nu iese bine , 
Si ca de cele mai multe ori ti-e rusine de tine , 
De ce faci , ce tragi , ai draci , 
Iti vine sa bagi in tine saci , 
Sa vezi ca cei ce se indoiesc de tine , 
De obicei iti sunt si dragi ...

Nu ma pot oprii din scris , 
E ca un vis , 
Unul interzis transcris din paradis , 
Prin pix sau penita , 
De la rasaritul encefalului , 
La apusul din temnita ...

Si demonii mei ma cauta , 
Imi spun ca la bine e bine sa fi distant , 
Sa nu ti-se fure norocul , 
Sa ramai echilibrat , 
Dar nu pot si pierd adesea , 
Sanse unice in viata , 
Imi aduc aminte de ele , 
Mereu cand ma trezesc de dimineata ...

Si e rau sa vezi cum pleaca , 
Iubirea ca o piatra seaca , 
Si se-asteapta s-o astepti , 
Constient c-o sa se-ntoarca , 
Dar n-ai timp din tinerete , 
Cauti alta frumusete , 
Cauti aceiasi tandrete , 
Si te-alegi numai cu zdrente .
Spui ca te simti blestemat , 
Stii ca tu esti de blamat , 
Trebuia s-o fi asteptat , 
Acum e cu alt barbat ,
Mori singur si deprimat ...
S-a sfarsit ... esti terminat ...

Sper

Sper ca oamenii sa isi prinda fluturii din stomac ,
Sa ii imparta intre ei , neintrerupti de nimic ,sa fie pretuiti ,
Sper sa fiu nevoit sa tac ,
Sa fiu iubit , sa fim iubiti , sa fim nedespartiti ,
Sa ma sa asculti , sa alergam desculti ...sper sa fiu prietenul tau sarac ...

Sper ca nimic sa nu desparta ,
Doua inimi ce vor sa arda ,
Sper sa ploua , sa bem roua ... sa fim eterni , minunati ,
Sper sa ne trezim impreuna , de mana , sinceri si curati ...

Sper sa fiu simplu , amplu in orice incercare de a-te surprinde ,
Sa fiu cel ce te cuprinde , 
Sa te cutremuri in bratele mele , cu pleoapele grele ,
Sper sa fim la un moment dat ce-am fost candva ,
Doua firicele de praf de stele ...

Sper sa fi , sa devii frumoasa ,
Sa imi fi , sa imi devii candva mireasa ...
Sper ca oamenii sa ma recunoasca drept cel ce-a cucerit zana iubirii ,
Sa avem sufletele legate prin tainele gandirii...

Sper sa mai sper ca azi si maine ,
Sa fi dulceata ce se intinde pe mine ca pe paine ,
Sa fiu batran , iar tu o prea frumoasa doamna ,
Sa picam impreuna , grizonati , legati de mana ca frunzele de toamna ...

Sper sa indulcim pamantul cu sarutul nostru ...
Sper , oameni buni ...ca visul asta sa fie si al vostru ...

Jurnal

As incerca sa vad si altceva in mine 
Decat un simplu om ce vorbeste in rime , 
Dar imi aduc aminte ca printre cuvintele subtile 
Ce imbina stari docile cu revolutii din doctrine ,
Se afla un introvertit sucit din clipa-n clipa , 
Ce-si traieste parca restul zilelor sub lupa , 
Ce crede ca tot ce e rau e din a sa culpa ...
 Norocul meu adevarat e ca sunt nemuritor din multe puncte de vedere , 
Si vad in orice ajutor simplu si onest o mangaiere , 
Altfel m-as fi dus demult impins de teroare si durere ,
Nefind capabil sa-mi creez placere ca un onanist trist dependent de somnifere ...

Nu-mi cer scuze fata de cei ce stiu sa ma acuze , 
Sau ce incearca sa m-amuze cu scuze infintile si privirile optuze , 
Aruncand in spatele meu obuze ,
Sunt caractere confuze ... 
Nu pot decat sa ma rog ca undeva chiar am un suflet pereche , 
Si ca dragostea e simpla , nu se ia dupa ureche , 
Nu vede , n-aude , nu simte si nici n-ascunde , 
Sentimentele placute de strigatele surde ,
Ce-au tacut s-asculte sunetul atator vise omorate , 
De betii crunte si orgolii marunte ...

As vrea sa pot sa nu privesc cu ura orice faptura , 
Sa revad frumosul anilor de-adolescenta , 
Ce i-am pierdut in esenta , 
In atatia ani de absenta , 
Si abstinenta mentala , 
Cand altii descopereau dragostea , 
Eu imi cautam reteta fatala , 
Transformand arta de-a traii in piatra mortuara ...

As fi vrut sa nu-mi petrec restul clipelor ingropat in regrete , 
In scancete surde si in resentimente ...
Poate mi-era mai simplu sa invat ce-i rau sau bine , 
De la altii mai prosti ca mine , sau din filme ...
Din ce imi trec zilele constat ca am avut atatia ani in care m-am mintit singur , 
Ca sigur nu sunt singur , ca am doi , trei prieteni si ca sunt apreciat , desigur 
Nu o sa uit ca oamenii sunt rai si profita sub ochii tai ,
Cand te vad impins de nevoi in noroi , 
Si  iti zambesc cu ochii reci si goi , 
Cand vad ca reusesti in fata lor pe spatele tau ,
Ca ti-e bine dup-atata rau si ca esti calit de greu , 
Ca incepi sa crezi in Dumnezeu ...

As vrea sa cred ca sunt un om nebun , 
Ca in sufletul meu sunt bun , 
Ca pot pune in practica tot ce spun 
Si ca realizez acum atunci cand ma abat de la drum ...
Dar cum sa ma mint singur pe mine , 
Cand sunt dependent de rime , 
De a spune altora de bine , 
Si in mintea mea e moarte si mii de sentimente meschine ...
Sper sa scap de povara urii , 
Sa patrund adanc in tainele literaturii , 
Sa uit sa scriu poezii despre copii , 
Sa-i am pe-ai mei , sa-i cresc , sa am ce le oferii , 
Sa zambesc cand o sa ma gandesc la ce gandesc acum , 
Sa cresc spiritual ... sa fiu doar un nebun cu suflet bun ...

Poesie ...

Hilar , vad morti si moarte in parcuri cum se tin de mana , 
In zadar , saruturi uscate cu iz de matraguna , 
Buimac , ma uit la mine in trecut si parca-mi vad viitorul ,
Nimeni si nimic nu poate sa-mi mai schimbe amarul asta , dorul ...

Vad pasari rupte-n aripi cum zboara sub pamant , 
Flori uscate sub soare si inecate in mormant ,
Vad ca nimic din ce ma-nconjoara nu-mi mai prezinta interes , 
Constat ca sunt constant luat sub picior si neinteles ...

Nu cred ca mai exista suflete pure , simple , 
Nu vad femei frumoase , nici copii ca-n alte zile ,
Suspin cand vad ca viata se scurge-n amintiri ,
Am pierdut in tine dorinta unei mari iubiri ...

Si-mi rad in fata multe , ca vorbesc de pacea inimii si suflet  , 
Cand altii doar falseaza sentimente la fereastra , 
Inchis ma vad in noapte , cu stele-nfipte-n cuget ,
Iar luna ma-nfioara cand imi canta de inima albastra ...

Nu pot sa vad frumosul , cand nu esti tu alaturi ,
Nici gloria-n poeme , nu mi-o gasesc adesea ,
Incerc sa uit de tine , dar tu tot mi-te alaturi ,
De parca-ai vrea iubito , sa ma inveti ce e tristetea ...

O stiu , de n-as mai stio , imi amintesc mereu ,
Cum mint ca vad totul in negru doar sa ma crezi cat sufar ,
Desii viata-i frumoasa , mi-e dor de tine rau ,
Incerc sa iti arat ca imi lipsesti si ma autosupar ...

Nici nu cred ca exista asa cuvant in limba mea materna ,
Dar nici asa iubire , cum ti-am purtato tie , 
Atatea lacrimi arse , au lasat sare pe perna ...
Atata dor si-amar , pentru tine ... atata poesie ...

Pour Amour ...

Tu simpla stare infioratoare , 
Ce imi strangi sufletul in buze...
Cine-are puterea-nfloritoare , 
Sa te acuze , sa te refuze ?

Unda divin melodioasa  ,
Ca o sonata a tacerii , 
Iubire simpla si frumoasa , 
Tu, imn sublim inchinat durerii ...

Ma porti in zbor peste dealuri si m-asiguri ,
Ca daca te primesc napoi ma mantuiesc ,
Iubire proasta , acum bat campii singur ,
Si te cersesc , dar nu te mai zaresc ...

Ma-ncurc cu tine in dansuri goale , 
Sub cerul bland de fin de vara , 
Ma plimb cu tine-n amintire , 
Gandul la tine ma-nfioara ...

Si-astept sa vi , duioasa stare , 
Cu bratele adanc deschise , 
Caci cine te degusta moare
Ingerul meu cu aripi stinse ...

Nici eu nu stiu de vreau iertare , 
Nici tu nu vrei sa imi dai pace , 
M-as sinucide in bratele tale , 
Si-ti jur ca nu m-as mai intoarce... 

In zilele astea

E cert ca nu voi fi ascultat , citit sau apreciat pentru ce scriu ,
Nu am cum sa fiu un om scriitor pe placul tuturor atata timp cat sunt viu , 
Ca moartea creeaza dependenta , si satisfactie , 
Devenind stea intr-o constelatie de oameni renegati din gestatie , 
Ce isi gasesc linistea in scrieri si meditatie , 
Nu astept remuneratie de la populatie , 
Ca dau sfaturi gratuite unor oameni ce nu-si cunosc prezentul ,
Traind intr-o permanenta renegatie .
Nu am pic de gratie , am doar ambitie , 
Nu sunt traditional , conventional dar am traditie , 
Desii sunt aparent inca o victima a fenomenului de inanitie , 
Rup garduri umane cand vine vorba de dreptate si justitie ...

In zilele astea , cand sefii supremi dorm in post , 
Si oameni fara adapost sunt batjocoriti pe strazi ,
Batuti si lasati inlacrimati , rupti in bucati in casuta lor din lazi , 
Ma gandesc la iubire , si nu neaparat dragoste sau atasare , 
La detasare de materiale si standarde sociale ...

Imi doresc sa infrunt durerea si nepasarea , 
Sa inlatur puterea si sa induc schimbarea , 
Monstrii zilelor noastre au chipuri de inger 
Si e ger in sufletele celor ce iau decizii raspunzatoare de flagel ...

Adesea ma vad inchis intr-o camera obscura , 
Blestemat sa tac din gura , 
Sa am masura la gandire si nu pot decat sa bat in tastatura , 
Injurii si dovezi in care poti sa crezi 
Dar societatea asta e prea ocupata de virtual si ura , 
Sa vada ca libertatea lor e o forma spirituala de dictatura ...

Nu pot sa spun ca m-am schimbat la fata cu frica de moarte , 
Ca imi pun prea mare speranta sa-mi vad candva numele pe-o carte , 
Sa am parte macar universal de putina dreptate 
Dar frate , iarta-ma ca sunt ingropat in pacate 
Si inca fug de aceasta crunta si distorsionata realitate . 

Printre drumuri ascutite , cu fumuri alungite ,
Stari nemarginite si filozofii nebanuite , 
Stau gandurile mele abolite de vapori si termite ,
De depresii nesimtite , si credinte osandite ...
Ma vad direct responsabil de tot ce e rau in viata mea , 
Desii stiu ca lumea e rea , si in general fericirea e grea , 
E vina mea pentru ca am crezut ca visand voi schimba ceva 
Dar sunt plapand , sa pierd la scor razand lupta cu moartea ta ...
A sufletului meu , candva dulce ca portia ratiunii de baclava ...

Nebun

Lasa-ma sa te mai vad o singura data ,
Sa-mi pierd viitorul in ochii tai ...
Ofera-mi sarutarea ta o data , ca niciodata ,
Surprinde-mi simturile cu ale tale buze moi ...

Imi voi pleca privirea in amintirea ta ,
Vor fi nopti si zile cand voi plange , lacrimi de sange ,
Cand ma voi scurge si voi ajunge intr-un final o perioada grea ,
Din viata ta , fa-mi cuib in obrajii tai , si ma voi stinge ...

De-ar fi sa-nebunesc , si simt ca ma pierd cu firea ,
E pentru cat te iubesc si cum ai definit iubirea , 
De sunt o pata neagra pe sufletul tau curat , 
Prefa-te ca te vindeci , dar sa nu ma fi uitat ...

Vreodata de-mi voi pierde drumurile printre ale tale , 
Nu ma ferii cu ochii , si ureaza-mi ziua buna , 
Caci pentru fiecare secunda cand te vad imi plang cu jale , 
Tot dorul sarutarii tale pentru o saptamana ...

Nici vara nu e vara , nici florile nu-s flori , 
Nici soarele n-apune , nici nu mai am culori , 
Esti simpla si sublima , cand te cercetez ma trec fiori , 
Nici filozofii nu pot spune cat de mult ma infiori ...

Si zbori agale-n mine , cu zambetul tau specific , 
De vei venii diseara , sa-mi spui de dinainte , 
Caci dorm de dor si doare , nu pot sa identific , 
De esti femeia ce ma iubeste , sau doar alta de minte ...

Si ea venii sfioasa , in rochie de paie , 
Cu spic in par , de parca vroia sa ma iubeasca , 
Imi spune ca-s nebun , fac prea mare harmalaie , 
Si ca iubesc mirajul , dar el nu poa' sa ma doreasca ...

Si dorm acum in casa , cu foile pe piept , 
Incerc sa uit de ea , chiar daca nu exista , 
Sunt un nebun ce a iubit mult prea concret , 
O muza a iubirii , himera narcisista ...

Si-aveam un brau facut , sa i-l dau cadou in ziua-n care , 
Ma va iubii asemeni cum o iubesc si eu , 
Dar ea nu mai se-arata si-am aruncat-o-n ceruri , 
Iar oamenii acum ii spun ca-i curcubeu ...

Pistol

Cine sunt eu ?
Ce sunt ?
Erou ? Arma de distrugere umana ?
Salvez milioane , facand alte milioane de oameni sa planga ...
Nici luciul meu nu-i real , sunt doar metal 
Ce rugineste , moare , se retrage daca-ncepe sa planga ...
Am vazut un barbat , 
Era pisat ... plangea de speriat , 
Ma ruga sa-l iert , ca m-a acrosat si l-am ratat , 
Nu l-am iertat , ar fi fost culmea ,
In general nu-mi pasa nici cat negru sub unghie de ce se plange lumea ...
Si poate ca ma durea , gandind ca putea sa-mi fie tata , 
Dar razboiul cere moarte , compasiunea altadata ... 

Am sufletul de plumb , cu explozibil in cerul gurii , 
Dorm mai mereu , dar cand ajung sa ucid , ucid fara problema ratiunii , 
Ma gandesc ca e spre binele natiunii , 
Cel putin asa mi-au zis ei unii , 
Ca noi , suntem cei mai buni , ca vrem doar bine si infrangem raul , 
Dar ma gandesc , de ce binele asta nu impiedica stiloul 
Sa scrie despre durere si despre patima soldatilor pentru ucis , 
De ce cand ma retrag din lupta , imi retrag mereu ce-am scris ?

E atat de simplu sa iei vietii , desii poate ca dam la schimb , 
Nu-i schimb de trairi sau pasiuni , e schimb de schilodit , masacrat si ucis in contra timp ...
Dar ca mine sunt multi altii , 
Lupta ca barbatii , 
Dar in tacerea cortului plang ca dezaxatii ...
Ca e greu sa vezi pe zi , mii de tati de copii , cum pleaca ciurutii , 
Luandu-le speranta la a mai iubii ...
Si daca nu ii ucidem noi , atunci cine ?
Astia mai sus pusi au spus ca ne da doar paine , 
Si la intoarcere masini straine ,
Daca ne-ntoarcem , in fine ...

Nu mi-am dorit sa fiu aici , 
Nu sunt impulsionat de vreun spirit national , 
Ca natiunea nu e impulsionata la randu-i ca sunt eu fenomenal , 
Sunt doar un numar , statistica hedonistica a propagandei minciunii , 
Sunt aici din purul adevar , ca lupt contra inanitiei proprii si stricaciunii ...
Dar de stiam , ca razboiul asta ma va duce in extreme , 
Ma jur pe sfanta cruce , nu mai luptam decat cu perne . . . 

Cum poti sa te uiti la moarte , sa dansezi cu ea in vals , 
Sa te lasi purtat de valurile mortii in transee ?
Cum poti sa ucizi sperante , vise , sa bombardezi , sa mutilezi , 
Cand mutilarea e reciproca , nu fizica si spirituala ca intr-o epopee ...

Semneaza descendent , un destendent al tribului roman , 
Cu lacrimi si suspine , Pistol Ion Marian ...

Nimic

Sincer , nu incerc s-alerg pe drumuri mate , 
Cu mii de tunuri in spate si rupt de realitate , 
Nu imi doresc sa fiu parinte batran , 
Probabil as devenii nebun , si-as blestema pagan ,
Orice nerespectare a programului nocturn ...

Nu am vrut vreodata tata , 
Poate doar atunci cand toata , 
Lumea ma privea ca pe o creatura ciudata ,
Rupta si uzata de matase importata ...
De ce ma numesc Fabian ?
De ce am nume de jidan ?
De ce ma-nchin si totusi arat precum Satan ?
De ce scriu frumos si pe-afara sunt un badaran ?

Sincer , nu cunosc , nu vreau , nu pot ,
Nu reusesc sa ma opresc , 
Vreau sa-ncetez sa ma mai port , 
C-am viziuni prea largi , de marimea unui port , 
Si-adesea , cand am draci , ajung sa nu le mai suport ...

Sunt intrigat de material ,
Dar irigat in subconstient de spiritual ,
Sunt magistral , cu chipul ancestral , 
Ochii-mi sclipesc astral ,
Cand imi scot gandurile din banal , 
Si alerg la deal cu pofta-n suflet , 
S-agat in coborul meu vreun cuget , 
Ca tac , si zac si pierd secunde din viata in urlet , 
Cand inima imi bate adesea in ritmuri morbide de scancet ...

Brate obtuze

Imi amintesc cand am inceput sa cresc ,
Abea boboc , dar cu picioarele adanc ingropate in pamant ,
Si n-aveam loc ,
De mine , de nimeni , incercam sa fac loc de rime ,
Sa las loc de mai bine , dar viciile isi faceau vizuina prin viziuni meschine ...

Incercam sa caut religia , un motiv de a crede ,
O esenta de a traii , 
Dar credinta in teorie se manifesta prin puterea de a iubii ...
Virtute ce nu-mi lipseste , 
Dar timpul trece miseleste pe langa mine si tot mai des ura o inlocuieste ...

Cand vad copii schilozi batjocoriti de idioti ,
Cum creaturi bizare se dau femei si sunt luate ca model 
De orice copila ce nu il mai vrea pe fat frumos , 
Vrea un mos slinos , barbos cu capul chel ...
Nu pot sta indiferent , spectatorul permanent ,
Lipsit de armament , aparat de intelect , 
Cand prostii si prostia progreseaza lent dar sigur ...
Si sunt atat singur ,
Atat de inchis in mine , vid , dar oamenii cred ca ma rup figuri ...

Ca nu am vreo dorinta la viata eterna si dragoste materna ,
Sunt orfan de cand m-am nascut ,
Dar sunt invadat de propria-mi senzatie paterna ,
Si ca aspiratie cred ca ma rezum la o simpla adormire-n perna ,
Ca nu vad cum as putea decat prin somn sa am liniste-n caverna ...

Ocazional sunt intrebat , cat sunt de barbat , 
De ce scriu , de ce compun , de ce nu bat si ma supun ,
Dar o spun pentru ultima data , 
Nu am dreptul universal sa judec o persoana turbata ,
De impresii si avere , putere si placere , 
Caci in fond cand se vor inversa polii puterii el va simtii oricum durere . . . 

Nu-mi caut scuze , sunt inconjurat de oameni ce stiu s-acuze ,
Ca nu am reusit nimic in viata , fapt ce-i face sa se-amuze , 
Dar cand ii intreb la ce-ar fi trebuit sa am la 21 de ani imi dau realitati confuze , 
Si le zambesc ironic unor oameni controlati de demoni supra estimati cu coarne de obuze ,
Si ii invit sa ma citeasca , sa imbratiseze dragostea cu bratele obtuze ...

Pace ( Semne )

Cum pot doi oameni sa ascunda ,
O eternitate de-amintiri ,
Si sa comprime-ntr-o secunda 
Puterea unei mari iubiri ?

Cand ei , suav , isi conduc traiul ,
Cel trecator si fara vina ,
Cu spasme de-adevar ca guturaiul ,
Cine-i impinge in surdina ?

De vor iubire , vor avea ,
De vor uitare , vor uita ...
De simt chemarea sarutarii ,
Vor alunga in nevazut , orice arma a terorii ...

Suntem copii , cu oscilatii de batrani ,
Suntem crestini , dar ascultam adesea de pagani ,
Vorbim in semne diferite dar in esenta firii ,
Vorbim aceiasi limba , a iubirii ...

Iar cerul are alt albastru cand corzile prieteniei ,
Vibreaza sub acelasi astru , cutremurand fundatia tiraniei ,
Nu-mi vreau prietenii aproape , nu-i vreau departe , dar ii vreau ,
Sa-i am in amintirea mortii , sa ii astept in timp ce stau ...

Copiii cerului n-au aripi , n-au harpe sau sageti cu arc in mana ,
Copiii cerului sunt aici , si n-au mancat de-o saptamana ...
Nu dragostea a cucerit un cuplu , cand el a invatat s-o stapaneasca ,
Nu inima dicteaza moarte , ea stiind sa bata doar ca sa iubeasca ...

Si pomii falnici , zgaraie vazduhul ,
Si oameni demon , ordona executarea falniciei 
Si pasari mor , si anii trec ... prevestind sfarsitul ,
Caci ne sinucidem in cautarea bogatiei ...

Pasiuni

Pleaca-te , pleaca , te iubesc , 
Imbraca-te cu fiorul meu firesc ,
Cand te privesc si te dezbrac in timp ce te masor ,
Inconjor pamantul cu gandul ,
Sunt ca vantul , te inconjor cu cuvantul ,
Sunt scriitor , te povestesc ca un orator , 
Te calmez , sunt catalizator , 
Povestitor , ma-nfior ca un dihor , 
Cand ma surprinzi , creand culori ,
Sunt sunete , patrund usor ...
Te fac sa plangi izvor , 
Ma faci sa-mi fie dor , 
Noi nu ne iubim , e-amor , 
Ma omori , esti matador , 
Sunt cuceritor , esti teritoriu , 
Ma pierd in tine ca-n purgatoriu , 
Sunt un nebun notoriu , 
Toti stiu ca te iubesc , 
Ca te cersesc , 
Ca te cresc , esti darul meu  ,
Blestemul linistii mele , esti harul meu ceresc ...

Caci sunt un carbune aspirant , 
Ma presezi cu sanii tai pana devin un diamant , 
Ma privesti insistent si persisetent , 
Ma simt potent si omnipotent , 
Sunt inexistent langa tandretea ta , 
Realizez rapid cat sunt de lent , 
Dar e de moment si te agat ca un ornament , 
De inima mea , vaz suflete de epitet , 
Cum ma ucid melodic pe octet , 
Esti muza mea , acuza mea , 
Pe buza ta sta viata mea , 
Speranta grea , si lumea va 
Iubii din nou , iubeste-ma ca pe un nefericit , 
Iubeste-ma pe jumate la cat te iubesc eu ,
Ne vom iubii la nesfarsit ....
Langa tine , fine , e bine , esti dragoste in finit , sunt geniu infinit ,
Tu dragoste , iar m-ai sucit , 
Iar sunt nefericit de fericit , 
Iar vad tot ce-i frumos , 
Iarasi sunt dragastos , 
Esti mediu canceros , 
Pentru mine , un muritor scriitor si panicos ...