Toamna

Mi-am cautat versuri in depresia toamna-iarna
Am numarat si frunze si stele , le-am dat si nume
Mi-am lasat in pragul sufletului ciorna
Unei poezii de viata , scrise in spume ...


Si greierii si-au pierdut vocea-n ploaie 
Pasarile ne-au parasit pentru alta frumoasa doamna
Culoarea grii ne domina sufletul , desii afara e vapaie
E frig si cald , frumos , urat ... e toamna .


Ce dor imi era sa-mi pierd inocenta in abisul ochilor ei
Sa o strig spre seara , se ne jucam cu frunze moarte 
Sa-mi plimb mana prin parul cenusiu al fetei 
Ce mi-a fost o vara-ntreaga atata de departe .


Si frunze cad , si cad pana devin covor 
Norii ne invelesc pamantul si transpira peste noi
Ne prinde miez de noapte sarutandu-ne langa izvor
Suntem doar noi , ighetati si goi .

Posedare

Ii vad , ma urmaresc ...
Au rupt din rai o parte de eternitate
Sunt sute , milioane si cu totii ma urasc
Ora trei se apropie , ce dor imi e de moarte  .


Ma ascund in viziuni , au ochii sangerii
Pieptul mi-e greu , ma doare 
E trei , ma tortureaza , ma supun unei nebunii
In care ochii imi ingheata , si plang ninsoare .


Ma fac sa urlu de durere spirituala
Parintii ma prind de mana , eu nu ii mai recunosc
Latina-mi stricata mi-se scurge printre dinti intaia oara ,
Iar inima imi bubuie , deodata se aude : Trosc !


Ce liniste deplina , Marie m-ai salvat !
Demonii pleaca , raman cu amintirea lor desfranata
Moartea ma inveleste in roba ei , am plecat ...
Demonii se-ntorc si spun : O lasam pe altadata ...

Casatorie?

Fantomatic rasare timida luna
Prizandu-se soarele de ea doar o clipire
Arzator sarutul fulgerator sa puna
Un nor peste chipul lor fierbinte sa stea ferire .
Titanici , ochii soarelui sclipesc
Spre ochii negri , nocturni ai lunii domnita
Iar stelele invidioase o barfesc
De parca stralucind o vor transforma in nefiinta.


Ciudat , florile de cires ii croiesc rochie de mireasa
Ceilalti astrii saruta pernele cu dor
E nunta ce fura oamenii la fereastra 
Iar laptele universului se transforma in cale , izvor ...
Gingasi saruta soarele noaptea 
Iar luna plina de dor si iubire
Il prinde in bratele-i tandre , frumoase
E miaza-zi frumosul e noapte , suspine ...

Operatie

Singur , in sala unde chipurile se topesc
Ard patimas cu poza ta in mana 
Percep in alt mod florile ce in gradina sufletului meu cresc
Mi-e atat de dor de viata , nu am mai simtit-o de-o saptamana .


Mi-as dorii sa-mi prind albastrul ochilor tai in memorie
Si buzele sa ti-le simt ca ultim lucru frumos in mizerie
Sa-mi arunci cate un miros aleatoriu de magnolie ,
Iar eu mort , sa zambesc in poza crucii ca obisnuita-mi carie .


Ard pe masa asta de metal unde viata pierde lupte ,
Iar moartea se infrupta din inima mea fara sa respire
Urat ma vad din afara , las moarte sa se-nfrupte
Eu pierd , sunt mort si fug in nesimtire ...

Povesti umane

Plansul copilului parea a nu se mai opri
Duhneau parintii de regret si dor ,
Iar intr-o balta de sange nefiltrat in gri
Se topeau strigate de amor , izvor ...
Usor condusi de leaganul vantului de toamna
Frumoasa doamna , le curma suferinta
Isi prinse parul intr-o aramie si suferinda coama
Le-a explicat printilor cu regret nefiinta .


Copilul acum tace , parintii intinsi pe covor
Boala il imbratisa , dar el nu vroia sa plece
Fugea prin patutul lacrimilor izvor
Pana cand , a alunecat pe iubire si a-nceput sa se inece .
Boala acum  vroia sa ii fie fiu 
Copilul murea , ea prinzand-ul furios de mana
Il ridica , il priveste in ochiul lui de-un atat verde viu 
Ca ameteste , si recunoscandu-se infranta suspina .


Frumoasa doamna doarme la pragul sufletului copilariei
Si se trezeste transpirata si-obosita 
Invelita in vise spulberate ale surorii Tragedie 
Isi ia fiul Amaraciune si boala o alunga .
-"Print al dragostei pierdute , esti bine langa mama !"
Spuse frumoasa doamna leganand-ul pe cantece sublime ,
Iar fiul ei zambind , ucise frumoasa doamna , invingandu-si teama
Si-n lacrimi fierbinti cazu prin realitati cretine .


A trebuit sa-si ucida mama , sa isi renege adevaratul sens
Prins in cadere libera si cu priviri de Hyperion 
Atinse pamantul ce avea culoarea ochilor lui si-a strans
Din pumnul ce ii ramasese impartit in degete si a devenit om .

Urasc sa te iubesc

Te privesc , nu mai esti cea din primavara
Cand topeai zapada cu ochii tai verzui
Lasai florile sa te simta cruda ultima oara
Acum viziunea trupului tau a ramas a nimanui .
Sunt pasnic , nu iti cer scandaluri de frumos
Cu parul tau ca toamna , ai adus in mine toamna
Mirosul tau pregnant si rezistent ca scoarta de chiparos
Esti secara secata uscata , si tot ramai o doamna .
Imi rupi sufletul in gluma cu limba ta aspra ca o sarma
Am spini in suflet , imi curg prin vene amintiri si le doresc
Ca macar una sa se repete cu tine pana la urma
Caci din a te iubii , am ajuns sa urasc sa te iubesc .

Povestea spanzuratorii

Sunt in cadere libera
Deasupra unui stol de vise
Inecat in amintiri , cu te tenta transmisibila
Spre zambete ucise , interzise .
Existenta scrumului din palma mea uitat
Inca pusa sub semnul intrebarii
Se dilata pe zi ce trece , ca ochii unui drogat
Ce zambeste cretin cu moarte in venele durerii .


Hilar , sunt si la un pas de moarte
Cred inca in iubire , viata , fericire
Dar suntem doar pioni in lumea ce desparte
Frumoasa de bestie si lovitura de mangaiere .
Ne mintim total in fiecare zi , atingandu-ne sublim
Sarutandu-ne obrajii reciproc in oglinda
Suntem cei mai buni prieteni , atunci cand ne mintim
De aia cad , cu firul vietii mele ciudate legat de grinda .

Si de-ai muri

Si de-ai muri ... 
Ti-as prinde sufletul in retina
Cu dorul tau , ce seaca mi-ar fi viata
Ne-am intalnii , un cerul cu muntele se-mbina
Ti-as striga numele si ai venii , calare pe soare dimineata .


Cu ochii tai ...
Ne-am crea o lume-albastra
Unde nimeni si nimic nu ne-ar putea atinge
Ti-as scrie dragostea pe-o pasare maiastra
L-as sterge-apoi cand cerul cu mine va plange .


Inima ta ...
Sonatele dragostei noastre temporare
Pianul neacordat dupa cuvintele lumii
Iubita mea cu sanii arsi de soare 
Vom fi batai ale iubirii pentru unii .


Si vocea ta ...
Glasul pamantului de primavara
Canta-va tot mereu in al meu centru de univers
Acum ca pleci , se peste mine se simte miros de seara
Iti respect drumul mortii , pe care l-ai ales .


Te iubesc ...