Interviu' Metaforic

-Nu caut adevarul suprem , ca asta ar insemna sa imi caut moartea o viata intreaga . In schimb caut dragostea , linistea si mangaierea zilelor ce vor venii alaturi de ea .

-Si cine e ea ?

-Pai , sincer nu prea stiu . Caci ea poate fi orice , oricum si oriunde ... poate fi o clipa din viata mea care sa mi-o amintesc restul zilelor , poate fi o atingere , ori un sarut apasat intr-o statie de metrou ...

-Cred ca m-am exprimat gresit ... Ce e ea ?

- Ti-am spus , ea inseamna un infinit de posibilitati ... nu este un om sau o faptura , o creatie fizica .

Este ceva metafizic , sublim ... in cautarea careia imi duc traiul de zi cu zi .

-Vrei sa spui ca nu iubesti sau nu ai iubit niciodata ?

Ca esti in cautarea femeii perfecte care sa iti ofere momentul acela care tu il numesti "ea" ?

-Nu ... iubesc , caci daca nu as iubii cum as putea spune ca sunt sau nu viu atunci cand fac cunostiinta cu zorii zilei ?

Dar cautarea mea , nu e neaparat o cautare cat e mai mult o asteptare ...

Imagineaza-ti ca esti singur intr-o statie asteptand ultimul tramvai ce te duce acasa , locul de unde ai plecat ... Si stai acolo si astepti , afara ploua si e frig , insa tu stii ca va venii tramvaiul asa ca astepti ignorand frigul si ploaia . Eventual iti aprinzi o tigara si iei o gura de coniac sa te incalzesti din cand in cand . 

Mai trec tramvaie , mai trec autobuze si ai statie de metrou aproape ... insa toate te ocolesc si nu iti ofera siguranta ca vei ajunge direct acasa teafar si nevatamat . 

Iti fac cu ochiul taxiurile , dar esti un om romantic si drumul are alta perspectiva deasupra sinelor de tramvai , in special deasupra celui care il astepti . 

Vine tramvaiul si urci in el , fericit ca o sa stai la caldura si in siguranta pana ajungi aproape de casa . Deodata , o zaresti pe ea ... 

E minunata si frumoasa , parul impletit de ingeri ,ochii rupti din cerul senin de primavara , buzele carnoase si moi ...

Si drumul pana acasa devine o aventura , ceva rupt din basme . Caci acum incepi sa iti doresti sa ajungi cat mai greu acasa si ea sa coboare odata cu tine .

-Da , da foarte frumos ... dar tot nu inteleg ce vrei sa spui ...

-Nici nu ma asteptam sa intelegi ... uneori nici eu nu ma inteleg . 

Tramvaiul este iubirea ce o simti tu , nu poti iubi pe oricine ... 

Statia , este viata ta pustie si plina de  furtuni . Dar care o lasi in urma atunci cand iubesti si incepi sa o numesti " trecut " .

Celelalte tramvaie si autobuze sunt acele iubiri de o noapte ce te fac sa iti uiti scopul si sa devii un animal ... un primitiv .

Taxiurile sunt ... ei bine iti dai si tu seama ce sunt taxiurile , caci nu le pot numii iubiri de o ora .

Acum , cand vine tramvaiul care il astepti , adica iubirea , in mod normal drumul tau este acasa , in locul de unde ai plecat , insa apare " ea " intamplarea aceea , momentul acela , nu stiu cum sa o numesc ... care te va face sa iti doresti sa mergi cu tramvaiul acela cat mai mult . Atunci stii ca fiecare statie care o mai are tramvaiul te va duce mai aproape de casa , dar nu iti pasa caci esti vrajit de "ea" si tot ce conteaza e sa dureze cat mai mult . Va fi cea mai lunga secunda din viata ta , dar si cea mai frumoasa . 

Si de aceea spun ca eu o caut pe "ea"...

- Dar acasa , acasa ce inseamna defapt ? Ca banuiesc ca si acasa are o semnificatie ... Nu ?

- Da , una destul de importanta chiar . 

Acasa inseamna moartea ... 

-Pai cum ? Ca spui ca e locul de unde ai plecat ... Nu are logica ...

-Ba are , pana sa ma nasc ... pana sa ajung in "statia de tramvai" nu am existat , deci eram mort ... apoi am plecat de acasa si am inceput sa fiu copil , cutreierand prin " oras  " , dar "seara" , care inseamna maturizarea s-a lasat si a trebuit sa ajung inapoi de unde am plecat . 

Deasemenea teafar , adica fara regrete ...

-Da , interesant punct de vedere .

-Multumesc ... acum , daca imi permiteti , trebuie sa urc in tramvai si sa astept sa urce "ea" ...

Fenomenul Hooltras

Nu prea ma pricep la inceputuri , dat fiind faptul ca in general particip la sfarsit in orice discutie pentru a ma apara de acuzatiile ce mi se aduc inainte ...
Imi place insa un inceput de poveste foarte mult , asa ca il voi imprumuta pentru a putea intra in cuprins pe un ton nostalgic si cat de cat in ton cu sentimentele ce ma chinuiesc acum ...

"Nu stiu altii cum sunt , dar eu , cand ma gandesc " la copilaria ce soarta a binevoit sa mi-o ofere simt ca am fost mai viu , copil fiind , decat in orice etapa a vietii mele ...
Julit , cu pantalonii rupti si murdari ... batand in ciuda vecinei de la etajul doi o minge de cauciuc cumparata de la piata de mamaie doar cu cateva ore in urma , stiind ca viata dansei nu va fi lunga pentru ca desi eram copii si foarta nu era atuul nostru principal , aveam o pasiune ce ar fi umplut stadioane in zilele astea ...
Daaa , eram o brigada de copii inebuniti de dorinta de a fi cel mai bun si parca orbiti de tot ce ne inconjoara cand juca Hagi , Petrescu , Popescu , Munteanu , Lacatus , Craioveanu in '98 , toti vopsiti blond in cap si parca simteam ca vor trece ani , decenii pana voi mai auzii iarasi GOL ROMANIA , dar Doamne ce an a urmat apoi ...
Rapid castiga campionatul in '99 dupa ce cu un an in urma il pierdea incredibil in Banie in ultima etapa si a spart blestemul dupa o pauza de 33 de ani , rezultatul fiind si mai dulce parca ...
Eram copii si nu realizam asa bine ce se intampla , dar stiu sigur ca pentru cei care au fost copii in '67 sentimentul era asemeni unei prajituri primite dupa o masa care nu prea iti prieste , dar care o mananci stiind ca e gatita cu dragoste ...
Atunci a urmat o perioada magica pentru noi , cresteam vazand cu ochii si football-ul nu mai era doar batutul mingii in fata blocului , mergeam la stadioane si cunosteam un fenomen ce isi facea loc printre baietii ce plangeau pe ascuns pentru echipa iubita ... ultras .
Nu prea realizam ce e si sincer nu ne interesa , nu faceam diferenta bine dintre ultras si hooliganism , pentru noi era la fel ...doar si hooliganii si ultrasii isi iubeau echipele nu ?
Care putea fii diferenta ?
Acum , facand o mica paranteza , sunt pe o banca in parc si imi ascult gandurile ... maine stiu ca trebuie sa ma duc impreuna cu baietii mei ,  care deja au devenit barbati in toata firea , sa rezolvam o disputa cu niste stelisti ... 
Revenind , nu voi sta sa fac o intreaga analiza asupra celor doua fenomene , dar spun doar ca sunt foarte diferite . 
Ultrasii se ocupa mai mult de coregrafii , banere si spectacol la meciurile cu adversarii , pe cand hooliganii considera ca suprematia se decide doar fizic prin violenta si uneori capturi de steaguri , fulare etc .
Cum anii treceau si noi deveneam tot mai implicati , mergeam in deplasari si faceam cunostiinta cu ideologia "Rapid suntem noi" , ne simteam obligati sa ne aparam culorile si camarazii indiferent de circumstante . Incepusem sa capat un dispret de neegalat pentru tot ce inseamna Steaua , Dinamo , Craiova sau Petrolul ... , iar culorile le detestam cu toata fiinta mea .
Intre timp , in 2003 , a mai venit un titlu si noi am simtit titlul ala pana in maduva oaselor . Dragostea pentru Rapid atingea cote astronomice , la fel si capacitatea noastra de a iubii un club care in urma cu un deceniu facea cu schimbul drumuri intre prima divizie si cea de a doua ... Stiam noi ce cine sa ne indragostim !
Copii eram inca , dar maturizati de aparitia diverselor grupuri ce isi etalau puterea de convingere printre noi . Eram copii , insa eram copii golani ... scoala era o optiune si banul era prioritar , evident dupa Rapid .
Traiam vremuri ciudate , ce putin , si chiar daca suna cam prostesc parca ne era dor de mingea aia de cauciuc din urma cu 7 , 8 ani ...
Football-ul devenise , incet , incet  , singura noastra alinare , iar visatul era de domeniul trecutului .
" Ce sa mai fiu eu ma footballist , esti nebun ?! Nu vezi ca am deja aproape 20 de ani si o forma fizica asemanatoare unui bunic ?
- Te-ai prajit cocos , anturajul e de vina si stii asta ... inca poti sa renunti daca vrei cu adevarat . "
Avea dreptate , dar nu vroiam ... ma simteam prea bine cand eram in lumea mea , chiar daca lumea mea era imaginara si bolnava in multe privinte .
Am plecat un an prin tara sa ma regasesc , dar am regasit doar puscaria , care am fentat-o la limita si asta mi-a deschis ochii ... anul ala a fost printre cei mai grei din viata mea , dat fiind faptul ca singura mea alinare era in permanenta departe de mine , eu fiind intr-o continua deplasare .
M-am intors in cartier si am ramas mut de uimire , cum au reusit 365 de zile sa schimbe o comunitate ... 
Baietii devenisera un grup , cativa din prietenii din copilarie erau doar o parte din statistica la ce pot face legalele din oameni . 
Venise vremea schimbului de generatii , dar astia mici erau prea prosti parca , si nu stiau sa ramana pe pozitii indiferent . Nu ii mai interesa football-ul si de stadioane degeaba ii intrebai , ca majoritatea se considerau ultrasi doar pentru ca mai vedeau un meci din cand in cand la tv sau pentru ca aveau o poza pe stadion pusa pe facebook .
Noi , nu eram pregatiti sa plecam ... asa ca am ramas acolo , ne-am curatat cu totii de legale si am decis sa facem ceva . 
Am adunat cativa copii care pareau ca au potential si am inceput sa ii educam asa cum se cuvine , pentru a fi siguri ca in 10 ani cartierul nostru nu va devenii un cuib de femei ...
Aveam nevoie de golani ...
Si i-am gasit , intr-o seara cand eram la bere cu ceilalti si au aparut unii trecand pe langa noi cu un aer defensiv , de parca s-ar fi asteptat la un eventual atac din partea noastra ...
*Rapid incepuse sa ne dea emotii *
Apoi s-a dovedit ca astia nu erau decat unii din alt cartier , care auzisera de noi si vroiau sa ne unim cu ei pentru a devenii impreuna mai puternici ... mai ales se auzea ca ceva fierbe printre suporterii Rapidului si exista sanse mari sa fie fiecare pe cont propriu ...
Doua saptamani am iesit cu ei , la noi in cartier , si am baut incercand sa ii tragem de limba ... cine sunt si ce vor defapt .
Nu ne-am unit , dar am devenit prieteni si in prietenie e tot un fel de uniune .
Dupa cum se auzise dinainte , disputele nu s-au lasat mult timp asteptate si noi , suporterii Rapidului , cei care in urma cu cativa ani ii faceam pe Stelisti sa tremure pe linia lui 41 , acum ne bateam intre noi la Pro Rapid si pe langa stadion pentru niste interese financiare si , sau putere ... Valentin Stanescu probabil plangea cu lacrimi de sange cand vedea scenele acelea ...
Dar asta nu e tot ... e un eveniment ce m-a pus pe ganduri ingrozitor de tare . 
La '91 *ani de la infiintarea clubului* in timpul unei ceremonii ce trebuia sa celebreze o perioada in care am trecut prin foc si furtuna pentru doua culori de care eram indragostiti , s-a decis ca ar fi cel mai bine sa se inceapa o bataie generala in tribuna , intre oameni ( daca pot fi numiti asa ) adusi de un "lider" si restul brigazilor din tribuna ... atunci Dan Coe cred ca a regretat faptul ca oamenii aia ii striga numele in timpul meciurilor .
Am prins multe , Rapid in coma si apoi reinviat de dragostea celor ce fugeau de la fabrici sa isi strige pasiunea , Rapid in culmele gloriei , cand castigam aproape tot si nu exista un loc mai jos de patru pentru noi sau cand pierdeam participarea in semifinala UEFA dramatic , contra Stelei ...( a fost ziua cand am plans in hohote pentru prima oara ) .
Dar acum e o tragedie si simt ca nu vrea sa se sfarseasca deloc , Rapid aproape ca e pierdut si noi aproape ca ne-am pierdut scopul ... suntem acei copii din urma cu 20 de ani , dar fara minge si parca pedepsiti degeaba ...
Maine voi pleca cu baietii ca rapidisti in continuare sa rezolvam problema cu Steaua ...
*dupa 2 zile*
Discutia a fost pasnica , in mod surprinzator ... cred ca romanul nostru a inceput sa inteleaga ce inseamna ultra cu adevarat ... paradoxal , ne-am intalnit cu niste cunostiinte mai vechi de la '91 la intoarcere ...care nu par sa inteleaga ce inseamna camarad sau suporterul aceleiasi echipe ...
Au sarit pe noi sa ne bata intr-un fair fight spun ei , caci noi eram 10 si ei vreo 25 ...
Azi sunt in spital cu 3 coaste fracturate , pometele stang fracturat , maxilarul rupt si 6 copci la cap ... si intrebarea normala dupa 20 de ani de Rapid care ar fi ?
A meritat ? Sa devin barbat la 15 ani , sa plang si sa rad pentru un club de football , sa pierd nopti si zile in deplasari , sa pierd relatii pentru ca timpul meu e intotdeauna oferit Rapidului , sa fiu batut cum sunt acum si sa dorm in sectii de politie , dosare si asa mai departe ? ....

Normal ca a meritat ! ...