Scrisoare pentru persoana

Sunt om simplu si pierdut ,
Nu am timp sa mai ascult .
Nu am vreme de statut ,
Nici ordine de crescut ...

Cum s-ascult de lumea rea ,
Viata sau altcineva ?
Cum sa-mi petrec vremea grea
Sau s-ascult ce-ar spune ea ?

Atunci cand scriu ma simt artist 
Optimist sau pesimist ,
Niciodata realist  .
Adesea scriu doar cand simt trist...

Mi-s-a spus ca pot zbura , 
Te-ntind mana si privirea .
Pot prinde stelele cu ea , 
Si le pot petrece aievea...

Dar pot zbura  numai in vis ,
Si visul meu e interzis .
Asa ca ma apuc de scris ...
Uitati , va rog , tot ce am zis ...
 Nu prea ma vad  in paradis .

As vrea sa-nchei  dar nu stiu cum ,
Sa-mi vad si eu si voi de drum ...
Caci la final ramane scrum ...
Tre' s-am puterea sa te-adun .

Ambiguus

Ii cresteau aripi de ploaie , 
Cand cadea in taina serii ...
Razbatea orice bataie 
A inimii peste a-durerii .
Plansa peste zi de soare ,
Stearsa parc-apoi de luna ,
Ii curgeau margaritare , 
Cand lua norii in cununa ...

Arunca priviri fierbinti , 
Prin ochii ei ce-ardeau de dor ...
Culmina c-un strigat mut , 
Parca cerand ajutor .

Numai unu' o petrecea
Si-o prindea in mintea lui , 
O scria pe-o foaie alba , 
Si-o lasa a nimanui ...

Cand apoi cadea epuizata , 
Soarele o strapungea parca de ciuda , 
Erau iar vremurile altadata , 
Povestea lor nimeni n-o mai asculta ...

Si prins e cerul , cand se mai vede-n zare , 
Si luna plange , parca i-ar cerea iertare , 
Iar el , petrece fiece  picatura de sarut , 
Iar eu ii scriu , si plang ... caci nu pot sa o uit .