Drame narative

Azi stau ca o scama pe spatele lumii ,
Si-ncerc sa imi daruiesc firele narative 
Dar nimeni nu le vrea ...
Azi sunt mai mort ca ieri , si-ncep sa inteleg ce spun nebunii ,
Dar sunt un biet poet , si voi ramane-asa .


Azi sunt un biet zeu cu gandul la mai bine cum era  Prometeu ,
Dar nu pot sa scap de senzatia ca sunt un numar negativ adus omenirii ,
Mi-e dor de nepasarea ce am avut-o mereu ,
Asta inainte sa deschid cutia Pandorei si sa ascult vocile iubirii .


Omenirea ma satisface uneori literar vorbind ,
Dar sunt atatia oameni care mor cu penita-n mana ,
Mi-e sete de cunoastere , dar foamea vine gandind ,
Iar eu cred ca gandesc prea mult , sunt anorexic de-o saptamana . 


Si femeile imi spun ca scriu frumos , 
Si "inteligentii" zilelor de azi ma critica de parca ar vrea razboi ,
Dar de cand iubesc femeia am devenit zelos ,
Iar lupta contra iubirii ramane un razboi in doi .


Scriu pudic sau cu conotatii sexuale uneori ,
Nimeni nu intelege de ce sunt obsedat de flori si culori ,
Toti vad un om betiv ce scrie de o gradina ,
Infinit de frumoasa , blocata si tatuata pe retina .


Am  incercat sa ma opresc , dar am uitat sa plang ,
Si nu pot sa descarc din mine decat lacrimi scrise ,
Acum astept un simplu gand sa mai pot scrie inca-un rand ,
Despre iubire , moarte si vise interzise .