Psihopat Literar

Daca as incepe sa scriu 
Despre tot ce-am vrut sa fiu ,
As ajunge pe pustiu ,
Ca nu stiu , nu-mi amintesc ...
Cert e c-am inceput sa cresc 
Si cersesc cu dar ceresc 
Recunostiinta si glori ,
Sa fiu parte din istorie ...

Sunt un biet suferind de melancolie , 
Ce cede-n viata esenta de poezie , 
Un alcoolic dependent de melodie , 
Duhnind a magnolie , lovit de monotonie . . . 
Ca nu am garantie ,
Sa pot dovedii cu pixul faptul ca fiinta e magie ,
Si-mi intru in dizgratie ;
Ceilalti cred ca scriu doar de distractie ,
Fara vreo complicatie in combinatie ,
Totul rezumandu-se doar la satisfactie ...
Dar sunt dependent de dor 
De-amor si-ngrozitor 
Ma dor oasele si-am spasme ce ma fac sa comit omor
Ca un matador , sa mor ! 
Sunt un pictor infiorator , 
Pictez numai orori si fiori reci ma in trec in zori 
Cand printre vapori de alcool 
Imi gasesc ideile de-aseara vomitate pe covor ...

Nu mai suport teroarea ,
Ma paste reanimarea 
Si reabilitarea , dar asta mi-e apa si mancarea , 
Aerul si starea , 
Daca nu beau nu scriu , daca nu scriu ma paste foamea ...
Sunt un simplu om ce gusta viata-n faze , 
Un scriitor ce relateaza-n fraze
Diverse ipostaze , 
Practic trec prin metafaze , 
Simt fiorii reci din raze , 
Pierd pasiuni si ratiuni prin case ...
Jegurile astea de stari nu vor neam sa ma lase ...

Oda mortii juvenile

Aminteste-ti de mine ca de un om ce-a facut bine ,
Ca de un personaj neutru din trecut ce a schimbat destine ,
Aminteste-ma de fiecare data cand spui " mai tii minte ?" ,
Pomeneste-mi numele cand cineva te minte si nu simte 
Ce simti tu , aminteste-ma sau nu dar nu ma pierde in noapte .
Aminteste-ti , ti-am fost frate si spuneam ca nici Moise nu desparte 
Doua suflete legate de tradare si pacate , 
Aminteste-ti fiecare strigare , chemare , oroare , imaginatia celor ce vor sa ne omoare , 
Tine minte , n-am plecat ci m-am intors in pamant ,
Ca nu sunt demon , bun sau rau , ca nimeni nu e sfant , 
Memoreaza ultimele mele cuvinte grele , ca e greu sa spui deodata : Va iubesc , la revedere !
Mi-ai fost magaiere , alinare si nevroza , 
M-ai dus spre pace , liniste , dar m-ai rascolit in psihoza ...

Mai stii cand beam copii fiind prin parcuri , strazi si scari , 
Cand ne-njuram iubitele , dar le iubeam , aveam fiori , 
Cand plangeam de dor de-ai nostrii , ne credeam ai nimanui ...
Mai stii cand ne rastigneam si sufletul in cui ?
Cand ne credeam baitii rai , cand vroiam totul durabil ,
Cand sterpeleam o chestie , doua , cand ne luam haina nou , 
Doar sa lansam bugetul datorat pe fantezii ?
Noua nu ne pasa de cine cumpara , vindea , cine avea , fura sau se-mprumuta de la altcineva ...

Eram doi fulgi de nea topiti dupa halva , 
Acum suntem prajiti si eu raman doar amintirea ta .
Te rog nu ma uita ! Chiar daca 
Parea ca uneori fratia se ineaca ca prostia-n piatra seaca ,...
E nevoie de un geniu , numai sa inteleaga 
Prin ce treceam cateodata , ce ne desparte , ce ne leaga ..

Mai vezi oare babute , cruci , moarte , saniute , 
Rom , fum , praf , bomboane , negrese , masinute ?
C-au fost la vremea lor tot ce era , 
Am avut o prietenie cum e coca cu dava , 
Si-asemenea davistilor , speedistilor si tristilor , 
Ne-am trezit pustii si goi , dand vina pe-amandoi .
Dar destinul nu iarta , si te arde deodata ...

Acum , pot sa plec , cu nevoia implinita , 
Cu satisfactia bolnava ca cine trebuie nu uita .
Chiar daca viata asta e putin smintita si trecatoare 
Raman al tau coleg de pahar , fumoar si fapte ...

Somn ( Uitare )

Dorm ... adorm , ma trezesc , n-am somn ...
Mi-e dor , adorm , adoram sa imi vorbesti , plangeam ,
Strigam , urlam , urma un scurt monolog despre noi ,
Noi doi , amandoi , despre o lume fara nori sau ploi ,
Visam ca te iubeam , ca ma iubeai , ca ne iubeam ,
Ne imbratisam , ma minteai , plecai cand adormeam ...

Ai fost doar o himera , o aparitie efemera , 
Un cuvant scris gresit , inteles prost ani la rand ,
Ma jur ca sunt atat de satul , sa vin doar eu ,
Sa ma rog doar eu , sa  duc tot ce e greu doar eu mereu ...
De-as fi fost un sarut m-ai fi sters demult ,
De-as fi fost o amintire , m-ai fi renegat , uitat , m-ai fi transpus in nestire ...
Vad cum cu o grosolana nesimtire ma primesti inapoi ,
Ca pe un strigoi , ca pe un betiv plin de noroi , 
Ma privesti cu ochi straini si goi ... 
Cine sunt eu sa  iubesc pentru-amandoi ?

Nu mai vreau sa dorm , vreau sa fiu treaz ,
N-are haz acest extaz consumat tardiv pe un pervaz ,
De parca as fi pervers , si te imaginez uneori cu excelezi , 
In miscari atat de complexe ca ma hipnotizezi , 
Dar tu dansezi , un vals sublim , 
Un vals al florilor de crin , un dans al mortii mele timpurii ,
In definitiv cine esti tu sa imi iei puterea de a iubii ?

In definitiv , esti definita de suferinta si durere , 
Nu mai esti de mult placere , 
Si-mi lovesti in suflet cu fiecare mangaiere , 
Dar iti permit trist , de parca sunt masochist , 
Esti ca un chist ce ma ucide-n vis , 
Eu doar un pesimist , nu ma tratez de tine chiar daca nu-mi faci bine ,
Chiar daca stii , in fine ca tu poti sa iei , sa adaogi sau sa lasi tot ce e bun in mine ...

De azi iubesc din noi doar ce a fost ,
Caci nu mai are rost sa raman un simplu prost ,
Sa fiu anost , nervos contra cost ...
Pretul e mult prea mare , in vietii si clipe de uitare ,
Voi cere cerului iertare ,
Voi cauta chemare , iar tu vei fi judecata de tradare ,
In cea mai mare integrare spirituala , si vei plange cu lacrimi amare , 
Dupa cel ce l-ai izgonit fara pic mila in asta incapere proasta si nefasta numita scurt ... uitare .

Dupa 10 ani

Chiar daca in momentul de fata ,
Am o relatie cu literatura pe o sentinta de peste 10 ani spre viata 
Pot numara pe degetele de la o ungghie numarul total de fani ,
Cititori sau carturari care-mi cer versuri in avans ca niste camatari literari ...

Desii nu ma citesti , ai tupeu sa graiesti ,
Ca sunt slab , incult , ocult , necitit si te mandresti 
Ca singurele carti care le citesti sunt acelea de joc ,
Ghidandu-ti viata intr-un efemer sir de prostie si noroc ...

Iar daca-ti spun ce simt , soto crezi ca te mint ,
Ca nu te-alint defapt si ca pretind ca sunt  falit ,
Ca un nesimtit si ilicit sunt pervers si penal ,
Universal dar stradal , special dar banal , 
Eu nu iubesc si n-am habar ce-nseamna sa-ti curga dragoste prin vene ,
Sa ai fluturi in stomac sau sa ai capul calendar ...

Mi-am petrecut juma' din viata cautand alte delicii ,
Alegandu-ma cu vicii , cu prosteli si sacrificii , 
Pana am devenit traditional ca micii , 
Si unii , unici fiind m-au luat drept model ca fraiericii ...

Am umblat sa aflu omul , am judecat si analizat la un moment dat ce ne-a zis Domnul ,
Am criticat prostia si erezia , nebunia si masoneria , 
Nu am avut concret un sef erete , si nici nu m-am ales intr-un final cu idei plantate concrete ...
Am furat , muncit , iubit , parasit , distrus si umilit , 
M-am ferit de suferinta stiind ca imi face cuib in fiinta ,
Acum ajuns la deceniu de povestiri si amagiri ,
Constat ca sunt constant in tot ce inseamna amintiri ...

Literatura e datura , 
E tare ca dantura , 
Si daca nu o slefuiesc , imi lasa masca gura ...
Cateodata intrec masura , 
Si ma depasesc devreme , 
Alteori ma plictisesc si citesc sau scriu de lene ...

Desii iubesc viata cu tot ce-i rau si ce e bine , 
Urasc ideea suferintei pentru mentalitati meschine 
Incercand sa scriu de mine , 
Folosind persoana a-2-a ,
Uneori purific ura , si ma racesc ca roua ...
Deaceea scriu de moarte , ma omor incet si poate , 
Ca undeva departe , un frate imi face dreptate , 
Dar nu pot sa fiu indiferent , 
Ca mai am vro " cinspe " ani ,
Nu am timp , trebuie sa schimb mentalitati sterse de bani ...