Omul , un salbatic tinut sub control de vicii ,
Un tandru animal , ce-si uita ceasul in birturi fumate ,
Iubeste rar si cand iubeste tot se gandeste la delicii ,
Creaza zei si ii viseaza in activitati controlate .
Adesea sta intr-o cusca numita societate ,
Desii viseaza la copaci si flori el le transforma in hartie ,
Explodeaza subit in libertate ,
Atunci cand incepe sa scrie .
Plange dupa ce a fost iubit de neiubire ,
Si in stilu-i caracteristic masochist se imbiba in regrete ,
Un sentimentalist relativ , viseaza la despartire ,
Dar scopului in viata e sa moara , cu sarcinile de animal complete .
Gandeste pe indelete cele mai mici actiuni tampite ,
Si se pierde in cuvinte mari cand isi explica existenta ,
Imparte politic petice de pamant nemarginite ,
Si isi uite crud si simplu in gand esenta .
Masculul in general iubeste , dar e prea mandru sa spuna " Te iubesc " ,
Femela e sublima , il vrajeste si sadic ii spune " Te parasesc " .
Puii lor ajung foarte des sa isi depaseasca parintii in rau ,
Iar la maturitatea aproximativa ii parasesc vrajiti de exemplarele din alta haita ,
Detin secretul puterii lui Alah , Budha sau Dumnezeu ,
Dar prefera sa bea si sa isi fumeze hrana si-apoi sa mai dea o "raita " .
Un animal magnific totusi , impletind culori si forme , desii inutil ,
Isi acopera trupul in public , si mint in privinta lui ca sa fie acceptati ,
Dar la un moment dat , fiecare va ajunge un animal labil ,
Pierdut in minciuna , depresie , ura si regrete , in camera celor uitati .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu