Paradoxul fericirii

Schimba-ti haina timpului pierdut ,
Urla surdului in urechea acului din fan ,
Fi ca floarea de urat ,
Si alege-ti sclav sa-ti fie drept stapan .
Urmeaza pasii stersi de vant ,
Spre-a lumii usa din viitor ,
Alearga cosmosul razand ,
Fi mort si viu , patrunzator  .


Adu-ti paradoxul existentei tale la final ,
Si-alegeti arma luptei pentru pace ,
Urca in josul hilarului sarut primordial ,
Mangaie fata celor ce te lovesc cu mii de ace .
Arzi in culori precum pamantul fierbe-n ploaie ,
Asteapta-ti randul la coada vacii ,
Stinge focul din sufletul tau cu paie ,
Si bucura-te pana te-apuca dracii !


Alearga pe loc , cantand cu ingerii la harpa ,
Iubeste-ti tristetea , caci fara ea ,
Ramai un lan de veselie stearpa ,
Si mori incet , inuman ca lacrima ...
Zbor sub pamant cu frunzele putrezite ,
Creaza-ti lumi ascunse doar de tine ,
Vorbeste in limbi neauzite ,
Si-ascultate sa te cunosti mai bine .


Razi cand esti trist , caci te simti viu ,
Ureaza de bine cand nu e sarbatoare ,
Fa-ti flori de gheata pe nuante de auriu ,
Iubeste viata , ca cel ce mai are putin si moare .