Inca o noapte

Priveste imparatul de gheata cum cheama caldura sa il omoare 
Priveste umbra calaretului de foc salvand ploaia de secare 
Priveste raul de lacrimi incercand sa gaseasca arsura fericirii 
Priveste taina tristetii cum povesteste secretul iubirii .
Daca nu mirajul inceputului de sfarsit va ajunge in suflet 
Atunci ce moarte plina viata ne va pribegii in zambet .




Ne inecam amarul in dulcele prieteniei 
Si omoram raza viziunii dragostei in tainele tradarii 
Culorile ce incojoara monoculorile batranetii 
Se intalnesc si isi daruiesc saruturi trandafirii .
Umezim podeaua plansa de oamenii normali
Cu saliva indragostitilor zei de sute de ani .




Atata durere si lovituri de pamant
Atatea tipete planse si trupuri tremurand 
Se coboara pe noapte cu frigul in suflet 
Numarand fulgii de matase inghetata 
Adunand impreuna un zambet .




Suntem oameni creati din dragoste 
Prinsi in corp prin chimie 
Suntem copiii doriti din nestiinta 
Suntem darul facuti pentru cineva 
Suntem durata , durere si asta e 
Suntem privire in oglinda 
Suntem urlet de placere 
Suntem esenta dragostei .




Privim mai departe prin geamul suflarii 
Privim si ne'ncredem in esenta uitarii 
Uitam ce a fost si creem ce va fi 
La zambete tinem post pana cand vom murii  .
La ce bun sa creezi privire , sa creezi atingeri 
Cand adormi obligat de intuneric , nu influentat de strangeri , 
De mana ai vrea sa il simti , sa o simti langa tine 
In gura limba se plimba , sa o saruti langa tine 
Si nimeni pe lume nu iti trezeste sentimentul 
Inecarii in arderi in iad testamentul . 




Totusi privesti in golul cerului pustiit de stele dezbracate 
Si vrei sa crezi la nesfarsit in iubiri nesperate 
Ajungi sa alergi iepurasi de cerneala 
Ajungi sa iubesti cu inima ce ti-e goala 
Departe vei ajunge intr-un final cunoscut 
Departe , slab , uitat de zei , imbratisandu-l pe Uit 
Si atunci inchizi ochii , ii deschizi in dimineata muzicala 
Si spui cu lacrimi in ochi " A trecut inca o noapte banala " !

Lacul

Ce sa zic in oglinda asta aburita de respiratie greoaie ?
Cand sunt doar eu pe lac si ma uit trist in ea cu nimic in suflet
Si tot ce atarna in inchisoarea sufletului de un fir de ata fara capat
Cade cu siguranta in abisul chipului parasit de zambet .
Sunt singur , vorbesc cu vantul dar nici el nu ma asculta
Caci e preocupat sa mane norul cret si pufos precum o oaie
Ce alearga fara final pe cerul albastru asemeni marii pline de viata 
Dar vede totul mort , pustiu si fara pic de asemanare 
Caci cerul nu are viata , el o ofera prin ploaie pentru mare.
Sunt pe lac unde obisnuiam sa alergam fluturasii din stomac
Unde numaram fiecare fir de iarba si il inmulteam cu florile din ea
Tot acolo unde inotam cu pestii ce numeau casa lac 
Acelasi loc unde pana si raul ne zambea .




Abisul chipului trist privat de orice zambet
Imi apartine si sunt nefericit.
Nimeni si nimic nu ne mai poate spune 
Ca pe partea cealalta a lacului ne asteapta un iubit .
Mi-a disparut surasul din diminetile cu roua la geam 
Mi-au mai ramas oglinzile in fata carora ne sarutam .
Iti amintesti iubire cand in fata lacului juram 
Ca ne vom iubii la infinit si dragoste in suflet scurgeam 
Iti aminteste oare cerul cand plange peste tine 
Cand imi jurai in fata lui ca ma vei iubii doar si numai pe mine ?




Barca ce ne purta in calatoriile pe paradisul lichid 
Sta singura si trista , isi aminteste de drumul far'de sfarsit 
Ce il parcurgeam fara frica si pe furtuna 
Spuneai ca drumul nostru e cel fara de minciuna .
Buna speranta dar acum la ce bun cand pana si pasarile au amutit
Numai ne pot canta de dragoste eterna caci stiu ca m-ai parasit .
Acum in acelasi lac te gasesc intinsa pe frunzele uscate de dorul verii 
In crengi pierdute si maronii amintind ca a venit toamna 
Pe lacul unde dragostea e prea fierbinte sa poate da de veste iernii
Pe lacul unde numai un domn iubeste doamna .




Adio iubire , ai culoarea strugurilor culesi toamna tarziu 
Sugrumata de sfoara ce tinea barca ce planga am ajuns dar ce sa fac 
Imi imbratisez iubirea , o sarut si-nchid ochii , sunt viu 
Dar raman la nesfarsit langa tine in suflet strig iubirea ce ne leaga pe amandoi de lac .

Drumul Spre Fericire...

Mult , mult prea mult timp a trecut din ziua nasterii mele , 
Nimeni si nimic nu si-au imaginat ca voi aduce belele
Ma gandesc cu groaza la viitoarea-mi supravietuire
Caci momentan sunt prins alergand in drumul spre fericire.
Nu sunt batran , dar ma simt mult prea depasit 
Nu sunt in postura sentimentala sa ma gandesc la infinit 
Si nici nu am avut pana acum sansa sa fiu iubit 
Asa ca nici o sansa sa pot striga tare " Sunt fericit  ! ".


Nimeni din familie nu-mi judeca succesul 
Nimeni din anturaj nu isi prezinta interesul.
Caci nu sunt un nebun sa spun chiar tot ce simt 
Si nici nu cred , ca ar avea vreun rost sa mint .
Ma simt prea depasit , de ce-mi doream in copilarie
Si cand simt ca pot sa rad , tot raul mi-se-ntampla mie .




Nu voi avea viitor si nici in fata usii nu voi avea covor
Voi fi un simplu om , un simplu muritor . 
Voi petrece de doua ori pe an in limita banilor
Si voi muncii de zor in casele milionarilor .
Voi avea nevasta ce nu mi-am dorit-o niciodata 
Si dupa noua luni crezand ca am baiat , voi avea defapt o fata .
Voi manca aproximativ cat sa nu mor de foame 
Si prietenii din bloc vor fi doar animale 
Familia , dezamagita de ce-am ajuns ma va tine ascuns 
Si abia pe patul de moarte imi vor oferii un raspuns .


Voi fi tipicul , omului increzator 
Care si cand va fi pe moarte se va gandii la viitor .
Si acum sa ne gandim la fericire , caci pentru asta voi alerga o viata :
Voi fi fericit cand  imi va fi mai greu
Si totul o sa fie de la Dumnezeu
Eu, fiica mea , si nevasta-mi minunata 
Vom canta la balconul casei imense a noastra cate o serenada .
Pentru stelele ce ne-au privit la bine si la rau
Si peste noua luni voi avea un fiu si eu 
Nevasta se va schimba devenind femeia perfecta 
Vi ne vom indrepta cu zambetul pe buze spre fericirea iminenta .




Asa ca fiind ajutat de noroc si de iubire 
Impreuna cu cine iubesti poti gasii drumul spre fericire ...

Pianistul

Niciodata nu am vazut rasaritul de la inceput si nici nu voi putea 

Caci trebuie sa adorm la apus in brate cu iubirea mea. 

Cu dragoste sa fim impreunati , despartiti de rau sau bine 

Fara legaturi  discrete , fara a ne putea abtine .

Cu ochii prinsi in infinit , prinsi la nesfarsit 

Cu dragoste sa-mi amintesti iubito , ca iti sunt iubit .

Conditia unei vieti perfecte , unei iubiri frumoase

Este sa vezi culorile iminente a intunericului printese.

Niciodata nu voi putea sa fiu doar eu cu tine 

Si nicicand nu voi reusii sa ma pot abtine 

Sa iti spun fara pic de ajutor , cat pot sa te iubesc

Sa iti spun ca te ador , chiar de imbatranesc .

Danseaza degetele in intuneric pe pianul plin de praf 

Creaza muzica ce traieste vesnic si care ajung la infinit 

Se misca ochii verzi si obositi , vorbesc cu creierul ruginit 

Fac versuri nesfarsite , canta povestea iubirii noastre , unei iubiri neobosite.

Fara regret , sentiment sau lacrimi false , scriu in continuare

Creeaza pianistul dragostei , inecat in ploi amare .

Si-apare sursa plina de magie , ritmul incet se schimba 

Deci tu , iubito schimbi  definitia prieteniei si cand nimic nu o obliga .

Prietenia ce-a ramas acum intre nou , vechi si antic 

Invechesc problemele de demult in beciul ce se scalda-n intuneric.

Si rima mea nu are sens , cuvintele imi scapa 

Melodia a plecat demult , inima incet imi crapa 

Caci nimeni si nimic nu va schimba ce simt eu pentru tine 

Si ma jur ca niciodata-n viata mea nu ma voi putea abtine .

Te iubesc , te iubesc , te iubesc la nesfarsit iti spun 

Ne iubit sus pe pian , si plangem amandoi 

Pana si luna ne ajuta , trage perdeaua noptii peste noi .

Soarele inroseste dispare de rusine , stelele nerusinate nu se pot abtine 

Sa priveasca si licaresc starnite de pasiunea moarta 

Ce intra in visul meu de-acum , iubirea de alta data .

Caci pianul nu mai e , si luna e dupa nori 

Noi doi suntem separati , ma trezesc plin de fiori .

Sunt pianistul , optimist ce canta si in vis 

In amintirea dragostei pierdute candva in paradis. 

Visez despre tine , tu viezi despre el 

Ce trist sa cant melodii diferite 

Sa ii aduc pianului omagii 

Cu vise de durere omorate .

Trezit plang , suspin , si adorm inca o data 

Sperand ca cel putin in vis sa iubesc si sa fiu iubit de aceiasi fata . 

Fuga pentru nimic

Alerg prin nisip si vant 
Ma sterg de lacrimi , durerea s-o ascund 
Ma uit la soare , vad cum imi zambeste 
Se preface si el , sufera dar pe mine nu ma pacaleste .
Se face seara , soarele plange , se inroseste , ploua
Apoi din luna si pamant , sufletul se desparte-n doua 
Nu imi vad speranta ce obisnuiam sa o tin brate 
Dumnezeu e aproape maine si tot imi fac sperante .
Alerg ca vantul , ma pierd precum nisipul 
Si spre finalul vietii , mor si imi vad sfarsitul .
Sunt etern ca si lumina , si sufar la intuneric 
Cred ca pot respira iubire , ca te pot iubii vesnic 
Imbratisez durerea , las zambetul deoparte 
Apoi din neatentie , revin la realitate .
Ma trezesc pe perna uda de lacrimi , stransa din suspine
Ma gandesc la ce-am visat , stiu ca te-am visat pe tine .
Si de va fi candva sa imi revad iubirea , ce a murit in mine 
Voi striga cu ura , ca nu dispare , nu se dizolva , in suflet imi ramane .
Cadavrul fericirii , cazut in abisul sufletului meu 
Ramane , ca icoana , sa imi reaminteasca trecut 
Sa imi spuna in continuare ca nu pot sa te uit . 
Imi fierbe sangele in vene , pierd sange si prin lacrimi ,
Plang ca un copil pierdut de mama , vorba macar asculta-mi 
Caci sunt pierdut de tine , lasat singur intre straini 
Si sufletul mi-e ranit de cazaturi frumoase printre maracini .
Durere , de ma lasi sa mai respir o data , 
Sa traiesc de la-nceput , sa iubesc o alta fata .
Chiar de pierd zambete pe minut , 
Nu te voi uita , te voi striga chiar de voi fi mut 
Te voi vedea in noapte si cu lumina stinsa 
Ne vom incalzii trupurile cu dragostea din noi 
Caci cand dragostea e aprinsa 
In lume nu extista decat noi doi amandoi .
Iubire , primeste-mi sarutul de sfarsit 
Si poate vei vedea , vei simtii cat te-am iubit . 

Final de poveste

A sosit timpul sa scriu inevitabilul , sa scriu ceva ce va reprezenta multumirea mea fata de tot ce am fost .
A trecut putin timp de cand eu nu mai gust din aerul respirat de voi si a trecut ceva mai mult timp de cand eu sunt o simpla amintire . Amintirile nu supravietuiesc pentru mult timp , ei bine foarte mare dreptate are cine a zis ce a zis .
Of , familia mea . Familia mea acum probabil e devastata si inca uda pamantul ce ma acopera cu lacrimi . Daca le-as fi recunoscator as fi egoist , asa ca ii rog sa lase pamantul sa se usuce , caci lacrimile apasa pamantul si mai mult pe trupul meu zdrelit de boala si durere . 
Va sunt totusi recunoscator iubitii mei ce ati impartit sangele cu mine , va sunt recunscator pentru ca ati creat drama scurta dar plina de actiune si suspans ce a fost viata mea . 
Multumesc celor ce mi-au fost prieteni , caci fara ei nu as fi ajuns acum sa am curajul sa scriu aceste randuri . Fara ei nu as fi cunoscut toate sentimentele ce s-au strans fara nici un regret in sufletul meu gol pana atunci  si s-au strans cu asa nesimtire caci foarte repede au inceput sa dea pe afara .
Prin cate am trecut . Prin cate belele , bucurii , tristeti si prin cate momente lipsite de importanta in acel moment . 
Nu voi uita certurile cu voi , familia mea pe tema prietenilor . Cat imi vine sa rad acum in momentul acesta final , caci chiar daca voi imi spuneati ca prietenii mei sunt gresiti si ca nu imi vor aduce nimic bun , eu ca un adevarat copil lipsit de minte si lipsit de scop imi continuam plimbarile nocturne cu ei , betiile si restul . 
Imi pare rau ca v-am suparat atunci , dar asta a fost farmecul vietii noastre . Farmecul vietii mele defapt , ma certam cu toata lumea doar ca ma impac iarasi . 
Imi va fi dor de diminetile de iarna cand imi era atat de greu sa ma trezesc si imi blestemam fiecare pas inghetat din drumul meu spre scoala . 
Imi va fi exagerat de dor de serile de vara , atat de calduroase si atat de udate cu bere . Atat de udate incat dadeam un nou sens expresiei " Iti ineci amarul in alcool " .
Va voi privii din cer , toamna cand o sa fugiti in ploaie si o sa stati precum niste pinguini de oras bagati unul in altul ca sa va incalziti .
Lasand regretele la o parte , sa nu uitam minunatia vietii . Am trait putin ce-i drept , dar ce am mai trait . Cat de frumosi au fost primii si ultimii ani din viata mea . Multumita voua.
Aici , de sus se vede fiecare suflet in parte ducandu-si restul vietii pe pamant mai departe . De aici se simt florile cum parfumeaza si picteaza viata fara nici macar o schita , dar capodopera e prezenta indiferent de combinatia aromelor si culorilor . Natura invata un geniu pictor sa picteze , creaza orice parfum si canta fiecare sonata prima . 
Universul ma asteapta acum si trebuie sa plec in calatoria mea spre nesfarsit , dar nu pot pleca fara sa iti las cateva cuvinte venite din abisul sufletului meu si tie , iubita mea .
Chiar daca nu ti-am mai vazut chipul de ceva timp , nu ti-am uitat privirea ce mi-a deschis poarta spre fericire si durere . Fericirea doare ingrozitor si eu am fost destul de fericit . 
Nu plange acum , caci nu e sfarsitul omenirii . E sfarsitul unui om banal si plin .... ma rog , care a fost plin de viata . 
Mai stii cand ti-am promis ca te voi iubii mereu ? Ei bine fara sa vreau , m-am tinut de promisiune.
Tot ce vreau sa iti las tie , iubire , e asigurarea ca te voi veghea vesnic de aici de sus si voi avea grija sa iti pastrez un loc in rai ca sa putem face ... nu stiu chestii ce le fac oamenii morti .
Nu am fost amuzant , dar asta e . Cine ma mai poate critica acum ? Nimeni ! 
Adio prieteni si multumesc inca o data familiei pentru crearea acestui vis frumos ce l-am trait si l-am simtit . Multumesc iubire pentru sarutul ce mi-l-ai oferit in decursul finalului vietii mele . 
        


                                         Post Scriptum ; Va astept cu bratele deschise dar sper cat mai tarziu , am destul timp la dispozitie. Traiti , iubiti si nu priviti inapoi , pe pamant eu am ramas doar o piatra rece in forma de cruce . Va iubesc ...

Visul

Ne plimbam de mana , plini de dor dupa o luna 
Ne strangem in brate ,ne sarutam , ne iubim.
Cream un univers numai al nostru , paralel
Juram mirajului verde ca nu ne despartim
Zambim copacilor , vorbim cu vantul
In limba dragostei nu ai nevoie de cuvinte
Ne veghem de fiarele noptii fiecare cu randul
Vorbim in limba noastra invers , iubesc te , iubesc te
Numaram in fiecare noapte stelele ce inconjoara luna
Ne certam spre sfarsit , caci suntem diferiti
Doar ca dupa doua secunde , sa ne spunem cat ne iubim 
Aprindem focul in suflet doar cu un sarut
Il stingem cu soare aprins stingher in departare
Si cine indrazneste sa ne deranjeze ,
Sa se fereasca de mine ca il ucid 
Suntem doar doi capabil sa danseze
Pe muzica din suflet , ce se aude pana si in vid 
Credinta mea se rezuma la tine 
Si durerea mi-a disparut ca prin minune
In tara noastra nu e razboi 
In tara noastra exista doar doi .
E vis ciudat, moarte clinica sau nebunie 
Nu imi pasa , iubita mea sa tot fie
Sa culegem florile primaverii
Din zapada netopita din timpul verii 
E visul nostru si nici o lege nu conteaza 
Atata timp cat creatorului , inima ii dicteaza.
- Acelasi vis il am de patru luni
Sau sunt oare 3 saptamani
Incep incet sa ma pierd de realitate
Caci heroina mea ce mi-o injectam in suflet prin sarut
Acum este departe , sunt rece si imi dorm restul vietii mele nefericite .

Cand o ruina iubeste ?

Eu nu sunt o persoana cu nimic special . Nu exista monumente ridicate in onoarea mea si numele meu va fi uitat curand .
Dar intr-o anumita privinta , am reusit mai mult decat a reusit oricine altcineva . Am iubit o femeie cu tot sufletul si inima mea , si pentru mine asta a fost intotdeauna suficient .
Acum , sunt nimic si reprezint asta pentru toata lumea , dar in sufletul meu stiu ca demult , candva am fost o jumatate si cealalta jumatate ma veghea , ne vegheam unul pe altu , nu lasam tristetea sau durerea sa ne atinga sufletele . Eram precum barca cu vasle ... eu eram barca , puteam plutii dar ce sa fac fara iubita mea vasla ce imi indemna fiecare metru parcurs pe lacul vietii ...
- Totul pentru acesti doi tineri , acum deveniti singuratici si batrani a inceput intr-o zi frumoasa si racoroasa din mijlocul lunii iulie , el avea 17 si ea 14 . El era inca neinvatat sa iubeasca in adevaratul sens al cuvantului , ea nici macar nu zisese te iubesc . 
S-au cunoscut din pura intamplare si el a fost fermecat de ochii albastrii ce ii straluceau ca doua stele in lumina soarelui ce iti patrundea in suflet parca . Dar parca fermecati si umiliti de frumusetea albastrului ce il aveau ochii fetei , si se reflectau . 
A fost dragoste la prima vedere , sau poate atractie . Ea se lasa greu sedusa de val si ii punea bete in roate , el incerca din rasputeri sa o cucereasca . Intr-un final a inceput o relatie practic din intamplare si asa si-au continuat drumul furtunos in viata . 
Dupa prima zi , nu s-au mai vazut si baiatul ii simtea lipsa dar ii era frica sa recunoasca , asa ca a continuat cu viata lui ignorand tot . A treia zi cand s-au vazut , ploua si erau uzi ... le era frig si se tineau strans in brate sa se incalzeasca au continuat prin sarut si atingeri , tremurau de frica , frig si ceva in el incepea sa se schimbe .
A plecat iarasi , lasandu-l singur , iar el fara sa isi dea seama de semne si-a continuat iarasi viata dar tot se gandea la ea . 
Prima despartire a fost spontana , el nici macar nu stia daca mai sunt sau nu impreuna . 
O sa scurtez putin povestea zicand ca a urmat o perioada ciudata in care el simtea ceva in el ca se mareste , simtea ca isi gasise un inger . Nu stiu ce sa zic despre ce simtea el , dar cred ca la inceput isi vedea mama sau bunica in ea si de la asta a ajuns la arsura ce o poarta acum in piept .
Spre sfarsitul verii s-au impacat si deja el ii spusese ca o iubeste , ii era greu dar nu mai putea tine in el pentru prea mult timp . Pana au inceput scoala totul a fost magie , tot ce se intampla se intampla fara pic de deranj si tot ce era iubita lui era o minune , era minunea lui .
Dupa ce au inceput scoala , au inceput sa se vada din ce in ce mai rar . Se iubeau dar nevoia de nou la varsta ei era mare si intr-un final s-au despartit iarasi , doar pentru a-se impaca peste cateva luni , in apropiere de vacanta de iarna . Era frumos cum parca ghidau fulgii de zapada cu sarutul lor si parca atunci cand se imbratisau rugau soarele sa ma stea putin sa se vada in lumina . Se iubeau .
S-au despartit in apropiere de craciun , fapt ce l-a devastat pe el pentru ca isi facuse atatea planuri , atatea vise , sperante si totul se naruia . 
In primavara s-au reimpacat cum era de asteptat si au fost 3 luni magice , absolut magice pe care le-au petrecut impreuna , se iubeau si tineau sa isi aminteasca asta in fiecare zi . El era absolut topit dupa ea si o diviniza , ea nu stiu pentru ca nu i-am patruns in suflet . 
Dupa 3 luni , iarasi cearta si iar despartire urmata de o impacare destul de rapida . S-au despartit intr-un final iarasi , iar aceasta despartire se pare ca s-a gandit la toate . Asa ca ea , Despartirea a aruncat sarutul lui la gunoi pentru a nu il mai folosi pe post de scara incercand sa ajunga la sufletul ei . 
-Si acum , in noaptea asta geroasa de iarna in care parca si frunzele uscate asemeni sufletului meu imi cer sa nu mai trec iepurasi de cerneala pe hartie caci nu mi-o vor aduce inapoi . Dar de ce sa nu sper ,suntem iubiti si ea va fi pentru totdeauna miracolul ce m-a facut sa cred in Dumnezeu . Pentru ca numai Dumnezeu o poate creea atat de frumoasa , tandra si uneori nebuna . Numai El poate sa imi coboare un sfarsit perfect in oglinda , iar sfarsitul meu perfect sa fie in bratele ingerului meu preferat . 
Poate ca dragostea distruge ura , dar la finalul unei povesti frumoase de dragoste tot ura se naste si cel ce iubeste in continuare e parasit de dragoste pentru totdeauna . 
Acum nu imi ramane decat sa imi inchid ochii obositi si sa ma rog la Domnul ce mi-a oferit un inger sa imi dea uitare caci ingerul nu mai are aripi si ii e frica sa mai zboare cu mine . 
Asa voi ramane inchis in tine , ars in suflet si stand in gara vietii cu o tigara uda de la atatea lacrimi ce au devenit ploaie ,in mana  asteptandu-mi trenul ce ne va duce pe amandoi inspre sfarsit , sa ne vedem iar tineri si sa ne sarutam . Sa nu mai conteze nimic sa avem o eternitate la dispozitie sa ne iubim si sa ne impacam . 
                                                                                 Adio Singura Dragoste A Vietii Mele 

Cine sunt si ce imi pasa ?

Iata-ma acum , in fata voastra . Umil , parca vinovat as putea spune ... simt ca nimic nu mai poate aduce in mine ce eram si simteam odata . 
Dar nu a fost mereu asa . 
Au fost si unele perioade cand totul era aproape perfect , cand viata era frumoasa si cand in sufletul meu nu exista atata ura si nevoie de a distruge ...
A fost ... Bine zis . Nu am nevoie sa traiesc din amintiri dar inca nu pot uita perioada petrecuta la tata , cand mama era mama si nu doar o femeie in nevoie de bani si cand imi placea sa fiu sarac pentru ca era frumos indiferent de ce mancam pe fiecare zi intotdeauna tata era distrat si ne facea si pe noi sa zambim si sa ne simtim in largul nostru .
Aici a intervenit problema si viata mea s-a schimbat la 180 de grade . 
Paradisul a disparut fara sa anunte . Am fost pur si simplu aruncat in lume ... si ce lume ! 
O lume murdara careia ii pasa doar de venit , o lume care nu iti da salut chiar daca te cunoaste , o lume in care preferam sa omoram decat sa spunem adevarul ce ne-ar putea costa unele beneficii , o lume plina de ura . 
Si credeti-ma , ura e cea mai contagioasa , mortala si chinuitoare boala . 
Asa ca cam pe la 4 ani jumatate ura mi-a cuprins sufletul si a inceput sa il infecteze pe zi ce trece mai tare ... zilele s-au transformat in ani si treptat incepeam sa imi dau seama ca ceva nu e in regula cu mine , ca simt prea mult dispret fata de unele persoane si chiar fata de mine . 
Pe la vreo 13 ani am inceput sa fumez si ma simteam cam mandru pentru ca si tata , care la 13 ani mi-a aparut cred ca pentru ultima data in fata , chiar si tata fuma si fuma excesiv de mult . 
Asa ca am inceput cu tigarile , o bere pe zi , doua si tot asa ... 
Cand am ajuns la 14 , 15 ani ... ehe cand am ajuns acolo totul s-a schimbat iarasi ... am facut cunostinta cu o noua familie . Se numeau droguri . Si ce familie era aia , cat am iubito si in fiecare zi stateam cu ei si vorbeam . 
Desii toti imi ziceau ca ma distrug , eu nu luam in seama ... pentru a doua oara in viata simteam parca magia unei noi vieti . Cand eram drogat parca totul se schimba si totul era minunat , nu mai simteam ura fata de nimeni si toti imi erau prieteni ... sau cel putin asa credeam eu . 
Inca mai am familia asta si acum , dar acum ne vedem in fiecare zi doar din obligatie , nu mai e dragoste intre noi , nu mai suntem pasionali... eu sunt deja o ruina a ceea ce am fost candva , mi-am pierdut copilaria in farmacii si spitale si periodicile mele glume , vorbe sau jocuri sunt doar o tehnica ce o folosesc sa imi amintesc despre ce sunt , ca sunt inca un om si ca totusi ... trebuie sa zambesc . 
Am ajuns la perioada 16 , 17 ani . Vai , Dumnezeule ce perioada ciudata a mai fost si asta . 
Tin mine ca la 16 ani , am avut prima relatie de lunga durata ... si tineam la ea , sincer sa fiu chiar tineam la ea . Dar cand eram in spital si asta nu voi uita niciodata , cand eu eram in spital din cauza unui accident si m-a sunat "iubita" mea ca sa imi spuna ca nu mai vrea sa fie cu mine ca eu nu pot sa ii ofer ce vrea etc ... apoi cand am iesit , ea era combinata cu un tovaras al meu , cel ce mi-a fost model , mentor o perioada . 
Am trecut peste intr-o oarecare masura si am ajuns la inevitabil , un fel de divort de familie , o cladire in care uitai de familia ce iti erau drogurile si incepeai o noua viata . Te tratau cu niste pastile care erau prostituate , ca toata lumea avea acces la ele , isi faceau cat de cat treaba .
Dupa 3 saptamani in care pur si simplu am ajuns mai rau si eram speriat ca nu voi reusii niciodata sa devin alt om , am ajuns pe un deal unde mi-am cunoscut din pura intamplare niste prieteni alaturi de care am fost 2 ani de zile . Si ce betii trageam si ajunsesem la o perioada de abstinenta in materie de droguri destul de mare . 
Apoi am cunoscuto pe ea ... pe cea ce mi-a dat un sens in viata si mi-a alungat toata ura pe care o aveam stransa in corp , suflet , creier si tot ce reprezentam eu fizic . 
Am devenit alt om , iubeam ... dar iubeam din tot sufletul , parca se topea tot ce era ura in mine cu ajutorul iubirii ce era atat de fierbinti ca topea ura . Fenomenal !!!
Dar dupa ce am inlaturat toata ura din suflet , imediat a inceput alarmant de repede alta care statea bine ascunsa si se folosea de iubirea ce o simteam ca sa poata creste ascunsa . 
Acum , peste 1 an de zile ,  azi 9 decembrie spre 10 . 2010 am ramas singur , complet singur si iubirea ce imi incalzea trupul din interior , acum a lasat doar arsurile si inca arde mocnit dar imi provoaca atatea dureri ca nu stiu cat mai pot suporta , iar ura a pus iarasi parca stapanire pe mine si nu stiu ce as mai putea face . 
Asta sunt eu si banuiesc acum ca ar trebuii sa va spun ce am invatat . 
Concluzia mea , asa e?
Ei bine concluzia mea e : Ura e o prostie , viata e prea scurta sa fi tot timpul suparat ... pur si simplu nu se merita . 
Am vazut un film , in care zicea ca e mereu bine sa inchei cu un citat , asta voi face . . .
" Nu suntem inamici , suntem prieteni . Nu tebuie sa fim inamici . Chiar daca avem predispozitii , nu trebuie sa distrugem legaturile de afectiune . Corzile mistice ale memoriei vor vibra placut cand vor fi atinse iarasi si vor fi cu siguranta de ingerii mai buni din noi . " 


Sfarsit ...

Viu dupa 12 zile

"-O sa stau langa tine indiferent , indiferent de situatie ... chiar daca e frig , ploua sau imi arde pielea in infernul de afara . Voi fi acolo sa protejez , sa te usuc si sa te incalzesc . 
Te iubesc , mult . Asculta-mi te rog frumos vocea pierduta in spatiu si timp , asculta-mi bataile inimi si numara pana la 60 in gand sa vezi ca pana si inima incearca sa imi iasa din piept sa te vada si sa te atinga , atinge-mi buzele cu mana sa simti cat de uscate sunt in lipsa ta , deschide-mi ochii sa ii vezi plini de lacrimi si cum verdele s-a vestejit ... analizeaza efectele lipsei tale ." aceste vorbe apartin unui suflet viu despartit de corpul mort plin de cicatrice si rani inca nevindecate ...
Sta ea langa  cadavrul unui om pierdut in intuneric si il striga sa se trezeasca ,insa deja viata il pierdu-se  , se daruise spiritelor ce il luau in brate si incercau sa il linisteasca spunandu-i ca totul va fi bine si ca are sansa la o noua viata peste 13 zile fiindca un alt om se va naste si o va lua de la capat fara sa isi aminteasca nimic din ce a fost .
Cum ar fi putut el sa faca asa ceva ? Cum sa uite tot ce invatase , iubise si simtise ...era nedrept sa faca una ca asta stiind  ca nu isi regreta parcursul scurt al vietii chiar daca suferise cat pentru zece vietii normale, plansese cat pentru 3 mari moarte si vazuze intregul univers in doi ochi albastrii . Cum ?! 
"- Cine s-ar fi gandit ? se intreaba fata  Cine s-ar fi gandit ca vei avea dreptate cand spuneai ca simti ca sfarsitul se apropie si ca vrei sa traiesti cat mai ai de trait pentru ca nu esti sigur de ce va fi dupa . 
Dumnezeule , ce linistit esti acum si cum poti sa dormi in felul asta ... nu am crezut ca voi traii sa iti vad corpul cazut la datorie in lupta cu visele ."
Era superb cum fata lui luase parca o nuanta din culoarea zapezii ce era mai calda ca el si cum ochii , deschisi fiind de fata aveau un verde care parca anunta venirea primaverii ... pe maini avea acum praf de stele parca si corpul ii stralucea asemeni stelelor . Soarele isi schimbare culoarea in rosu aprins chiar daca inca nu era apusul parca fiind rosu de suparare din cauza disparitiei celui ce ii vorbea in fiecare zi . 
"- Iubito , sunt aici ! striga baiatul
Nu ma vezi ? 
Ce fel de ritual e asta domnisoara ? Un fel de ceremonie in care tot ce exista isi ia ramas bun de la mine ? Sunt inca aici nimeni nu pricepe asta ? Ce dracu ..."
"- Of ,tinere ratacit ai fost ceva special pentru ei . zice un inger fata ce primise sarcina sa il ghideze in cele 13 zile prin lume si sa il faca sa accepte inevitabilul . 
Tu ai fost printre putini muritori care vorbea cu animalele si care saruta lumina dimineata cand te uitai afara ... ai avut si tu ca oricine greselile tale dar sunt greseli firesti , unele intradevar sunt foarte grave insa stapanul meu iarta oamenii ca tine . "
Stapanul sufletelor , fiind un batran cu barba alba si lunga care ii dadeau un aer de intelept suprem . Binenteles ca era inteleptul suprem caci el facuse tot ce se plimba pe pamant si tot el avea o pasiune si anume sa aleaga muritorii ce erau liberi pe pamant si care strangeau trairi mai repede ca oricine si sa le mai dea o noua sansa la viata dar cu pretul uitarii . Era un fel de maestru intr-un joc ce implica viata si moarte .
"- Si ma poti duce la acest stapan al tau ? Vreau sa ii vorbesc , vreau sa il intreb unele amanunte ce in momentul de fata nu imi dau pace . Te rog frumos "
Si il duce la stapan ,care la vederea baiatului zambeste calm si bland si ii spune :
"- Eram sigur ca vei venii aici . Si stiu ce intrebari ai , iti voi raspunde la ele cu mare placere . 
De ce exista suferinta si durere ? Pai , baiete tu cum ai vrea sa iti motivezi zambetul dupa fata sau starea de bine pe care o ai uneori daca nu plangi si suferi alteori ? Cum ai vrea tu sa zici ca iubesti daca nu urasti ?  Trebuie sa cunosti raul ca sa faci bine . 
In legatura cu intrebarea " De ce eu ?" raspunsul e simplu , pentru ca nu am nevoie de oameni care sunt norocosi si care nu cunosc tristetea permanenta si nu cunosc dezamagirile vietii pentru ca ei sunt oameni ce pot fi surprinsi ingrozitor de repede intr-o alta viata de sentimente ce sufletul lor nu le-a cunoscut . "
Uimitor ce se intampla dupa moarte , uimitor cum un suflet chiar existia si cum pana si el are un stapan si un ghid in casa lui din lumea spiritelor . 
Trec incet dar sigur zilele pana la noua lui viata si baiatul sufera parca tot mai mult .
Cum putea sa fie un alt om cand abia putea fi omul ce fusese , cand sa planga si sa iubeasca era tot ce stia sa fac , chiar daca uita de fosta lui viata si iubire nu suporta ideea unui nou inceput desii cand traia spunea asta tuturor , isi iubea viata ... era viata lui . Buna , rea era a lui . 
In a 12-a zi in timp ce se plimba prin gradinile cu flori crescute parca cu scopul reproducerii unui curcubeu de culoare si miros , vede o portita intre deschisa ... era portita de la intrarea in lumea spiritelor . Se uita putin in spate si vede tot ce era in urma , era frumos dar parca prea frumos pentru el ... isi prefera viata trista dar vie, plina de atingeri si lovituri ,frumos si urat ... isi prefera viata lui plina .
Iese pe poarta si dintr-o data ii apar toate cele 12 zile pentrecute in lumea spiritelor de parca s-ar intoarce in timp si dintr-o data o lumina extrem de intensa il acopera facadu-l parca sa sa arda , asta desii in toate cele 12 zile nu simtise nimic . 
Dintr-o data deschide ochii si o vede pe fata deasupra lui plangand ...
"- Te-ai trezit ?! Esti viu ?! Dumnezeule , credeam ca ai murit . Ma speriasem ingrozitor de tare ."
" - Sunt viu , dar simt ca au trecut zile intregi si totusi au trecut decat 15 minute ... incredibil ! "
S-au sarutat apoi , iar cand baiatul a inchis ochii i-a aparut un batran cu barba si aer de intelept ce i-a spus :" - Ai trecut testul , ai un suflet bun baiete . Iubiti-va in continuare si chiar daca nu va fi ea fata care iti va fi alaturi pentru tot restul vietii , iti va arata multe si te va invata mai multe decat stii deja . "
Apoi a deschis speriat ochii si se uita in ochii fetei atent . 
"-Ce ai patit ?" intreaba fata speriata
"-Nimic , te iubesc . " 




                              Fericire , pace si iubire sunt esentele unei vieti de om .

9000 de zile de viata

Trecutul a fost candva viitor apoi prezent , iar eu acum il privesc sceptic fara sa imi dau seama de adevarata lui importanta pentru ca maine va fi azi ,iar azi va fi ieri...

Sunt imprastiat in tot felul de locuri , ravasit de vanturi si udat de ploi , inghetat de frig si topit de caldura ... intr-un cuvant , sunt om in adevaratul sens al cuvantului . Cu bune , cu rele , ingrozitoare sau magnifice . 

Astept de ore intregi , ce intr-un final au ajuns sa se transforme in ani . Astept o schimbare in lume , mai multa pace interioara , mai multe motive de bucurie si mai multa compasiune fata de nefericitii ce sunt cei din a caror grupa fac parte .

Nefericitii sunt cei ce isi gasesc pacea interioara cu pretul pierderii adevarului dureros ce exista de cand primul om a rostit prin magie , cu buzele umezite de lacrimi si cu ochii inrositi de vant primul cuvant care presupun ca a fost "Salut".

De atunci oamenii au inceput sa se cunoasca , sa fie grupuri si prin socializarea asta excesiva am ajuns ca specie sa ne impartim pe categorii sociale , morale sau spirituale .

As astepta  216.000 de ore sa imi cumpar oglinda care sa imi arate frumusetea din interior si sa imi vorbeasca in cuvintele ce le iubesc , cuvintele ce ma fac sa zambesc si care ma face sa imi lacrimeze ochii de bucurie ... un om ce isi transforma viata in asteptate e un om ce nu moare vreodata pentru ca etern va exista om ce asteapta ceea ce astept si eu ,iar urmatorul eu ce se va naste dupa ce voi inchide ochii  ramasi deschisi in urma asteptarii traditionale de la geamul rece si umed al balconului poate va fi norocos si va primii ce asteapta . Astfel asteptarea mea nu va fi in zadar fiindca cineva a avut norocul sa isi vada visul cu ochii ,iar eu din cer voi zambii si voi spune multumesc Dumnezeul meu .

O inima ranita si transformata in piatra poate distruge un om dar nu si sufletul lui , pentru ca un betiv violent e fizic ingrozitor , dar sufletul lui sufera pentru ca a fost prea bun candva si si-a pierdut increderea in lume dupa ce a fost distrus de cineva care i-a fost apropiat .

Multe zile trec in defavoarea fizicului meu ruinat , in  favoarea pradatorilor ce imi asteapta sfarsit pentru a se putea hranii cu sperantele si visele mele . Nu sunt suparat pe ei pentru ca ar murii de nu s-ar hranii ,iar daca asta le este hrana cine sunt eu sa ii omor prin infometare ... cel putin stiu ca disparitia unui visator va hranii o haita de treziti la realitate .

Si probabil ca o floare ce moare pentru a-mi infrumuseta locul de odihna nu se poate bucura de munca ei , de sacrifiul suprem pe care il face . Dar asta este blestemul florilor , sa infrumusetese , sa impace , sa cauzeze sau sa fie un semn de viata care e mort ... o moarte atat de colorata , frumoasa si un scop atat de bine stabilit in viata incat sunt invidios pe ele .

Eu sunt hrana , ele sunt daruri si ma doare asta .

Nu am sa cedez in lupta mea cu viata , pentru ca in orele in care sunt treaz si visez in continuare ... ei bine in acele ore frumusetea vietii se arata si ea, viata isi arata adevarata fata care o tine ascunsa pentru a nu ne face prea bucurosi si pentru a ne pastra cu picioarele pe pamant .

Viata draga , lupta mea cu tine e un joc de noroc si asta ne face pacatosi pe amandoi , insa tot amandoi stiim la fel de bine ca sunt in egala masura ghiniosti pe cat suntem norocosi si ca putem juca un joc bazat pe noroc la nesfarsit caci rezultatul va ramane nul , cu nici o diferenta intre noi .

Viata e frumoasa , treziti-va la 6 dimineata si uitati-va pe geam , sa vedeti cum soarele ne imbaiaza in lumina lui , cum necunvantatoarele saruta apa din jur si cum sunetele vietii revin de fiecare data fara nici o intarziere ... e superb sa vezi asta . E superb sa asculti simfonia care nu are nevoie de partitura pentru ca este in suflet si pluteste etern pe langa noi , e minunat sa vezi culoarea cerului rosiatic apoi albastru asemeni unui ocean de stele dar nimic nu e un dar de la nimeni , adevaratul dar e ca traim .

9000 days of love and hate , 9000 days of tears and laughts , 9000 days of you and me . 

Despartire

E prea devreme sa spun ca te-am uitat
Mult prea tarziu sa zic ca te iubesc
Multe culori ce ne-au vazut filmul vietii
Un curcubeu , de lacrimi si dor prostesc
Sunt alt om acum , durerea m-a schimbat 
Si reusesc sa vad prin tine tot ce simti
Sunt un om ce nu a incercat
Sa se gandeasca la cat poti sa ma minti
De esti furtuna , atunci vreau sa ma scald 
In tine , sa ma uzi pana la piele
Sa fim noi doi , o fata si-un baiat 
Sa fim iar noi , emotie si placere.
Ca trece timpul , imi vad viata curgand
Precum nisipul fin dintr-o clepsidra
Si tu cu imi tii restul vietii in palma 
Il scapi printre degete , razand si tremurand.
Mi-e dor de mine , de noi ce-am fost odata
Mi-e dor de prieteni , de al lor ajutor
Mi-e dor de tine , mult prea frumoasa fata 
Mi-e dor de viata incat as vrea sa mor .
Lumina ce imi umple sufletul
Cand rasare soarele pe cer
Acum parca-mi ascunde zambetul
Ce statea inchis in intuneric ieri
De pot iubito sa mai traiesc o viata
De pot sa o iau iarasi de la-nceput
Mi-as lega inima strans cu o ata 
Sa nu iubesc , sa nu am ce sa uit
Insa in momentul in care scriu 
Cat de mult sufar si cum ma sting
Imi dau seama iubito ca e prea tarziu
Sa strangi pumnul sa imi spun ca sunt iar viu
Caci moarte simt cum ma imbratiseaza
Si ma saruta cu buzele ei reci
Acum intr-un final ce mai conteaza
Ca voi ramane alaturi de ea pe veci
Si voi privii sprijinit de un nor pufos
Cum te gandesti la mine si suspini
Ca si eu intr-un timp am fost 
O floare printre mii de maracini
Prietenii , ma vor uita sunt sigur
Ma vei uita si tu intr-un final
Voi ramane deasupra voastra singur
Si voi ramane un alt om mort banal .
Cand ploua voi putea sa plang
In noapte ma voi scalda in stele
La soare voi sta tremurand 
Spunandu-le tuturor de iubirea vietii mele
Va ninge lacrimi inghetate 
Voi imbraca pamantul in mireasa
Voi fi acolo cand vei inchide ochii
Vei adormii straina de iubire
Te voi saruta asa cum stiu doar eu
In somn nu exista despartire 
In somn voi etern iubitul tau .
Acum ca am plecat departe 
Voi spune doar atat si voi pleca
Cand va fi vremea sa dispari din realitate
Sa fim noi doi  nebuni , iar tu mireasa mea ...

Elementele unei iubiri

Magie , iubire si o singura stapana 

Prieteni , chimie si o strangere de mana 

Lacrimi , durere si o despartire

Toate inseamna pentru toti iubire . 

Apus , 18 ani , bautura , fumat

Sarut, pasiune , intuneric , "esti beat"

Rasarit , trezire , durere de cap , suferinta 

Strangere in brate , imi pare rau , dorinta 

Impacare , sarut si apoi te iubesc 

Sa raman doar cu tine e tot ce-mi doresc 

Zambet cretin , suspiciuni , cearta 

Lacrima amara , adevar , "Pleaca!"

Ploaie , "ce vrei?" , imi e frig , ia-ma-n brate 

Te iubesc , ne-mpacam si iarasi sperante 

Genial , perfect parca totul se schimba 

Mare , singur iar , imi pare rau , doi se plimba 

Apel , te iubesc , imi lipsesti , si tu mie 

Rasarit , singuratate , vodka , tragedie 

Tren , ma intorc , sa vezi ce o sa iti fac 

Gara , parc , bani putini , aurolac 

Ne vedem , ma saruti , plang de bucurie 

Pleci si tu , iarasi singur , iarasi tragedie

Cand te-ntorci , te iubesc , vino-aici 

Asteptare , betie , rofedex , noi amici 

Tigara aprinsa , mesaj ciudat, 2 blocuri 

Sunt aici , m-am intors , betie din socuri

Fericire , extaz , s-a intors , o iubesc

Intoarcere , cearta necaz , despartire ,inebunesc

1 luna , speranta , ma iubeste , sunt sigur 

2 luni , aroganta , dispret , sunt tot singur 

3 luni , resemnare , fumat , bautura , spitale 

4 luni , dureer, amintiri , fosta dragoste nu moare 

Inca o zi , inca o bere , inca o cearta stupida 

Inca o ora , inca-o tigara si asta e tot ce ramane 

Sunt nervos , scriu de tine , te iubesc , ce minune 

Prietenii fumate , dispret si tradare 

Cuie arse , multa bere , gheata , frig , uitare .