Memento mori

Pe patul de moarte privind cu ochii sai singuri
Tatal ei o intreaba ... Oare mai avem destule scanduri ?
Si suflul sau final il trage ca pe fumul de tigara
Inecandu-se in amintiri , sarutand privirea ei ultima oara .


Si vine la mine , ma strange in brate cu ochii pierduti in vid
Imi spune ca tatal ei a murit , eu ii spun ca e doar un mit 
Si ca doar a pierdut o lupta inceputa inca din trecut
Dintre moartea calma si rece si viata nefericita ce a avut .


Ea ma intreaba de ce vorbesc de parca as calcula viata matematic
Si sistematic imi da drumu din imbratisare cate un brat la nivel cuantic
Eu o prind in brate si o sarut , imi trag parul ei blond deoparte
Si ii spun ca nimic nu se desparte ci doar se-mparte pe acte .


Ma bucur nespus ca i-am spus ce am crezut ,
Ca nu am fost rapus de aceiasi stare ce am pierdut
Ea nu ma intelege si ii arat ochii ,se vad utopii si orori,
Iar la un moment dat scapa din privirea mea si imi spune : 
-E timpul ca si tu sa mori ...

Privirea ta de om pierdut

In ochii tai plini de lacrimi ...
Vad tradari si patimi ,
Vad serile de cristal cum se sparg in spuma marii ,
Vad albastrul cerului de mai ,
Si zborul frunzelor aramii
In dans pe zgomotele surde de nai ...


In ochii tai ce vibreaza in inima mea ....
Vad fulgi gemeni de nea ,
Vad zorii zilelor ce-au fost ,
Vad doruri ce nu le mai cunosc ,
Si pianistul sufletului meu cum moare 
In timpul melodiei mele de iertare ...


Ti-e oare atat de dor de trecut ?
De tot ce am vrut si ce n-am avut ...
Ti-e frica de scamele ce or sa vina ?
De bubuitul cerului ce te suspina ...


In ochii tai am vazut dragostea ....
Am vazut serile de cristal si fulgi gemeni de nea ,
Zborurile necontenitului sarut ,
Am vazut tot ce n-am avut 
Privirea ta de om pierdut .

E noapte

E noapte ...
Cerul infinit imi aminteste de ochii ei .
Am iubito ...
Si cateodata ma iubea si ea .
E noapte ... iubita mea 


Imi aruncam vocea in vantul de vara
Sperand sa ii ating urechile si sa o sarut pe obraji .
E noapte ...
Dar nu e nici prima nici ultima seara ,
Cand imi e dor de ea .
Am pierduto ...


E noapte ...
Si pot sa scriu cele mai triste versuri in noaptea asta ,
Dar stiu ca nu se va intoarce , si voi uita curand .
Ce scurta e iubirea si lunga e uitarea
Cand stai in noapte , cu capul ingropat in nisip tremurand...
E noapte ...


Era noapte cand am sarutato prima oara 
Eram doar noi si luna , iar cerul cadea peste noi
Am fost doar doi copii , dar ne iubeam cu adevarat
Era noapte si eram doi ...


E noapte ...
Aceste versuri imi cad pe suflet 
Cum cade roua virgina pe iarba ,
Dar e noapte si eu sunt singur 
Caci am pierduto...


Mi-e dor de ea ...
Cred ca si ei ii e dor de mine cateodata
Dar nu isi mai doreste sa sufere atat  .
E noapte ...
Iar luna se clatina pe cer , de parca ar vrea sa cada
Adorm cu ea in minte ... Doamne ce am pierdut !

Femeia

"Femeia , eternul blestem frumos al inimii barbatului ,
Fina , supla si cu parul cearceaf de stele .
Femeia , parte din tine ce te duce in culmile pacatului ,
Cartea nedescifrata scrisa despre povestea vietii mele . "

Blestem

Cioburile din inima mea se topesc la lumina lunii ,
Iar strainii ma privesc ca pe un inel de logodna a vietii
Strigatul spiritelor arse in soba ii sperie pe unii
Dar eu le zambesc si spun bun venit iar diminetii .


Scorbura din sufletul meu in care doar o fiinta locuieste
Vibreaza la vederea iubitei mele zburatoare ,
Iar muzica frunzelor de sub picioare ma asurzeste
In timp ce vantul imi danseaza prin genele cazatoare .


Ma ridic spre coroana plopilor fara de sot de pe alea sortii ,
Frunzele se inrosesc de emotie si se usuca
Plutesc agale printre cararile ce duc pe strada mortii
Si iubirea pasionala ma transforma in naluca .


Te-as prinde acum in brate sa iti incalzesc trupul
Dar din pacate pier si nu mai pot decat sa sper
Ca imi atinge peste ani amintirea si duhul
Pana atunci raman un bolnav sticlos de cancer .


Vei fi iubita de altii , dar ma vei iubii pe mine 
Iti voi strafulgera in suflet la fiecare sarutare
Un zambet jovial de speranta la mai bine
Dar vei stii ca esti prizoniera in a scorburii mele inchisoare .

O noua lume

Respira, acelasi aer parfumat de martie
In jurul focului de decembrie inghetat 
Adu-ti aminte de cerul imprastiat cu magnolie
Si de prietenii ce timpul i-a uitat ...


Suspina , pe stancile sarate de mare
Sub norul de spuma ce diversifica iubirea
Vino cu mine pe campul florilor ce moare
Lasa-ti lumea , si hai sa cautam fericirea .


Amesteca-te , cu razele fierbinti ale furtunilor solare
Si umezeste-ti buzele sub ploile de stele 
Asurzeste-ti timpanele cu alor chemare 
Si zbori incet spre cer cu aripile mele .


Ia-ma de mana , si sa alunecam prin viata 
Precum vinul ce curge timid din pahare
Canta cu mine sonata florilor de gheata 
Si-arunca-ti grijile in zona de uitare .


Lipeste-ti urechea de pamant , si-ascultai of-urile
Fi vie precum iarba si precum inaia ploaie
Poveste-te in litere scrise pe nisipurile vietii
Si la sfarsit sterge-te de doruri in odaie .

Unde ai fost

Unde ai fost cand intunericul ma orbea ?
Cand setea de viata se stingea ?
Unde ai fost cand imi lipseai ?
Unde ai fost cand ma iubeai ?


Unde am fost cand erai trista ?
Cand iti curgea dragostea-n batista ?
Unde am fost cand te-asteptam ?
Unde am fost cand te iubeam ?


Unde eram cand razele lunii se loveau de geam ?
Cand scamele cerului se-mprastiau ...
Unde am fost noi doi impreuna ?
Unde eram cand in jurul nostru crestea matraguna ?


Am fost acolo langa tine-n spatiul cosmic 
Si ti-alinam durerea cu gesturi de filantrop
Ai fost in mine cand plangeam mercur
Si-mi sarutai obrajii topiti imprejur ...

Drum ...

Imbatranesc amintirile si zilele se scurg in palma
Vibratia florilor de toamna slabeste
Se-aude-n continuare aceiasi melodica melodrama 
Si-ncet se stinge sub cerul strapuns de stele , cel ce iubeste .


Iau zile cu-mprumut de la dealerul vietii
Imi scurg trecutu-n cana sa beau setos din ea ,
Iar cand regurgitez lacrimi in pragul diminetii
Mi-aduc aminte ca undeva prin ele sta si iubirea mea ...


Uit clipele frumoase si vad doar o minciuna
Prinsa in viziuni luminoase , legata strans de mine
In jurul meu nu-i dragoste , ci ura si ranchiuna
Subtire mai e ata de care viata mea se mai tine ...


Privesc poze de atunci , si le-arunc in focul sobei
Imi amintesc de tine si vinul ma inneaca
Si dau deodata totul in grija Calliopei
Inchid ochii , si raul incepe sa imi treaca ...


N-ai fost acolo cand ti-am spus adio
Si ingerii-mi cantau la groapa , O sole mio ...

Craciun

Culoarea neagra a florilor de-acasa
Imi vine-n minte cand imi aprind tigara
Si inima ca si tigara-mi zace arsa 
Simt cum tavanul cerului m-apasa .


In seara asta stelele suspina
Si soarele adoarme in bratele lunii
Imi rod unghiile distruse de colinda
Si ma simt singur , spre deosebire de unii .


Mirosul bradului mort 
Ce zace-ntins in sticla 
E asemeni dorului ce-l port
Uscat precum sunt eu ...


Sunt singur printre zambete si fete mincinoase
Doar eu si niste suflete in seara asta "sfanta"
Nimeni nu va mai putea inima sa coase 
Caci inima mea nu-i moarta , inima mea e franta .


Nu mai sunt nimic , nici macar bun 
Si astazi e doar o zi trista , nu mai e craciun ...

Povesti urbane

Curma-mi viata mizerabila prin sarutul tau
Alearga-mi prin  parul ce mi-l-am smuls
Si nu uita de mine atunci cand iti va fi greu
Caci eu sunt cel ce-n taramul florilor te-a adus .

Monocromia otelului imi orbeste simturile vizuale
Plimbat-am ochii-mi verzi pe lanurile de beton jegos
O viata si o zi , pierdute in lumini de pete solare
Nici aerul ce l-am respirat impreuna nu mai e ce-a fost ...


Azi , chitara-mi plange si vocea noptii se coboara 
Sufletul meu se strange in asteptarea mortii
Doar mintea mea bolnava la tine-mi zboara
Dar esti acum pamant , iar eu lasat in voia sortii .


La piatra unde dormi, cu mainile-nclestate 
Mai las o floare , vesteda de dor si rugina , caci si otelurile plang
Iti las biletul meu de-adio plin de amintiri neuitate
Plec , suflu in praful stancilor si de pe ele spre tine ma arunc ...


Am ajuns iubire ...

Visul

Cand eram mic visam sa zbor
Acum visez sa iubesc inca o data 
Vroiam atunci sa-mi curga printre degete un nor
Acum mi-e dor de copila fata ...


....................................................................................................


Intr-o petala vad splendoarea unei flori
Asa cum vad si-n tine inceputul unei vieti
Intr-o ploaie vad mii de lacrimi curse din nori
Asa cum vad si-as vrea s-ating lacrima unei dimineti .
Vad sangele din ochiul de copilului 
Cum circula cu atat grija si atata dragoste prin vene
  Simt fulgul  cum cade pe podeaua nimanui
Si devine o parte a trecutului care seamana cu cel al vietii mele.


Plang , caci singurii mei prieteni , gandacii au plecat !
M-au parasit pentru altcineva care ii hraneste mai bine 
Eu , Doamne ! Nu am nici macar pentru ei de mancat ...
Sfoara asta oare din dulap m-o tine ?


Rad , caci ma iubesc si o iubesc pe doamna ce-mi tine inima in palma
Si cand cu dragostea in suflet disperat de dor 
Binenteles ca aceasta dragoste se va usca , precum frunza in prag de toamna
Asa ca  ma ucid , in fata tuturor cu zambetul pe fata . 
Merit oare doar sa mor ?
Sunt nebun si sufletul meu la fel , deci ne-mpuscam in fata tuturor !
Sa creem nebuni care la randul lor mor ! 


...........................................................................................................................




Si pana la urma ies din vis .
Zambesc , copil fiind la vederea ghetusurilor
Ce fata am visat ? Ciudat ... era de nedescris 
Cand printre degetele mele curgea sfios un nor ,...

Doua

Tremur pe ritmul impus de glasul tau
Si-ti ating ochii usor , de frica sa nu-i distrug
Caci sunt un monstru , asa am fost mereu
Si tot ce am avut am pierdut chiar de n-am vrut ...


Simt cum hidosul meu trup se topeste la picioarele tale ,
Cum ascult picurand nostalgia in sufletul meu gri ,
Ma mangaie parca iarasi roua pe talpile mele goale 
Si pierd , ma pierd pe mine , in ochii tai albastri .


Ma vezi dezvelindu-ma de pietrele ce se lovesc de valurile marii
Iesind parca din invelisul rece , un om ce-i fierbe sangele in vene ,
Un om ce-a fost ucis de suferintele vremii ,
Un om , care pur si simplu a iubit mult prea devreme ...


Si ma iei in brate , iti odihnesti buzele pe obrazul meu plin de nisip ,
Iar eu te cuprind si port degegetele intr-un dans firav pe trupul udat de roua
Curand inima imi bate iarasi pe ritmul inimi tale si nimic 
Nu mai poate despartii un trup si-o inima si-un glas ce trec prin timp din doua ...

Scrisoare catre parinti

Si daca as zambii , 
Si-as alerga la voi in brate 
Veti vedea oare ce vad si eu , ma veti mai iubii
Sub clar de luna , soarele impartind sperante ?


Nu suntem oare prea rai unul cu altul
Si daca ne-am saruta pe obrajii obositi de vreme
Oare ne-am iubii sau ne-am inghitii sarutul
In sec , ca pe o fructa culeasa prea devreme ? ...


Cristalinul marii atat de firave si tot ce inspira putere
Oare-l vom sparge asemeni valurilor ce se sparg in pietrele surde
Nu suntem dusmani , ne iubim la fie ce vedere
Doar ca urechea omului de rand nu ne aude .


De ce nu sunt iar copilul vostru ?
M-ati pierdut printre ani de zile ?
Sau sunt o amintire al norului pe cerul magic de albastru
Si de ma veti uita vor venii iar zilele senine ?


Deci nu mai am sanul mamei care sa ma hraneasca ,
Nici barbia tatalui , aspra si tot la fel de fina ?
Oare un cuvant de-al vostru imi va fi mana cereasca ,
Sau zambetul ce l-am pierdut la voi a fost lucratura divina ...?

Despre viata

Am plans cand altii radeau 
M-am pierdut printre doua cuvinte
Am gresit celor ce ma iertau
Am curs prin venele ei ca izvorul din munte .
Am cunoscut necunoscutul tau
Mi-ai fost prieten sau iubita 
Am plans la bine si-am ras la greu
Mi-am creat amintirea infinita .
Am acoperit luna cu degetul meu mare
Mi-am strans stele in palma si-am suflat
Ti-am spus ca te iubesc nopti la rand fara-ncetare
M-am topit langa tine si am plecat inghetat .
Am cantat la geamul primaverii 
Mi-am udat parul cu lacrimi reci de toamna 
Am scris numele fericirii pe nisipul fin al marii
Am creat poezie de pus in icoana .


Am trait cat am putut si am iubit
Am murit caci n-am stiut daca sunt fericit sau ratacit ...

Supradoza de iubire

Luna isi lua ramas bun de la noapte
In timpul dansului frunzelor in vant
Iarasi simteam ca fericirea-i prea departe
Si-am rabufnit subit intr-un zgomot surd .


Usor am intins mana spre ceruri sa-mi cer iertare
Puful noptii pistruiate de stele disparea usor
Si-am spus lunii ca imi pare rau , dar nu te pot ingropa in uitare
Ca inca imi curgi prin vene si inca te ador ...


M-a intins pe cearceaful soarelui din vis
Si mi-a spus ca nu pot sa te mai iubesc prea mult
Ca pana la supradoza de iubire mai e un pas
Si daca vreau sa traiesc , trebuie sa o iau de la inceput ...


A doua zi m-am intalnit cu tine ,ti-am strans buzele-n dinti
Faceam dragoste cu tine , m-am intins pe tot pamantul
Apoi ai inceput sa plangi , sa imi spui ca si tu simti 
Ca sub actul nostru , printre soaptele de-amor , auzim cum ne cheama mormantul .
Te-am mangaiat bland pe obrajii tai rosi precum sangele
M-ai imbratisat subit si mi-ai zambit 
Eu ti-am dat nume la fiecare din stele
Mi-am deschis venele sa te scot de acolo , si am murit ...

Flori de gheata

Mercurul curgea in termometre impreuna cu soarele la apus , inghetat ma gandeam la tine ca la o vorba fierbinte . Imi era atat de dor de tine si de buzele tale moi si calde incat inghetasem o data cu noaptea la poli .


Zboara fulgii ,e dansul florilor de geata
Si suierul muzicii ce curge-n vant parca ma trezeste .
Tu te trezeste ca mine oare , in fiecare dimineata ,
Gandindu-te la fraierul d'aici care te mai iubeste ?


Am vazut aurora boreala in ochii tai candva 
Acum o simt cum mi-se scurge prin oasele-mi distruse
Si plang , plang de dorul tau iubita mea
Caci nu mai vad decat limitele atinse .


As vrea sa ating cerul inca o data cu tine 
Sa rad in nebunia ploii florilor de cires albe
Sa mai ajung la limita dintre rau si bine 
Sa inchei povestea florilor din rochiile tale dalbe .

Se lasa seara

"Se lasa seara peste noi , 
Iar stelele rasar
Ne prinde luna iarasi goi
Si sarutandu-ne amar ."


Imi trec degetele prin parul tau de casmir ,
Iti simt palmele pe-obrajii mei uscati de timp
In fata acestui cimitir 
Peste un an , tot tine as vrea sa ma plimb .


Sa-mi privesc degetele faramate de frig si truda
Cum reinvie la tine-n palma 
Si cum te strang de mana pana in ultima secunda
A povestii noastre , drama .


Si buzele sa ti-le sarut , in fiecare zi , ca si ultima oara
Cu buzele mele , tocite de trecut
Sa rad , sa plang la tine-n brate frumoasa domnisoara
Sa-ti spun la ureche tandru si usor , ca nu pot sa te uit .
Se lasa seara ... 

Iar e toamna...

Iar e toamna ...
Stelele se sting incet 
Iar te privesc ca pe-o icoana 
Si binenteles ca iar te pierd ...
Ochii verzi ce te-au privit 
Ca pe o sublima carte ,
Si buzele ce te-au iubit 
Sunt iarasi pe moarte .


Ti-am fost zmeu in zilele de mai 
Mi-ai fost printesa in noptile cu luna plina .
Cand sarutai buzele acestui zmeu, il cutremurai,
Iar el cand te prindea in brate zburai peste colina .


Destinul a decis sa ne-ntalnim , sa ne iubim
Tot el in crize , ne-a facut sa suferim ...
Ma intreb , de ce nu ai putut ramane a mea 
Caci stiu ca nu voi mai putea iubii pe-altcineva .


Acum , la umbra norilor de ceara 
Imi plimb privirea peste restul vietii mele pentru ultima oara
E timpul sa plec , sa-ncerc sa te las sa poti iubii iara
E seara , iar sufletul meu mort a scapat ... povara .


Nu vei mai auzii de mine , voi fi plecat  departe
Poate asa ne va fi mai bine si voi putea si eu sa simt
Ca noaptea ce ma invelea , inca ma inveleste poate
Si poate stele adevarate sunt in ochii mei plangand ...