Simt fiecare particula de aer cum imi mangaie plamanii ;
Cum ochii mi-se impart pe cerul liber sub rochia moale a lunii ,
Cum organele mele sclavagiste si-au neglijat stapanii ,
Cum metafora vietii se pierde in cartea minciunii ...
Ma vad ca si cum oamenii sunt orbi practic privind prin mine ,
Ma gust amarui , cu iz de gutui , mirosind a toamna tarzie ,
Condus de manie , manat de-antipatie si dependent de empatie ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu