Totalul afișărilor de pagină

luni, 12 mai 2014

De dorul omului

De cand am inceput sa cred in soare,
Nimic nu pare sa ma mai ucida ...
Dar gandurile vor sa ma omoare ,
Cu amintirea lor , cea translucida ...

Gandurile mele iti apartin ,
Desii sustin ca soarele si luna 
Ma apara de tine , isi revin 
Si mi-amintesc de tine-ntotdeauna ...

Oglina tineretii mele , 
Sparta in sapte cioburi pe saptamana ,
M-arata in trecut si pierd restul vietii printre ele ,
Prin gandurile a doi oameni ce se sudau mana cu mana ...

Nu mi-e prieten sa nu mi-te cunoasca ,
Nu mi-e iubita sa nu mi-te urasca ...
Nu-mi trece ziua fara o amintire 
Nu-mi pleaca gandul , fara de iubire ...

Vad noptile inegal proportionate ,
Bunicii cum imi devin supernove ,
Vad universul social cu spatele in realitate ,
Ma vad pe mine cum vad totul , si gandurile cum incearca sa ma aprobe ...