De-ar fi sa mor maine

De-ar fi sa mor maine , as murii cu zambetul pe buze , 
Mi-as amintii in ultima secunda clipe ce vor vrea sa ma amuze.
Altii vor sa ma acuze ca sunt prea nepasator , 
Si bag in mine ca un dictator , vesnic delasator ...
Un pusti trecut de copilarie , cu o manie pentru sublim , 
Cu o ragalie de sentimente pe care vreau sa le suprim ...

Nu as concepe sa regret ce mi-am provocat intreaga viata ,
Caci moartea e o boala provocata de speranta ...
As gusta din ea in fiecare dimineata , dar mi-e greata si devin nemuritor ...
Un copil ce creaza , un handicapat luptator ...

V-as multumii tuturor celor care v-ati indoit de mine vreodata , 
Caci mi-ati schibat drumul de la normal la o fiinta ciudata ...
Incapatanata si infantila , stangace dar utila .
M-as fi pierdut in ani , doar drept chestia aia umila ...
Inainte sa mor as zambii in amintirea , 
Celor ce m-au ranit ca apoi sa-mi trezeasca iubirea ...