Resemnare

Mi-e dor de ea ,
I-am dedicat pe ascuns toate versurile din lume ,
Ne-am povestit in semnele fricii dragostea ,
Am iubit-o salbatic , ca spuma marii ,
Ea ma iubea rar , ca floarea primaverii .
Mi-e atat de frica de ea ,
Mi-e frica de o viitoare impacare si impletire a sufletelor noastre ,
De picioarele ei , ca poarta sarutului ,
De clipirile ei albastre .
Desii mi-am jurat o viata de vagabond ,
Am visat-o permanent in nebunia mea relativa ,
Visam ca ne intindeam pe mapamond ,
Si ca raul ce curgea in ea si se prelingea prin ochii ei , era de natura afectiva .


Mi-e dor de zambetul de la micul dejun ,
De copilarismele din noaptea de ajun ,
Mi-e dor de bataia inimii ei ,
De plimbarea tacuta , de abundenta de saruturi de langa lacul tei .
I-a fost dor si ei de mine uneori , 
Caci ii simteam respiratia in suflet ,
Si ea a plans de dorul acelui zambet ,
Dar tot mi-e dor de trupul ei ce lua forma patului de flori .
I-am fost copil si iubit ,
Eu am crescut-o , ea mi-a involuat mentalitatea ,
Iar de mi-ar spune ca ma iubeste la sfarsit ,
Probabil i-as surade si i-as spune sa infrunte realitatea .
Noi doi avem aceiasi poli ,
Suntem desenati in aceleasi culori ,
Avem aceleasi dureri ,
Nu ne putem oferii alte , sau mai multe placeri .
Dar tot mi-e dor de ea ,
Sunt vai de viata mea ...