Alerg prin nisip si vant
Ma sterg de lacrimi , durerea s-o ascund
Ma uit la soare , vad cum imi zambeste
Se preface si el , sufera dar pe mine nu ma pacaleste .
Se face seara , soarele plange , se inroseste , ploua
Apoi din luna si pamant , sufletul se desparte-n doua
Nu imi vad speranta ce obisnuiam sa o tin brate
Dumnezeu e aproape maine si tot imi fac sperante .
Alerg ca vantul , ma pierd precum nisipul
Si spre finalul vietii , mor si imi vad sfarsitul .
Sunt etern ca si lumina , si sufar la intuneric
Cred ca pot respira iubire , ca te pot iubii vesnic
Imbratisez durerea , las zambetul deoparte
Apoi din neatentie , revin la realitate .
Ma trezesc pe perna uda de lacrimi , stransa din suspine
Ma gandesc la ce-am visat , stiu ca te-am visat pe tine .
Si de va fi candva sa imi revad iubirea , ce a murit in mine
Voi striga cu ura , ca nu dispare , nu se dizolva , in suflet imi ramane .
Cadavrul fericirii , cazut in abisul sufletului meu
Ramane , ca icoana , sa imi reaminteasca trecut
Sa imi spuna in continuare ca nu pot sa te uit .
Imi fierbe sangele in vene , pierd sange si prin lacrimi ,
Plang ca un copil pierdut de mama , vorba macar asculta-mi
Caci sunt pierdut de tine , lasat singur intre straini
Si sufletul mi-e ranit de cazaturi frumoase printre maracini .
Durere , de ma lasi sa mai respir o data ,
Sa traiesc de la-nceput , sa iubesc o alta fata .
Chiar de pierd zambete pe minut ,
Nu te voi uita , te voi striga chiar de voi fi mut
Te voi vedea in noapte si cu lumina stinsa
Ne vom incalzii trupurile cu dragostea din noi
Caci cand dragostea e aprinsa
In lume nu extista decat noi doi amandoi .
Iubire , primeste-mi sarutul de sfarsit
Si poate vei vedea , vei simtii cat te-am iubit .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu