Sunt imprastiat in tot felul de locuri , ravasit de vanturi si udat de ploi , inghetat de frig si topit de caldura ... intr-un cuvant , sunt om in adevaratul sens al cuvantului . Cu bune , cu rele , ingrozitoare sau magnifice .
Astept de ore intregi , ce intr-un final au ajuns sa se transforme in ani . Astept o schimbare in lume , mai multa pace interioara , mai multe motive de bucurie si mai multa compasiune fata de nefericitii ce sunt cei din a caror grupa fac parte .
Nefericitii sunt cei ce isi gasesc pacea interioara cu pretul pierderii adevarului dureros ce exista de cand primul om a rostit prin magie , cu buzele umezite de lacrimi si cu ochii inrositi de vant primul cuvant care presupun ca a fost "Salut".
De atunci oamenii au inceput sa se cunoasca , sa fie grupuri si prin socializarea asta excesiva am ajuns ca specie sa ne impartim pe categorii sociale , morale sau spirituale .
As astepta 216.000 de ore sa imi cumpar oglinda care sa imi arate frumusetea din interior si sa imi vorbeasca in cuvintele ce le iubesc , cuvintele ce ma fac sa zambesc si care ma face sa imi lacrimeze ochii de bucurie ... un om ce isi transforma viata in asteptate e un om ce nu moare vreodata pentru ca etern va exista om ce asteapta ceea ce astept si eu ,iar urmatorul eu ce se va naste dupa ce voi inchide ochii ramasi deschisi in urma asteptarii traditionale de la geamul rece si umed al balconului poate va fi norocos si va primii ce asteapta . Astfel asteptarea mea nu va fi in zadar fiindca cineva a avut norocul sa isi vada visul cu ochii ,iar eu din cer voi zambii si voi spune multumesc Dumnezeul meu .
O inima ranita si transformata in piatra poate distruge un om dar nu si sufletul lui , pentru ca un betiv violent e fizic ingrozitor , dar sufletul lui sufera pentru ca a fost prea bun candva si si-a pierdut increderea in lume dupa ce a fost distrus de cineva care i-a fost apropiat .
Multe zile trec in defavoarea fizicului meu ruinat , in favoarea pradatorilor ce imi asteapta sfarsit pentru a se putea hranii cu sperantele si visele mele . Nu sunt suparat pe ei pentru ca ar murii de nu s-ar hranii ,iar daca asta le este hrana cine sunt eu sa ii omor prin infometare ... cel putin stiu ca disparitia unui visator va hranii o haita de treziti la realitate .
Si probabil ca o floare ce moare pentru a-mi infrumuseta locul de odihna nu se poate bucura de munca ei , de sacrifiul suprem pe care il face . Dar asta este blestemul florilor , sa infrumusetese , sa impace , sa cauzeze sau sa fie un semn de viata care e mort ... o moarte atat de colorata , frumoasa si un scop atat de bine stabilit in viata incat sunt invidios pe ele .
Eu sunt hrana , ele sunt daruri si ma doare asta .
Nu am sa cedez in lupta mea cu viata , pentru ca in orele in care sunt treaz si visez in continuare ... ei bine in acele ore frumusetea vietii se arata si ea, viata isi arata adevarata fata care o tine ascunsa pentru a nu ne face prea bucurosi si pentru a ne pastra cu picioarele pe pamant .
Viata draga , lupta mea cu tine e un joc de noroc si asta ne face pacatosi pe amandoi , insa tot amandoi stiim la fel de bine ca sunt in egala masura ghiniosti pe cat suntem norocosi si ca putem juca un joc bazat pe noroc la nesfarsit caci rezultatul va ramane nul , cu nici o diferenta intre noi .
Viata e frumoasa , treziti-va la 6 dimineata si uitati-va pe geam , sa vedeti cum soarele ne imbaiaza in lumina lui , cum necunvantatoarele saruta apa din jur si cum sunetele vietii revin de fiecare data fara nici o intarziere ... e superb sa vezi asta . E superb sa asculti simfonia care nu are nevoie de partitura pentru ca este in suflet si pluteste etern pe langa noi , e minunat sa vezi culoarea cerului rosiatic apoi albastru asemeni unui ocean de stele dar nimic nu e un dar de la nimeni , adevaratul dar e ca traim .
9000 days of love and hate , 9000 days of tears and laughts , 9000 days of you and me .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu