Si daca as zambii ,
Si-as alerga la voi in brate
Veti vedea oare ce vad si eu , ma veti mai iubii
Sub clar de luna , soarele impartind sperante ?
Nu suntem oare prea rai unul cu altul
Si daca ne-am saruta pe obrajii obositi de vreme
Oare ne-am iubii sau ne-am inghitii sarutul
In sec , ca pe o fructa culeasa prea devreme ? ...
Cristalinul marii atat de firave si tot ce inspira putere
Oare-l vom sparge asemeni valurilor ce se sparg in pietrele surde
Nu suntem dusmani , ne iubim la fie ce vedere
Doar ca urechea omului de rand nu ne aude .
De ce nu sunt iar copilul vostru ?
M-ati pierdut printre ani de zile ?
Sau sunt o amintire al norului pe cerul magic de albastru
Si de ma veti uita vor venii iar zilele senine ?
Deci nu mai am sanul mamei care sa ma hraneasca ,
Nici barbia tatalui , aspra si tot la fel de fina ?
Oare un cuvant de-al vostru imi va fi mana cereasca ,
Sau zambetul ce l-am pierdut la voi a fost lucratura divina ...?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu