Jurnal

As incerca sa vad si altceva in mine 
Decat un simplu om ce vorbeste in rime , 
Dar imi aduc aminte ca printre cuvintele subtile 
Ce imbina stari docile cu revolutii din doctrine ,
Se afla un introvertit sucit din clipa-n clipa , 
Ce-si traieste parca restul zilelor sub lupa , 
Ce crede ca tot ce e rau e din a sa culpa ...
 Norocul meu adevarat e ca sunt nemuritor din multe puncte de vedere , 
Si vad in orice ajutor simplu si onest o mangaiere , 
Altfel m-as fi dus demult impins de teroare si durere ,
Nefind capabil sa-mi creez placere ca un onanist trist dependent de somnifere ...

Nu-mi cer scuze fata de cei ce stiu sa ma acuze , 
Sau ce incearca sa m-amuze cu scuze infintile si privirile optuze , 
Aruncand in spatele meu obuze ,
Sunt caractere confuze ... 
Nu pot decat sa ma rog ca undeva chiar am un suflet pereche , 
Si ca dragostea e simpla , nu se ia dupa ureche , 
Nu vede , n-aude , nu simte si nici n-ascunde , 
Sentimentele placute de strigatele surde ,
Ce-au tacut s-asculte sunetul atator vise omorate , 
De betii crunte si orgolii marunte ...

As vrea sa pot sa nu privesc cu ura orice faptura , 
Sa revad frumosul anilor de-adolescenta , 
Ce i-am pierdut in esenta , 
In atatia ani de absenta , 
Si abstinenta mentala , 
Cand altii descopereau dragostea , 
Eu imi cautam reteta fatala , 
Transformand arta de-a traii in piatra mortuara ...

As fi vrut sa nu-mi petrec restul clipelor ingropat in regrete , 
In scancete surde si in resentimente ...
Poate mi-era mai simplu sa invat ce-i rau sau bine , 
De la altii mai prosti ca mine , sau din filme ...
Din ce imi trec zilele constat ca am avut atatia ani in care m-am mintit singur , 
Ca sigur nu sunt singur , ca am doi , trei prieteni si ca sunt apreciat , desigur 
Nu o sa uit ca oamenii sunt rai si profita sub ochii tai ,
Cand te vad impins de nevoi in noroi , 
Si  iti zambesc cu ochii reci si goi , 
Cand vad ca reusesti in fata lor pe spatele tau ,
Ca ti-e bine dup-atata rau si ca esti calit de greu , 
Ca incepi sa crezi in Dumnezeu ...

As vrea sa cred ca sunt un om nebun , 
Ca in sufletul meu sunt bun , 
Ca pot pune in practica tot ce spun 
Si ca realizez acum atunci cand ma abat de la drum ...
Dar cum sa ma mint singur pe mine , 
Cand sunt dependent de rime , 
De a spune altora de bine , 
Si in mintea mea e moarte si mii de sentimente meschine ...
Sper sa scap de povara urii , 
Sa patrund adanc in tainele literaturii , 
Sa uit sa scriu poezii despre copii , 
Sa-i am pe-ai mei , sa-i cresc , sa am ce le oferii , 
Sa zambesc cand o sa ma gandesc la ce gandesc acum , 
Sa cresc spiritual ... sa fiu doar un nebun cu suflet bun ...

Poesie ...

Hilar , vad morti si moarte in parcuri cum se tin de mana , 
In zadar , saruturi uscate cu iz de matraguna , 
Buimac , ma uit la mine in trecut si parca-mi vad viitorul ,
Nimeni si nimic nu poate sa-mi mai schimbe amarul asta , dorul ...

Vad pasari rupte-n aripi cum zboara sub pamant , 
Flori uscate sub soare si inecate in mormant ,
Vad ca nimic din ce ma-nconjoara nu-mi mai prezinta interes , 
Constat ca sunt constant luat sub picior si neinteles ...

Nu cred ca mai exista suflete pure , simple , 
Nu vad femei frumoase , nici copii ca-n alte zile ,
Suspin cand vad ca viata se scurge-n amintiri ,
Am pierdut in tine dorinta unei mari iubiri ...

Si-mi rad in fata multe , ca vorbesc de pacea inimii si suflet  , 
Cand altii doar falseaza sentimente la fereastra , 
Inchis ma vad in noapte , cu stele-nfipte-n cuget ,
Iar luna ma-nfioara cand imi canta de inima albastra ...

Nu pot sa vad frumosul , cand nu esti tu alaturi ,
Nici gloria-n poeme , nu mi-o gasesc adesea ,
Incerc sa uit de tine , dar tu tot mi-te alaturi ,
De parca-ai vrea iubito , sa ma inveti ce e tristetea ...

O stiu , de n-as mai stio , imi amintesc mereu ,
Cum mint ca vad totul in negru doar sa ma crezi cat sufar ,
Desii viata-i frumoasa , mi-e dor de tine rau ,
Incerc sa iti arat ca imi lipsesti si ma autosupar ...

Nici nu cred ca exista asa cuvant in limba mea materna ,
Dar nici asa iubire , cum ti-am purtato tie , 
Atatea lacrimi arse , au lasat sare pe perna ...
Atata dor si-amar , pentru tine ... atata poesie ...

Pour Amour ...

Tu simpla stare infioratoare , 
Ce imi strangi sufletul in buze...
Cine-are puterea-nfloritoare , 
Sa te acuze , sa te refuze ?

Unda divin melodioasa  ,
Ca o sonata a tacerii , 
Iubire simpla si frumoasa , 
Tu, imn sublim inchinat durerii ...

Ma porti in zbor peste dealuri si m-asiguri ,
Ca daca te primesc napoi ma mantuiesc ,
Iubire proasta , acum bat campii singur ,
Si te cersesc , dar nu te mai zaresc ...

Ma-ncurc cu tine in dansuri goale , 
Sub cerul bland de fin de vara , 
Ma plimb cu tine-n amintire , 
Gandul la tine ma-nfioara ...

Si-astept sa vi , duioasa stare , 
Cu bratele adanc deschise , 
Caci cine te degusta moare
Ingerul meu cu aripi stinse ...

Nici eu nu stiu de vreau iertare , 
Nici tu nu vrei sa imi dai pace , 
M-as sinucide in bratele tale , 
Si-ti jur ca nu m-as mai intoarce... 

In zilele astea

E cert ca nu voi fi ascultat , citit sau apreciat pentru ce scriu ,
Nu am cum sa fiu un om scriitor pe placul tuturor atata timp cat sunt viu , 
Ca moartea creeaza dependenta , si satisfactie , 
Devenind stea intr-o constelatie de oameni renegati din gestatie , 
Ce isi gasesc linistea in scrieri si meditatie , 
Nu astept remuneratie de la populatie , 
Ca dau sfaturi gratuite unor oameni ce nu-si cunosc prezentul ,
Traind intr-o permanenta renegatie .
Nu am pic de gratie , am doar ambitie , 
Nu sunt traditional , conventional dar am traditie , 
Desii sunt aparent inca o victima a fenomenului de inanitie , 
Rup garduri umane cand vine vorba de dreptate si justitie ...

In zilele astea , cand sefii supremi dorm in post , 
Si oameni fara adapost sunt batjocoriti pe strazi ,
Batuti si lasati inlacrimati , rupti in bucati in casuta lor din lazi , 
Ma gandesc la iubire , si nu neaparat dragoste sau atasare , 
La detasare de materiale si standarde sociale ...

Imi doresc sa infrunt durerea si nepasarea , 
Sa inlatur puterea si sa induc schimbarea , 
Monstrii zilelor noastre au chipuri de inger 
Si e ger in sufletele celor ce iau decizii raspunzatoare de flagel ...

Adesea ma vad inchis intr-o camera obscura , 
Blestemat sa tac din gura , 
Sa am masura la gandire si nu pot decat sa bat in tastatura , 
Injurii si dovezi in care poti sa crezi 
Dar societatea asta e prea ocupata de virtual si ura , 
Sa vada ca libertatea lor e o forma spirituala de dictatura ...

Nu pot sa spun ca m-am schimbat la fata cu frica de moarte , 
Ca imi pun prea mare speranta sa-mi vad candva numele pe-o carte , 
Sa am parte macar universal de putina dreptate 
Dar frate , iarta-ma ca sunt ingropat in pacate 
Si inca fug de aceasta crunta si distorsionata realitate . 

Printre drumuri ascutite , cu fumuri alungite ,
Stari nemarginite si filozofii nebanuite , 
Stau gandurile mele abolite de vapori si termite ,
De depresii nesimtite , si credinte osandite ...
Ma vad direct responsabil de tot ce e rau in viata mea , 
Desii stiu ca lumea e rea , si in general fericirea e grea , 
E vina mea pentru ca am crezut ca visand voi schimba ceva 
Dar sunt plapand , sa pierd la scor razand lupta cu moartea ta ...
A sufletului meu , candva dulce ca portia ratiunii de baclava ...