va iubesc

Mi-ar fi prea greu sa il descriu in cuvinte,
Pe acest maraton de sentimente ...
Un mandru animal misterios in suflet
Cu pietre de foc in zambet .
Mi-ar fi prea greu sa mai zambesc inca o data 
De as stii ca mi-as fi pierdut familia imprumutata .
Si cazemata mi-ar fi sufletul ,
In gerul crunt si nemilos .
Caci imi esti prieten , eu sunt om ...
Familie imi sunt bunicii ,
Iar eu , doar un punct canceros .
Va iubesc ...

Poezii uitate

Astepta Cupidon singur , in gara sufletelor noastre ,
Si-si ascutea firava lui sageata despicata pe jumate ,
Iar ploaie de cuvinte cadea mocnit pe sine 
Schimbandu-ne din stele , in amintiri din libertate .


Si-mi plec umil credinta , in fata ratiunea  pure
Un sambure de adevar imi sparge dintii inclestati
Caci soarta ne invata prin adevaruri dure 
Viitorul calatoriei spre glorie cu statia finala a geniilor uitati .


Te scot din calimara , si-ti ondulez esenta ,
O , dulce poezie , fantasma fara noima .
Eu-ul mi-l transform in povestiri ciudate ,
Iar Cupidon suspina , 
Sageata lui firava despicata pe jumate
Mi-a zgariat iubirea , iar pe tine te-a ucis .


Ah , nu mai esti a mea ,
Si dor imi e de tine ,
De literatura scrisa prin care discutam
Despre iubirea noastra , de necesitatea raului in bine 
Ah , nu mai esti a mea ,
Si ce mult te mai iubeam .


Zbuciumul trezirii , m-apasa dureros ...
M-asteapta ratiunea in gara noastra mica ,
Iar praful de stele se-aseaza canceros ,
Cand eu si tu aievea , ne iubim la o adica .

Rasarit

Imi urla pamantul sub picioare ,
Am sufletul greu de doruri ...
Mi-e dor de-a buzelor tale licoare ,
De casa noastra de pe nouri ...
Trecut-au fulgii de zapada ,
Reci , uzi si infrigurati ...
Trecut-au vremurile de-altadata 
Cand eram doar doar noi , doi fulgi uitati .


Plange vioara-n sonate reci ,
Plang si eu cu ea sub cerul ars de soare ,
Caci tu iubito-atunci cand pleci
Ma lasi amorului uitare ...
Dar plec si eu , 
Asta data inspre stele ...
Firava-mi calda voce tremura cand spun 
Ca plec , iubirea vietii mele .


Gingas rasar de sub cununa plangerii paduri
Eu rasarit , tu asfintit imbujorat
Noi doi pe-acelasi pamant indragostit
Dar blestemati sa fim etern singuri ...

Sunt dragoste

Eu locuiesc intr-o lacrima de-a ta ...
Uneori ma-mbat cu parfumul greoi
Al tristetii tale ...
Eu sunt cel ce-si intinde aripile pe nori,
Cel ce plange in culori ,
Sunt lacrima ta invelita-n praf de stele ,
Eu ma hranesc din doruri grele .


Dar te iubesc ...
Si iti daruiesc endorifine cand ma porti in suflet ,
Cand obosesc ma scurg pe umarul iubitei tale ,
Sunt ingerul ce printr-un zambet 
Pot controla dureri fatale .
Si te iubesc ...
Dar noaptea nu pot s-adorm ,
Si te trezesc sa ne gandim la ea ,
Sunt pata de culoare din viata ta monocrom
Sunt cianura dulce din inima ta .


Sunt amintirea ei frumoasa ,
Sunt lacrimi , lacrima sau vise disparute ,
Sunt dragoste si ura , razboi fierbinte sau pace friguroasa ,
Sunt tot ce simti sau ce simti pentru ea ,
Sunt viitorul dor al iubirilor trecute .


Sunt liniste ... 
Si te iubesc cu zgomot ,
Sunt eu dragostea ce-i porti 
Si bravul dictator , si-al buzelor complot ...

Primavara

Ignorand raza de soare ,
Ce ma lovea necontenit ...
Mi-am afundat capul in perna ce inca mirosea a vise .
Te-am zarit apoi pe tine , 
Cum ma priveai atata de profund
Si-am adormit inlacrimat ,
Crezand ca te-am zarit visand ...


Si imi strigai  
Ca ma iubesti ...
Dar eu plangeam in visul meu frumos 
Stiind ca vrei sa ma trezesti
Doar sa visez la tot cea fost .
Mi-ai sarutat buzele crapate 
In vantul violent si rece ,
Al somnului de dupa moarte 
Si-al timpului ce nu mai trece .


M-am trezit apoi ,
La chemarea norilor de marte 
Si era primavara intre noi ,
Iar moartea-nvinsa plecase 
Cu fruntea goala si buzele crapate .

Alzheimer

Lumina florilor de noapte 
Cu radacini uitate-n luna 
Erai cand te tineam de mana 
Te priveam in cristalunul lacului pistruiat
Dar erai atat de frumoasa , ca pana la urma m-ai uitat .


Si-acum iti amintesc despre noi ,
Scris-am povestea vietii noastre in versuri
Impreuna am fost o poezie scrisa pe cer de nori
Impreuna am fost doar unul amandoi .


Iti amintesc de parul meu , de buzele tale
Si te sarut inocent pe obrazul tau batut de vantul timpului ,
Ma privesti de parca iti amintesti de serile sub stele ,
De frumusetea verde cruda a trecutului .


Ma prinzi de mana si ma privesti in ochii-mi verzi inchisi
Cu ochii tai albastrii dandu-ti focul ce iti este parul la o parte 
Si deschizi gura de parca ai vrea sa-mi spui ca ma iubesti
Dar imediat ma scufunzi pe mine si pe tine in uitare .


Chiar de n-am fost o iubire ca-n povesti 
Chiar de sunt poate si-altii ce isi uita trecutul
Eu stiu ca ma uiti uneori doar ca sa poti sa ma iubesti
La fel cum m-ai iubit in inceputuri .

Dulce autodistrugere

Corzile timpului vibrau 
Sunetul era tangibil si neted
Eram doar doi copii ce se iubeau
Nu ma gandeam vreodata ca am sa te pierd ...


Stelele se desprindeau de pe cer
Gustul tau ars de soarele necrutator ,
Acum nu mai conteaza , nu mai sper
Dar dorul a ramas si inca esti copila pe care o ador .


Te iubeam nespus  ,
Cateodata ma iubeai si tu ...
Ma repetam in cuvinte cand iti spuneam ca te iubesc
Si-acum , a trecut iubirea s-a autodistrus ...

Astrid

E intuneric afara ...
Luminile orasului de beton ard timid
Intr-un colt de lume goala ,
Sunt eu ce stau , asteptand un semn , Astrid .


Arid imi e obrazul ,
Si dor imi e de tine ...
De-ai vrea ca sa ma ierti 
Sa ma scoti din suspine ,
Sunt al tau Astrid ...
Esti e mea daca vrei ,
Si Bragi imi spune ca te vrea ca muza .
Esti poezia sufletului meu ,
Ma imparti pe versuri de amor
Imi rupi sufletul in doua 
Si mi-l scrii inapoi pe hartie si ma ascunzi pe sub covor ...
Stiu ca ma iubesti Astrid ,
Stii ca sunt si voi ramane mereu o parte din tine si ce ai fost .


Mi-se coaguleaza lacrimile , 
Si basmul nostru nu-si are locul aici in jungla asta de beton 
Devin o fiara Astrid , nu te mai iubesc 
Devin din nou un simplu , depresiv si singur om .
Nu mai mi-ai mai scris Astrid ,
Iar eu nu traiesc la infinit , 
Te-am iubit , 
Dar m-ai parasit . 
Sunt liber  in sfarsit .

Frici

Daca ti-as saruta buzele o ultima data,
M-ai lovi ca nu ai vrut ?
Sau ca ti-e frica de inima ta inghetata 
Sa nu bata ca la-nceput ?