Mi-am cautat versuri in depresia toamna-iarna
Am numarat si frunze si stele , le-am dat si nume
Mi-am lasat in pragul sufletului ciorna
Unei poezii de viata , scrise in spume ...
Si greierii si-au pierdut vocea-n ploaie
Pasarile ne-au parasit pentru alta frumoasa doamna
Culoarea grii ne domina sufletul , desii afara e vapaie
E frig si cald , frumos , urat ... e toamna .
Ce dor imi era sa-mi pierd inocenta in abisul ochilor ei
Sa o strig spre seara , se ne jucam cu frunze moarte
Sa-mi plimb mana prin parul cenusiu al fetei
Ce mi-a fost o vara-ntreaga atata de departe .
Si frunze cad , si cad pana devin covor
Norii ne invelesc pamantul si transpira peste noi
Ne prinde miez de noapte sarutandu-ne langa izvor
Suntem doar noi , ighetati si goi .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu