Paradoxul fericirii

Schimba-ti haina timpului pierdut ,
Urla surdului in urechea acului din fan ,
Fi ca floarea de urat ,
Si alege-ti sclav sa-ti fie drept stapan .
Urmeaza pasii stersi de vant ,
Spre-a lumii usa din viitor ,
Alearga cosmosul razand ,
Fi mort si viu , patrunzator  .


Adu-ti paradoxul existentei tale la final ,
Si-alegeti arma luptei pentru pace ,
Urca in josul hilarului sarut primordial ,
Mangaie fata celor ce te lovesc cu mii de ace .
Arzi in culori precum pamantul fierbe-n ploaie ,
Asteapta-ti randul la coada vacii ,
Stinge focul din sufletul tau cu paie ,
Si bucura-te pana te-apuca dracii !


Alearga pe loc , cantand cu ingerii la harpa ,
Iubeste-ti tristetea , caci fara ea ,
Ramai un lan de veselie stearpa ,
Si mori incet , inuman ca lacrima ...
Zbor sub pamant cu frunzele putrezite ,
Creaza-ti lumi ascunse doar de tine ,
Vorbeste in limbi neauzite ,
Si-ascultate sa te cunosti mai bine .


Razi cand esti trist , caci te simti viu ,
Ureaza de bine cand nu e sarbatoare ,
Fa-ti flori de gheata pe nuante de auriu ,
Iubeste viata , ca cel ce mai are putin si moare .

Drame narative

Azi stau ca o scama pe spatele lumii ,
Si-ncerc sa imi daruiesc firele narative 
Dar nimeni nu le vrea ...
Azi sunt mai mort ca ieri , si-ncep sa inteleg ce spun nebunii ,
Dar sunt un biet poet , si voi ramane-asa .


Azi sunt un biet zeu cu gandul la mai bine cum era  Prometeu ,
Dar nu pot sa scap de senzatia ca sunt un numar negativ adus omenirii ,
Mi-e dor de nepasarea ce am avut-o mereu ,
Asta inainte sa deschid cutia Pandorei si sa ascult vocile iubirii .


Omenirea ma satisface uneori literar vorbind ,
Dar sunt atatia oameni care mor cu penita-n mana ,
Mi-e sete de cunoastere , dar foamea vine gandind ,
Iar eu cred ca gandesc prea mult , sunt anorexic de-o saptamana . 


Si femeile imi spun ca scriu frumos , 
Si "inteligentii" zilelor de azi ma critica de parca ar vrea razboi ,
Dar de cand iubesc femeia am devenit zelos ,
Iar lupta contra iubirii ramane un razboi in doi .


Scriu pudic sau cu conotatii sexuale uneori ,
Nimeni nu intelege de ce sunt obsedat de flori si culori ,
Toti vad un om betiv ce scrie de o gradina ,
Infinit de frumoasa , blocata si tatuata pe retina .


Am  incercat sa ma opresc , dar am uitat sa plang ,
Si nu pot sa descarc din mine decat lacrimi scrise ,
Acum astept un simplu gand sa mai pot scrie inca-un rand ,
Despre iubire , moarte si vise interzise .

Iubito

Plangi copila , frumoasa copila ,
Sterge-ti ochii adanci ca marea cu norii primaverii ,
Plangi de dor copila , frumoasa ca o zambila ,
Asculti "tu si eu" in sunetul tacerii ...


Demon de-ai fi , ti-as da aripile mele 
Ingerii te-ar suda de ele , si-ai zbura in cantece surde ,
As fi acolo copilita sa te iubesc , printre spuma cerului de stele ,
Ar fi doar in tampit ce te-a iubit , sa te asculte .


Plangi copila , virgina , umila ,
Duioasa esti seara cand iei noaptea-n brate la apus ,
Piatra de-ai fi , te-as uda cu ploaia din vila ,
Si-as lua sarutul tau , de unde l-ai ascuns .


Te-ai asezat sa-ti odihnesti tamplele in iarba grasa ,
Soarele iti vajaia in ochi povesti de amor ,
Ai lasat urma unui inger , la cat esti de frumoasa ,
Si lacrima ta , iubito , acum e dulce-amar izvor .


Curg rauri de dor in tine , 
Curg eu cu ochii mei , verde de Paris ,
Esti legatura mea cu tot ce tine ,
De lumea ta reala , de-orgasmul vietii mele , rezumat la un vis ...

Ce-a fost

Ce a fost atunci , a fost frumos ,
Un vers de-amor intorsc pe dos ,
Ce-a fost in ziua de azi nici nu mai stiu ,
Caci de atunci si pan-acum n-am mai fost viu .


O melodie intre noi , 
Acum nu stiu sa cant , am ochii goi ,
Si chiar de nu mai simt cu ei ,
Ce-a fost atunci , ramane amandoi .


Implozie de buze
A fost , acum stiu doar s-acuze ,
Lasat-am trupul ispitit de muze ,
Acum plang , atunci nu incetau sa ma amuze ...


Baie in bucle de foc ,
Basici de saliva stranse la un loc ,
Ce-a fost atunci , a fost putin noroc ,
Dar stiu ca am exagerat , imi picasei cu troc .


Durerea mortii ma-nfioara ,
Dar mort e tot ce ma-nconjoara ,
Am doar un zambet in camara ,
Dar il pastrez pentru diseara ,
Sa mor zambind , de dorul tau ... domnisoara .


Ce-a fost atunci , nu va mai fi ,
Nu voi mai fi nici eu pe-acolo ,
Voi fi aici , si de aici voi pleca nicaieri ,
Nu pot fi azi , ce n-am fost ieri ,
Iti las cadou trei primaveri ,
Si-acuma plec , in lumea celor ce nu vor mai iubii ...

La mormantul unui poet

Eu am ucis o floare ,
O lume intreaga intr-o secunda de nepasare .
Am primit un univers dintr-o imbratisare ,
Un simplu gest , cu mare implicare ...
Am fost om cateodata om ,
Si am dansat domnite in cetatea mea de flori ,
Am fost si trist si singuratic , ca un pom ,
Stateam si ele plangeau pe pielea mea uscata trecandu-ma fiori .


"Mi-am cerut dreptul la zbor atat de des 
Ca nici nu-mi amintesc ,
De cate ori iti repetam in mers ,
Cat de mult te iubesc ."
Mi-am ocolit fericirea ca un animal capos ce sunt ,
Am numarat lacrimi pe-ascuns ,
Am fost o pata pe pamant ,
Si-o dara am ajuns .


Plimbam adesea varful limbii prin noroi ,
El ma purta in radacinile mele ,
Si-am scris poeme cat pentru amandoi ,
Pana mi-am stricat creionul , si-am inceput sa scriu in stele .
Atata de tampit am fost ,
Ca vroiam sa traiesc din poezie ,
Acum nimic nu-si mai are rost ,
Cand eu sunt in tarana , si mi-te povestesc tine .

Dragostea e relativa

Din malul marii sublim ,
Iti privesc trupul rece ,
Si de as fi o picatura de destin ,
Prin fata ta as trece .


De-as fi pamant ,
Te-as ucide-n sarutari ,
Si-as creste flori sub talpile tale ,
De-ai fi regina printre stele ,
Un nor sublim as devenii ,
Si-ai poposii pe mine , 
Sa-mi fie cu iertare ...


De-as fi nemuritor ,
Ti-as da eternitate ,
De-as fi in tine un izvor ,
As curge zi si noapte ...


De-ai fi sarut uscat crapat de timp ,
M-as transforma in roua ,
Si-apoi etern sa ma tot plimb ,
Pe buzele-amandoua ...


Ti-as scrie vocea-n partituri ,
Sa te pot canta macar o data ,
De-ai fi un deal de uscaturi ,
Mi-ai fi dumbrava minunata .


De-as o lege relativa ,
De o infinitate cuantica ,
Tu m-ai preda , superlativa ,
In motiune statica .


Si te-as iubii ca pe un joc ,
Si-as suferii , inecat cu lacrimi de sange-n gura ,
Mi-as strange inima la loc ,
Si-as trece peste tine , ca peste-o julitura ...

Intoarcerea la copilarie

Intr-o zi , vor fierbe norii ,
Iar copacii se vor dezvelii de scoarta ,
Vor cade stele pentru fostele glorii ,
In patul ochilor tai , in viziunea ta albastra .
Iar harpele vor plange pe pamant ,
Sub vraja serii va cadea dimineata ,
Iar vantul iti va mangaia buclele ca un inger bland ,
Vom rade trecerea timpului , ne vom regasii viata .


Intr-o zi , iarba cruda se va scutura de roua ,
Iar sunetul frunzelor cazand va sparge timpanele oamenilor rai ,
Tragic , precum un inger tremurand , vei fi iubire noua ,
Nu-mi plec privirea orisicand , dar le voi pleca pe amandoua .
Sub un ocean de patimi ,
Deasupra a doua milenii de patimi ,
In mijlocul luptei pentru pace ,
Vom lasa armele jos , si ne vom imbratisa ... 


Ceasul ne va chema acasa ,
Mama ne va pune iar pe masa 
Mancarea proaspata si grasa ,
Voi fi iar print , 
Vei fi craiasa .
Ne vom juca cu valurile marii in cada ,
Vom intra iar in lumea noastra secreta de sub cearceaf ,
Iar pickup-ul , de sta sa cada ,
Ne va canta Edith Piaf ...


Vom ucide pistoalele cu roze ,
Vor redescoperii nirvana ,
Vom bea compot de corcoduse ,
Vom spune " Nu" la marijuana .
Batranul din fata blocului ne va certa ,
Noi vom rade in fata lui , cu inocenta-n ochi ,
Vor fi iar "tata si cu mama ta " .

Viziune externa

Omul , un salbatic tinut sub control de vicii ,
Un tandru animal , ce-si uita ceasul in birturi fumate ,
Iubeste rar si cand iubeste tot se gandeste la delicii ,
Creaza zei si ii viseaza in activitati controlate .
Adesea sta intr-o cusca numita societate ,
Desii viseaza la copaci si flori el le transforma in hartie ,
Explodeaza subit in libertate ,
Atunci cand incepe sa scrie .
Plange dupa ce a fost iubit de neiubire ,
Si in stilu-i caracteristic masochist se imbiba in regrete ,
Un sentimentalist relativ , viseaza la despartire ,
Dar scopului in viata e sa moara , cu sarcinile de animal complete .
Gandeste pe indelete cele mai mici actiuni tampite ,
Si se pierde in cuvinte mari cand isi explica existenta ,
Imparte politic petice de pamant nemarginite ,
Si isi uite crud si simplu in gand esenta .
Masculul in general iubeste , dar e prea mandru sa spuna " Te iubesc " ,
Femela e sublima , il vrajeste si sadic ii spune " Te parasesc " .
Puii lor ajung foarte des sa isi depaseasca parintii in rau ,
Iar la maturitatea aproximativa ii parasesc vrajiti de exemplarele din alta haita ,
Detin secretul puterii lui Alah , Budha sau Dumnezeu ,
Dar prefera sa bea si sa isi fumeze hrana si-apoi sa mai dea o "raita " .
Un animal magnific totusi , impletind culori si forme , desii inutil ,
Isi acopera trupul in public , si mint in privinta lui ca sa fie acceptati ,
Dar la un moment dat , fiecare va ajunge un animal labil , 
Pierdut in minciuna , depresie  , ura si regrete , in camera celor uitati .

Resemnare

Mi-e dor de ea ,
I-am dedicat pe ascuns toate versurile din lume ,
Ne-am povestit in semnele fricii dragostea ,
Am iubit-o salbatic , ca spuma marii ,
Ea ma iubea rar , ca floarea primaverii .
Mi-e atat de frica de ea ,
Mi-e frica de o viitoare impacare si impletire a sufletelor noastre ,
De picioarele ei , ca poarta sarutului ,
De clipirile ei albastre .
Desii mi-am jurat o viata de vagabond ,
Am visat-o permanent in nebunia mea relativa ,
Visam ca ne intindeam pe mapamond ,
Si ca raul ce curgea in ea si se prelingea prin ochii ei , era de natura afectiva .


Mi-e dor de zambetul de la micul dejun ,
De copilarismele din noaptea de ajun ,
Mi-e dor de bataia inimii ei ,
De plimbarea tacuta , de abundenta de saruturi de langa lacul tei .
I-a fost dor si ei de mine uneori , 
Caci ii simteam respiratia in suflet ,
Si ea a plans de dorul acelui zambet ,
Dar tot mi-e dor de trupul ei ce lua forma patului de flori .
I-am fost copil si iubit ,
Eu am crescut-o , ea mi-a involuat mentalitatea ,
Iar de mi-ar spune ca ma iubeste la sfarsit ,
Probabil i-as surade si i-as spune sa infrunte realitatea .
Noi doi avem aceiasi poli ,
Suntem desenati in aceleasi culori ,
Avem aceleasi dureri ,
Nu ne putem oferii alte , sau mai multe placeri .
Dar tot mi-e dor de ea ,
Sunt vai de viata mea ...

Despre droguri

E frig in scara ,
Iarna afara ,
Si venele parca se ascund de seringa ,
Incep usor sa dispara .
Un geamat scurt rasuna dinspre a treia treapta a vietii ,
Si-a pierdut intr-o bila capruie toata esenta tineretii ,
Ar vrea sa fie iar la mama ,
Sa il prinda cand greseste de coama ,
Dar femeia e moarta si ea de ani de zile ,
Si din tatal ce l-a urat inca din primul minut , au ramas doar douazeci de kile .
Mananca cate un pumn de la prieteni din cand in cand ,
Ca isi da banii blestemati pe o bucata asemanatoare de pamant ,
Isi sapa in vena fiecare centimentru de mormant ,
Apoi se aseaza in halucinatii bizare razand si oftand .
Depresia l-a lasat , 
Ca nu mai poate sa sufere cum suferea o data ,
Nu am mai simtit de 2 ani nici macar miros de fata ,
Si-aruncat copilaria intr-o spirala ciudata ,
A fumat prima data , si a comparat senzatia cu primul gust de ciocolata .
Are ochii in expansiune ca universul ,
In doua decenii de viata , tot nu a invatat mersul ,
Prietenul sau a murit de trei luni si a scapat de durere , perversul .
L-a uitat intre extaz si agonie ,
Comedie si tragedie ,
Zboara acum , dar va cadea peste o ora 
Cand isi va revenii , va vedea iar viata incolora ,
Inodora e floarea de colt ce o viseaza seara langa steaua polara ,
E cutremur in sufletul lui si aluneca de pe scara .
Face spume la gura ca mare pe furtuna ,
Vecinii aud totul dar stau in case , s-au obisnuit sa taca din gura ,
Asta nu mai e om , e animal gonit din natura ,
Nimeni nu stie ca scrie , dar toti il stiu ca fura .
Asa personajul asta similar cu milioane de personaje antipatice societatii ,
Cade in gol , are prea mult in el , se duce in culmile libertatii ,
Si de va fi sa fie justitie adevarata in ziua judecatii ,
Va fi un inger fara aripi , precum toti drogatii .

Animal ateu

Am avut o gradina secreta ,
O imagine pictata de un pictor beat de amor ,
Mi-ai fost muza , de cele mai multe ori imperfecta ,
Dar asta m-a atras si m-a facut sa te ador . 
Mi-am scufundat adesea radacinile in inima ta rece ca pamantul ,
Si am murit de sete , caci erai goala in suflet ca o imagine de Da Vinci ,
Am scris in celule nervoase si neuroni poezii de provocau diabet , eram o camera de delicii .
Te-am inchis nemilos in mine , pana la exasperare ,
Te strans atat de tare ca ai sarutat mormantul inimii mele , cu regrete ,
Am ajuns in gara sufletului tau din a mia incercare ,
Si-am plans , am plans atat de mult acele iesiri concrete din lumi secate de sentimente indiferente .
Ti-am asezat trupul sub luna goala ,
Mi-am pierdut visele la tine-n poala ,
Te-am sarutat atat de mult ca ai incetat sa mai respiri ,
Te zbateai ca un vierme si ai inceput sa transpiri .
Erai sarata la gustul coapselor , 
Dulce in dreptul buzelor ,
Mi-am inecat privirea intr-un ocean firesc de lacrimi patate cu sange ,
Mi-ai spus ca totul trece , ca viata e inutila fara patimi "Nu mai plange !".
Mi-a fost un dor nebun de tine , ca am innebunit de dor ,
Si-am ras zile intregi sub copacul batran din statia lui Izvor ,
Pluteam in visele mele ciudate , peste trupul tau plapand ,
Dar ma trezeam la realitate , mai mort si mai flamand . 
Ti-am fost perna pentru tample , 
Iar tu mi-ai fost vin , ma imbatai mereu cu sucul tau ,
Dar jur ca nu o sa se mai intample ,
Desii asa am jurat ca ma feresc la fiecare croseu greu aplicat de un biet animal ateu ...

Doi visatori

Cand lumea prinde viata ,
Moartea devine speranta ,
Iar firele crude ale ierbii scaldate in roua ,
Le cuprinde pe-amandoua .


In vibratia suava a vantului de Mai ,
Sublim iti cere dragostea sa stai ,
Dar pleci ca te asteapta realitatea ,
Nu poti sa vrei sa iubesti eternitatea .


Cand plopii singuratici se-nchina la blocurile gri , batrane  ,
Iar creaturi bizare se-ncolacesc in ei , incep sa rasune ,
Melodii de bun venit in lumea celor tristi ,
O lume daramata de mii de anticristi .


Cand limba femeii trece peste cerul gurii tale ,
Dorm fluturi morti in popasul de pe spinare ,
Parca o iubesc cateodata , si ea ma iubeste uneori ,
Imbatranim in mirosurile otravitoare a doua dezvirginate flori .


Prin viteza , depasind tainele ratiunii pure ,
Mi-am pierdut inocenta in ploi scurte inmuiate in padure ,
Ti-am sarutat degetul mare , si l-ai coborat inspre pamant ,
Nu mai esti ce ai fost , dar tot vreau sa te cant .


Zburdalnici , gandaceii se risipesc in culori ,
Provocand tumori in drumul spre fiori ,
Nu poti iubii de-odata o multitudine de flori ,
Cum nu se pot iubii reciproc doi visatori .

Razboi in doi

Silentioasa e moartea fiecarui individ in parte ,
Ce-si misca ale lui coarde in somnul usor al vantului de Marte ,
Pasional curg lacrimi stinse in tigara veche , nefiltrata ,
Mi-e dor de tine , de dragostea de mult uitata .
Pasi repezi se reped spre mine ,
Unind vieti si destine in picturi subtile si sublime ,
Zbor cucii d'asupra cuibului nostru temporar ,
Cad stele in ochii tai , devin un biet gainar spatial .


Ma simt de parca te cunosc de ieri ,
Esti nou in mintea mea controlata de lumini ciudate ,
Desii am un milion si-un pic de primaveri ,
Te cunosc atat de putin ca imi pun gandirea intre ghilimele ghimpate .
Buclele norilor cu pletele carunte ,
Mi-mbraca chipul , cand curg peste noi acide si adictive ploi ,
M-as scufunda in bratele tale , dar tu ramai unde ,
Acolo in infinitul razboiului pierdut de amandoi .

De-ai fi

De te-as iubii , femeie din poveste ,
Cu parul incolacit in jurul tamplelor mele ,
Mi-as azvarlii in palme , chipul inghetat pe creste ,
Si mi-as ascunde buzele sub ai tai ochi de stele  ...
As saruta pamantul in a mea inchinare ,
Iar pometii i-as ingropa in perna ,
Ti-as da sarutari de frecvente infioratoare ,
Mi-as canta nemurire , iar tu ai eterna .


De-as fi ninsoare , ti-as cadea la picioare ,
Mi-ai fi cununa , in dorul meu nebun ,
Si ne-am topii amandoi sub mandrul soare ,
Ti-as spune vorbe ce nu pot sa-ti spun acum .
M-as scufunda in tine , de-ai fi ocean desertic ,
De-ai miraj , m-as autoproclama un tanar visator ,
De setea ta mi-as usca ochii spre vantul dramatic ,
Ti-as scrie-n stele , ca fara tine mor .


De te-as pierde , ca pe un fulg in palma ,
M-as topii si eu , in dorul meu nebun ,
Iar viata ar inceta intr-o scurta melodrama ,
Eu te-as iubii , dar n-as putea sa-ti spun .

Iubind un muritor

Ti-as da dimineata , 
Sa te plimbi pe vremea ei si sa iti ungi buzele cu roua ,
Ti-as da si un fragment strain de viata ,
Sa te acopere cand nu sunt langa tine si te ploua ...
Mi-as plimba sarutul pe nuferii din lacul tau sublim ,
Sa te urmez fanatic , sa iti vorbesc , sa te ingan .


Ti-as tese haina din luceferi blanzi ,
Cu o ata din norii ce ii privesti cu zile ,
De-ai fi pamant , m-as coase de umerii tai , te-as lasa sa ma patrunzi ,
Ne-am panica , ne-am face praf cu praf de stele .
Mi-as prinde ochii-n ochii tai ,
Te-as colora in verdele meu de Paris ,
Te-as imbratisa , si ne-am spala sub mii de picaturi din diferite ploi ,
M-as multumii sa iti fiu chiar si-o secunda dintr-un vis .


Te-as rupe de lume , ti-as smulge privirea din negrul asta trist ,
As ucide cuvinte fara scrupule , mi-as petrece restul vietii in depresie ,
Doar sa te vad , doar sa ma vezi , sa simti ca mai exist ,
Mi-as rupe trupul de fantasma si-as devenii muritor ...
Doar sa ma crezi ca te iubesc , doar sa ma vezi cat te ador .

Trup nefolositor

Am in ochi , o autostrada de priviri ,
Batatorita de frumuseti universale ,
Plina de poteci inverzite , inserpuite, schimbatoare ,
Am pe maini drumurile insangerate ale unei mari iubiri .


Am capul ca un cavou de amintiri si idei nebune , fabuloase ,
Plin de neuroni morti , decedati in lupta cu valurile de alcool ,
Un cavou protejat de cateva fire de par ce lupta in vantul monoton ,
Cu bombardamentele decaderilor si depresiilor nervoase .


Un sistem cinic , simplu si plictisitor locomotor ,
Care ma duce in calatoriile mele dese dupa o tigara dulce-amaruie
Un drum presarat cu jaloane de sticla deasemenea verzuie ,
Astea imi sunt picioarele ,si ce nu as da sa le omor ...