Totalul afișărilor de pagină

vineri, 2 decembrie 2011

Iar e toamna...

Iar e toamna ...
Stelele se sting incet 
Iar te privesc ca pe-o icoana 
Si binenteles ca iar te pierd ...
Ochii verzi ce te-au privit 
Ca pe o sublima carte ,
Si buzele ce te-au iubit 
Sunt iarasi pe moarte .


Ti-am fost zmeu in zilele de mai 
Mi-ai fost printesa in noptile cu luna plina .
Cand sarutai buzele acestui zmeu, il cutremurai,
Iar el cand te prindea in brate zburai peste colina .


Destinul a decis sa ne-ntalnim , sa ne iubim
Tot el in crize , ne-a facut sa suferim ...
Ma intreb , de ce nu ai putut ramane a mea 
Caci stiu ca nu voi mai putea iubii pe-altcineva .


Acum , la umbra norilor de ceara 
Imi plimb privirea peste restul vietii mele pentru ultima oara
E timpul sa plec , sa-ncerc sa te las sa poti iubii iara
E seara , iar sufletul meu mort a scapat ... povara .


Nu vei mai auzii de mine , voi fi plecat  departe
Poate asa ne va fi mai bine si voi putea si eu sa simt
Ca noaptea ce ma invelea , inca ma inveleste poate
Si poate stele adevarate sunt in ochii mei plangand ...







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu