Totul despre nimic

Cine mai poate sa guste din aer cand e frig afara si sa isi scalde sufletul in ploaie toamna ? Nimeni ?

Doamne fereste , cum nimeni cand suntem 7 miliarde de suflete chinuite de sistem pe pamant ...cand sunt 14 miliarde de ochi ce se uita la soare in fiecare zi si orbesc de la lumina . 

Dar au fost odata 2 ochi si un singur suflet care te vedeau doar pe tine si orbeau de la stralucirea ta de zi cu zi . 

Ai fost odata soarele ochilor mei si ma scaldam in tine ca un copil in ploaie toamna , te gustam asemeni vantului de primavara si iti spuneam te iubesc . 

Ai fost candva dragostea mea si erai a mea , erai sensul vietii mele erai ca o rotita fermecata pe care eu asemeni unui hamster alergam pe tine fara sa imi dau seama ca nu ajung nicaieri ... Dar asta a fost candva , si acum ar trebuii sa fie diferit .

Ar trebuii sa imi revin la normal si sa incerc sa imi gasesc alta ocupatie si un alt drum , dar un drum colorat si mai revigorant ca tine . 

Nu pot !!! Pur si simplu nu pot sa imi revin . Am cazut de pe rotita si m-am urcat la loc pentru ca imi placea acel drum fara sfarsit pe care il parcurgeam , iubeam drumul , gustul lui si imi placea durerea ochilor dupa ce imi priveam raza oarba de lumina din fata . Te iubeam. 

Va trece mult timp pana cand imi voi revenii la normal , daca imi voi revenii si totusi sunt dispus sa incerc , sunt dispus sa renunt la drogurile ce mi-au intunecat mintile si m-au facut sa nu mai gandesc ... sa renunt la sarutarile tarzii , la certurile urmate de impacari demne de un film drama si la privirile prostesti ochi in ochi ce imi faceau zilele atat de speciale . 

Si cand voi reusii sa fac asta , cand voi reusii sa uit placerile vietii mele trecute ...atunci va incepe iarasi viata , voi murii si voi invia in interior . 

Crezi ca e usor sa zic toate astea ? Crezi ca e usor sa scriu atat stiind ca vor citii altii care nici nu te cunosc si probabil ma vor judeca gresit . 

Nu e usor , crede-ma ca stiu ce zic ... dar nu imi pasa , ei bine nu imi  mai pasa si sti de ce ? Pentru ca ei , oamenii din exterior nu au simtit si nu simt in momentul de fata ce simt eu acum , ei nu stiu ce inseamna sa te dai cu capul de perete la ora 3 noaptea crezand ca vei scapa de zana aia rea care o visezi in fiecare noapte , ei nu stiu cum e cand ti-e frica sa dormi sau cand ti-e frica sa te imbeti ca incepi sa plangi dupa ea ... ei nu stiu asta . 

Si sa fiu sincer sunt mandru ca sufar , sunt mandru ca plang si ca scriu poeme si basme gandindu-ma la noi pentru ca asta e o dovada clara ca sunt viu , sunt inca in viata si inca sunt in stare sa simt ce inseamna sa fi om . 

E dureros sa fi om , sa stii ca ai nevoie de un viitor si ca ti-ai facut ca prostul sperante ca ea va fi viitorul tau pentru ca mai apoi sa te trezesti ca totul a fost decat un lung sir de greseli sentimentale si morale pe care le-ai facut timp de un an si cateva luni . Dar oamenii gresesc si asta ma face sa fiu om nu ?

Iti multumesc pentru viata ce am avuto langa tine si pentru tot ce am fost noi doi candva , noi doi impreuna separat . 

                                                                                                  Adio , raza de soare ...

Sfarsit

Trist , dezbracat de orice mi-ar putea tine de cald , merg singur cu fata umezita de lacrimi amare ce se varsa pe obraji subtiati de rusinea care am indurat-o toata viata . 
Ma uit in reflexia din baltile dupa jos si incep sa rad si sa intreb in gand " Cine dracu e ala ? Eu nu eram asa , eu zambeam si imi strambam fata ca sa pot face lumea sa rada ." si binenteles ca nu primesc nici un raspuns . 
Ma simt handicapat , acum nu mai am pe cine amuza pentru ca din populatia ce imi era familie a mai ramas nimeni .
Nu mai am pe cine sa injur , laud sau imbratisa pentru ca sunt singur , am ramas singur .
Nu mai am pe cine iubii , saruta sau suferii dupa , pentru  ca sunt singur mi-a murit sufletul .
Nu mai am oglinda in casa pentru ca s-au spart , speriate fiind de uratenia ce o am acum la interior si exterios .
Ma simt prost si cred ca sunt un om de nimic pentru ca scriu randuri doar ca sa imi spun singur cat de rau o duc si cat de dor imi e .
Doamne , crezi ca merit ? Crezi ca merit sa sufar asa , sa fiu atat de singur si atat de lipsit de orice urma de bucurie . Nu ma mai pot bucura de nimic , totul mi-se pare mort ... mai mort decat sunt eu acum sunt inconjurat de boala , moarte si dispret . Cum as putea sa zambesc atata timp cat stiu ca se apropie Craciunul si eu nu pot spera la lucruri spirituale , nu pot spera la ce imi doresc cu adevarat : Sa il vad pe tata , sa o ascult pe proasta familiei cum imi bate capul cu prelegerile ei despre viata perfecta , sa o vad pe iubita langa mine , sau macar sa beau o bere cu prietenii . 
Cum o fi acum la ei ? Cum s-or simtii fara mine , mi-or simtii lipsa ? 
Probabil ca nu . Ce ma doare mai mult de atat e ca au fost semne , semnele si vorbele celor ce iti  vad in suflet si iti spun ca vei ramane singur si ca treptat vei pierde tot ce ai avut . 
Si am avut multe , multe rau . 
Am avut o perioada limitata de timp un tata care se imbata si nu cred ca m-a vazut vrodata treaz dar care il priveam ca pe un supererou , am avut o mama care eh ... nu mai conteaza mama , am avut o sora si un frate mai mici , am avut prieteni ... o multime de prieteni care erau langa mine si cu care am jurat ca voi impartii si bune si rele , s-au saturat de mine si tot ce sunt .
Am avut o iubita care nu am apreciat-o si care am comparato cu un plic ... s-a saturat de mine si de betiile si ruperile mele ; am avut o familie care acum ma priveste ca pe cel mai aprig inamic , am avut respect pentru ce faceam si ce ziceam , acum  se fereste toata lumea de drogatul , inaptul si distrusul de mine .
Merit si merit cu varf si indesat tot ce am acum sau mai degraba ce nu mai am , dar Dumnezeule nu mai suport tot ce mai am acum sunt cicatricile din suflet care ma dor in continuare si sangereaza lacrimi fara sa pot face ceva . Astea sunt amintirile vietii mele . 
Am 18 ani si deja ma doare atat de tare sa traiesc incat imi doresc ca un las sa mor .
Dar nu mai pot , nu mai suport atata durere , atatea lacrimi varsate cu ecou si atata pasiune framantata intr-o tigara . E imposibil sa traiesc in continuare cu ce simt in momentul de fata , si tot ce pot face e sa imi astept sfarsitul aici pe scaun cu tigara in gura , pentru ca sfarsitul crede-ma ca nu e departe . Simt asta , simt de ceva timp ca se apropie si il astept ca un prost de 3 luni fara sa mai de un semn decat o data pe saptamana . 
Pana la sfarsit va mai trece putin timp , dar cand va venii vreau sa stiu ca am insemnat ceva in sufletul vostru , ca voi fi o amintire sau un punct din linia vietii ... as fi fericit dar cam greu si spre finalul mizeriei sa lasam o dara de curatenie si sa spun "Imi pare rau" chiar daca nu ma va ierta nimeni si nimic nu va mai fi cum a fost o data ...

Rana sentimentala

-Doamne ... nu credeam vreodata ca ma voi afla in acest loc , ca voi simtii ce simt acum si nici nu credeam ca pot visa cu ochii deschisi . 
Ce frumos este aici , sunt singur si comunicativ . Comunic in fata marii albastre asemeni ochilor tai ...cu mine , vorbesc cu persoana mea si parca nici ea nu ma intelege . Parca nu mai e atat de frumos cand stau sa ma gandesc mai bine , caci nu aud cantecul privighetorii ce imi canta "Te iubesc" dimineata si nici umezeala buzelor tale . 
Tu, mirajul meu ... cate mi-ai daruit de atatea ori si cate am impartasit cu tine . Ce frumos erai , ce frumoasa erai iubirea mea . 
Acum sunt pierdut in lumea asta de o frumusete incredibila dar care nu se compara cu tine . 
Extraordinar , cred ca sunt mort , cred ca sunt doar o amintire acum si cred ca nimeni nu isi va mai amintii vreodata de mine . 
Sunt singur ca nu visez pentru ca simt durere si stiu sa citesc pe crucea mea , o pot atinge si e din lemn batran , asemeni sufletului meu .
Tu realizezi Andreea ? Tu realizezi ca sunt intr-un final liber ? 
Si sunt liber sa ce , sa umblu pe pamant fara ca nimeni sa ma vada ? Sunt liber sa creez lumina sau sa strig "Te iubesc" fara ca nimeni sa ma auda ? Asta e libertatea ? Eu sper ca nu . 
Daca am murit intradevar si al meu Dumnezeu m-a blestemat sa ratacesc pamantul ca o simpla adiere de vant periodica si nici macar sa nu am norocul sa iti ating trupul , atunci sunt blestemat ingrozitor.
Daca pot privii rasaritul dar sa il privesc singur , daca pot auzii o pasare cantand dar sa nu am cui ii spune " asta ne canta despre cat te iubesc " , daca pot privii luna si sa nu ii pot spune povestea nimanui si daca tot vorbesc aici singur si lipsit de interes fata de culorile ce ma inconjoara atunci sincer probabil moartea nu e  de mine .
Vreau sa traiesc , da Doamne ... sa fiu iarasi faptura pe pamant caci florile cu mirosul lor si albinele cu harnicia lor dau miere impreuna , dar fiecare are nevoie de cealalta in egala masura . 
Asa si eu , intradevar probabil ca nimeni nu vede in jur ceea ce vad si eu dar asta nu inseamna ca nu poate , poate ca nu vrea pentru ca ii este frica de minunat si ii e frica sa nu fie ca mine . 
Doamne , Dumnezeule te implor da-mi sansa sa traiesc iarasi si sa pot fugi pana la ea sa ii spun cat o iubesc , la prieteni sa le spun ca imi e dor de ei si la familie sa ii imbratisez si sa plang cu ei . 
Te rog Doamne ca de ce sa rad singur cand pot sa plang cu altii care probabil defapt sigur sunt in aceiasi masura de tristi ca si mine . Nu exista om perfect , om fericit sau om bogat pe pamant . 
Am invatat asta Dumnezeul meu si acum vreau sa zic mai departe , sa vada ceilalti ca sunt un alt om , un alt eu ... 

Cautarea unui zambet

Era odata un print urat si plin de ura in suflet . Si ca o ironie a vietii era fiul imparatului fericirii si isi facea familia de ras . 
Satul sa tot fie batjocorit in imparatie de catre supusi si chiar si de catre familie a decis sa plece in lume sa isi caute sensul vietii .
Ajunse el la capatul imparatiei , dar tatal lui imparatul aflase de isprava fiului si speriat , a dat ordin in toata imparatia sa nu fie lasat printul sa treaca granita . 
Printul ca a vazut ca nu poate trece granita fericirii a decis sa se deghizeze intr-un om normal de rang inferior si sa incerce asa sa treaca granita . 
A reusit intr-un final sa treaca si pe partea cealalta a granitei a dat peste un taram plin de tristete , lume meschina si plin de moarte . Ingrozit de cata ura e in lume isi face si mai mult curaj sa mearga in continuare caci el nu vroia sa fie asa , vroia sa afle secretul fericirii tatalui sau . 
Merge el ce merge si da peste o cocioaba plina ochi cu oameni saraci , flamanzi si care isi beau lacrimile de sete . Curios din fire , ii intreaba " Ce se intampla cu voi ? Ce ati patit de ati ajuns asa ? " 
Apoi o femeie batrana si urata se duce spre el , incepe sa planga in hohote zicand " Doamne asemanarea e izbitoare , aceiasi ochi , acelasi chip , aceleasi buze , acelasi zambet , aceiasi frica ... icredibil . " , si il ia dupa ea intr-o padure promitandu-i ca ii va arata ceva magic .
Ajunsi in inima padurii , femeia isi da puloverul jos si cu mana ei aproape putrezita de batranete scoate o poza veche , printul se uita la poza si il vede pe imparat la fel de urat si cu atata ura in suflet incat se citea in ochi . Uimit printul o intreaba pe femeie ce se intampla si femeia ii raspunde pe un ton infricosetor " Da , el e tatal tau . A locuit aici pana a devenit imparat si era ca si tine plin de ura si urat dar a trecut printr-o calatorie in padurea spiritului si acolo a descoperit ceva ce i-a adus zambetul pe buze . " Printul temator o intreaba pe femeie daca il poate duce si pe el acolo , iar femeia ii raspunde negativ , spunandu-i ca trebuie singur sa treaca prin pericolele vietii vesele . 
Asa ca iarasi acum increzator printul porneste la drum . Nu dureaza mult ca da peste o fata superba , minunata absolut supranaturala . Fetei se pare ca ii placea printul si astfel ajung sa se cupleze . Peste putin timp ajung sa se desparte fata find satula de drumurile zilnice alaturi de print.
Dupa multe suferinte si dureri care parca ii inegrise sufletul si mai mult decat inainte , printul ajunge la padurea spiritului si cand intra in ea , nu era nimic special ... dar se simtea totusi urmarit . 
A mers cam vreo 2 zile fara incetare prin ceata , vant , zapada si caldura . Dupa 2 zile a ajuns in mijlocul padurii , unde era o minunatie parca pictata din maine de zeu , o minunatie de culori , sunete, animale si altele ... Era superb , se chinuie printul sa zambeasca atunci cand vede toate acestea dar tot nu reuseste . 
Dintr-o data ii revine starea de parca ar fi fost urmarit si cand se uita in dreapta lui era fata ce il parasise .S-a intors pentru el ... nu ii venea sa creada . Pe un ton slabit de drum fata ii spune printului cat de dor i-a fost de el si cat de mult il iubeste , cat a sperat sa reuseasca sa isi gaseasca zambetul si cat de mult vrea sa fie iarasi ei doi .
Printul a tacut fiind socat dar pe fata lui se citea un zambet larg si frumos ochii parca erau facuti din argint si slefuiti la cat sclipeau , palmele ii transpirau , buzele erau uscate si burta il durea . 
Printul nostru era indragostit . Atunci cerurile s-au deschis si a venit mama lui , moarta de 10 ani si i-a zis " Fiul meu , asta inseamna sa zambesti ... trecand prin durere si mahnire avand motive adevarate de ura si de durere iti dai seama cat de frumoasa este viata ta . Si daca aceasta fata te iubeste cu adevarat de ce nu i-ai mai da o sansa caci ea te-a facut pana la urma sa iti gasesti zambetul si pasiunea adevarata , ea te-a facut sa iti gasesti un alt scop decat vorbitul buzelor . Iubiti-va fiule si fiti fericiti caci asa voi fi si eu fericit ." Cand a auzit aceste vorbe , printul a inceput sa planga si sa spuna " Doamne , Dumnezeul meu iti multumesc pentru aceasta lectie de viata , iti multumesc pentru gustul de miere tanara ce mi-o lasa aceasta fata dupa ce ma saruta , iti multumesc pentru primavara din sufletul meu , iti multumesc pentru ploile cu soare din inima mea , iti multumesc pentru lacrimile de fericire si iti multumesc pentru zambetul ce mi-l-ai daruit . O iubesc doamne si o voi astepta acolo la tine ... multumesc mult "
                                                       Si au trait fericiti pana la adanci batraneti .... sau pana cand a scazut Boc salariile ca nu mai aveau bani sa se intretina si asa ca s-au despartit si fata s-a dus cu unu mai bogat , iar printul acum lucreaza ca politist la sectia 21 . 

Nimeni si nimic

Nimeni si nimic nu iti va lua respiratia fara sa te faca sa o iubesti . 

Nimeni nu o sa te faca sa crezi ca mori cand o vezi .

Nimeni nu o sa te faca sa zambesti cand o vezi chiar daca pana atunci ai plans .

Nimeni nu o sa te faca sa nu gandesc , pentru ca ea e tot pentru tine , si nimic are nevoie de gandire.

Nimeni nu o sa te sarute seara sa iti zica noapte buna si tu sa inrosesti chiar daca esti prea mare pentru chestiile astea copilaresti .

Nimeni nu te face sa plangi de fericire .

Nimeni nu te face sa te bucuri prea mult .

Nimeni nu te face sa te gandesti la sinucidere doar ca sa pastrezi momentul .

Nimeni nu te imbratiseaza timid facadu-te instantaneu sa o imbratisezi la fel si sa ii zici "Te iubesc"

Nimanui nu ii scrii povesti de adormit copii , crezand si sperand ca adormi copilul din ea si ca persoana rationala te va accepta iar .

Nimanui nu ii plac trandafirii culesi de tine cu pretul zgarieturilor dulci ce le saruta zicand " Da sa pup sa treaca "

Nimeni nu vorbeste cu tine la telefon si vorbiti in acelasi timp de luna intrebandu-va unul pe altul de ce are ochii aceia obositi .

Nimeni nu are ochii atat de albastrii ca iti creaza in imaginatia ta bolnava un alt cer .

Nimeni nu iti formeaza un univers paralel din lacrimi .

Nimeni nu zambeste cand ii spui ca o iubesti si iti raspunde cu aceiasi moneda .

Nimeni nu te ciufuleste in cap sa iti zica " Vai ce dulce esti azi "

Nimanui nu ii pasa de faptul ca tu preferi sa mori langa ea .

Nimanui nu ii pasa ca respiri pentru ea .

Nimanui nu ii pasa de lacrimile tale .

Nimanui nu ii pasa de ochii tai verzi ca o privesc insistent si care o roaga sa vina inapoi .

Nimanui nu ii pasa ca verde se trage din albastru .

Nimeni nu incearca schimbarea unei situatii .

Nimeni nu e de acord cu tine cand zici " O iubesc"

Nimeni nu te omoara cand zici ca vrei sa mori .

Nimeni nu iti citeste cuvintele in adevaratul sens al cuvantului .

Nimeni nu te bate sa iti fie bine .

Nimeni nu sta cu tine la un lac jegos sa te sarute .

Nimeni nu te mai saruta .

Nimeni nu te face sa pierzi notiunea timpului.

Nimeni nu are cu tine o melodie a voastra .

Nimanui nu ii vei zice Love Of My Life. 

Nimanui nu ii vei zambii prieteneste .

Nimanui nu ii vei mai asculta tacerea .

Nimanui nu ii vei mai sorbii din priviri chipul .

Nimeni nu va mai vorbii cu tine despre nimic. 

Nimeni nu va cauta alaturi de tine un subiect .

Nimeni nu va rade de tine cand exagerezi .

Nimeni nu te va mai iubii ca ea .

Nimeni nu o va mai iubii ca tine .

Nimeni nu va fi ca voi .

Nimeni nu va fi iubirea ta . 

Nimeni nu va mai fi betiv .

Nimeni nu va mai fi drogat . 

Nimeni nu va mai fi indragostit de unele cutii imaginare .

Nimeni nu va mai avea de ales intre fericire sigura si scurta si fericire de durata dar falsa .

NIMENI NU ITI VA MAI SPUNE TE IUBESC DRAGOSTEA MEA 

Viata prin nisip si praf

 A fost odata , candva o creatura . Singuratica si trista , toata ziua nu facea nimic altceva decat sa priveasca in golul ce il inconjura . Celelalte creaturi il priveau cu frica deoarece el fusese candva altfel . 

Se ruga la zei sa isi revina , dar chiar daca repari ceva ce a fost stricat isi pierde treptat valoarea .

Incepuse sa isi dea seama de asta si pentru ca se resemnase intr-o oarecare masura ca nu va mai putea fi vreodata fericit , prefera sa isi astepte sfarsitul pe o stanca gri si fara viata , rece si trista exact cum era si sufletul creaturii . Incepuse sa se intrebe daca sfarsitul vietii lui va fi si sfarsitul tristetii ce ii umplea acum sufletul .

Fuma tigara dupa tigara si bea din lacul interzis crezand ca va adormi mai repede , dar chiar si cand adormea il bantuia imaginea frumoasei lui iubite .

O vedea cu atata claritate caci intindea mana in somn sa o poata atinge , dar nu facea nimic decat sa atinga stanca rece pe care statea si se trezea cu lacrimi uscate de soarele arzator .

O iubea atat de mult , Doamne cat de mult ... era totul pentru el si totusi acum il parasise si il lasase singur si trist . Desii iubita lui , mai venea din cand in cand sa vada daca mai traieste si sa ii spuna sa treaca peste , el nu auzea si isi asculta muzica in continuare , iar la sfarsit isi cerea scuze iubitei pentru rapirea timpului cu un monstru rece si fara inima .

Inima avea , dar era lipsita de animatie ... batea doar sa nu se opreasca , alt scop nu avea . Inainte batea pentru ea insa ei nu i-a pasat .

Se apuca-se de frunze si pamant ca sa uite dar nimic , doar o simpla tacere a sentimentelor timp de cateva ore apoi se trezea si plangea ca un copil gandindu-se la ce ajunsese .

Murea incet , si ii convenea intr-un fel asta , dar se uita cu atata regret in soarele ce ii ardea pielea sensibila si vorbea cu el spunandu-i ca i-se va alatura si ca ii va cere permisiunea sa fie o raza de lumina in care sa ii se scalde iubita .

Soarele a fost de acord , dar i-a spus sa fie fericit ca isi poate atinge si daca vrea sa moara sa se mai gandeasca la restul creaturilor ce ii erau prieteni sau familie . Ei ce vor face ?

Asa ca a noastra creatura a pornit la drum . 

Intr-o calatorie prin nisip si praf ... o calatorie in care isi cauta sensul vietii.

Spre mijlocul calatoriei a cazut obosit de drum si insetat , disperat dupa imaginea iubitei ce venea macar langa el pe stanca sa ii vorbeasca , sa il vada . 

Incepu'se sa planga , parca dorind sa moara intr-o mare de lacrimi . 

Atunci cerurile s-au deschis si a inceput sa ploua , plangea si soarele pentru el .

A strigat tare "Te Iubesc ! " , atat de tare ca au auzit toate creaturile din jur venind disperate si curioase de unde vine acel sunet . 

Toate creaturile , inclusiv iubita lui au ajuns la el , si l-au vazut cazut in genunchi , cu bratele stranse in jurul unui copac si cu unghiile smulse si pline de sange de la cat a scorojit acel copac .

Era aproape mort . Speriata , iubita lui s-a dus la el sa vada ce se intampla . 

El cu ultimele puteri i-a spus : " Vezi tu iubito , ti-am zis ca te iubesc . Nu mi-am hidratat sufletul cu sarutul tau , nici buzele cu lichidul ce imi revigora viata , ochii nu i-am folosit sa iti privesc splendoarea , nu mi-am folosit urechile sa te aud ca imi zici ca ma iubesti . Acum am reusit sa imi folosesc glasul sa iti strig tare ca te iubesc si il voi mai folosii o data ca sa iti spun ultima oara ce ai fost si cat te-am iubit . Te iubesc Iubirea vietii mele ! "

Apoi a cazut mort cu mainile pline de sange pe picioarele celei ce i-a fost iubit candva .

Distrusa , iubita lui s-a uitat la copac si a vazut ca pe copac scria " Te voi iubii mereu , multumesc pentru tot " atunci a inceput sa planga si sa injure sa blesteme . 

Iubirea creaza legaturi , tot ea distruge suflete si omoara zambete . 

Scrisoare catre generatie

Credinta se pierde cand nimeni nu te asculta , se pierd multe ... ma pierd pe mine .
Pe tine te-am pierdut deja , dar nu regret caci noi doi suntem tot impreuna dar separat . Si daca imi iei trupul , mintea , pasiunea , viata ... iubirea mea ramane eterna caci sufletul meu nu moare .
Privesc la copiii acestor zile si imi vine sa plang . Cum am putut sa dau cu piciorul atator trairi , sentimente , glume , plimbari , jocuri sau imbratisari ?
Vreau sa fiu copil iarasi , sa ma iubeasca toti si sa fiu iertat de orice greseala pe motiv ca sunt mic si nu inteleg .
Vreau sa ma trezesc dimineata si sa ma gandesc la o strategie infiorator de exacta la ratele si vanatorii .
Nu imi doresc , cum de altfel niciodata nu mi-am dorit sa ma uit in acelasi loc mereu , sa nu privesc in fata si sa ma uit in spate doar ca sa ma amagesc cu momentele de fericire totala ce le-am pierdut asemeni unui fluture strans in palma cu prea multa dragoste.
Mi-as dorii atat de mult sa intorc clepsidra prafuita a vietii mele si sa o iau iarasi de la capat ,dar cine poate face asta ? Dumnezeu ? In niciun caz .... El s-a ocupat cu a noastra creare probabil dar deciziile proaste , bune , inspirate sau pur si simplu distructive ne apartin in totalitate . Viata e doar o dulce autodistrugere .
Revenind la subiectul "eu" ce as mai putea sa spun ? Ca sunt in continuare indragostit de o fantoma ce imi urmareste fiecare pas , ca plang in continuare desii incerc sa fiu indiferent fata de orice interventie divina a zeilor mei ? In continuare sunt atat de dorinic de moarte incat nu inteleg de ce nu o aduc singur .
Simplu , sunt atat de indragostit de tine incat te urasc atat de tare si cred ca daca as murii ti-as da pur si simplu un cadou mult prea pretios ce altii nu il pot avea , viata mea . Dar in definitiv tu esti iubirea vietii mele si deci poate si viata mea a devenit persoana , o a doua persoana care te iubeste atat de mult ca nu vrea sa te paraseasca .
Cate ar mai fi de spus , dar oricate cuvinte as rostii nu pot explica ce e in mine cand imi vad fata imbatrinita de substante cum devine pe zi ce trece tot mai acra si cum copilaria mea s-a pierdut intr-o hartie cu un carton la capat , intr-o bancnota ce respira aer alb , cum s-a comprimat intr-o pastila .
Mi-am pierdut dorinta de a exista ... in orice caz  mi-as dorii atat de mult sa citeasca cineva ce am scris aici , caci nu sunt cuvinte care pur si simplu sunt scrise cu scopul unei "vaicareli" simple , incerc cu fiecare litera scrisa sa ii fac pe cei ce citesc sa gandeasca , sa nu faca greselile mele .
In fine , imi pare rau de sentimentalisme dar asta sunt uneori .
O bucata de gheata ce se topeste dupa bautura plina de tarie numita dragoste .
Iubirea e ca alcoolul : Te imbata si te face sa te simti perfect , dar cand iubesti prea mult poti ajunge in coma alcoolica sau de ce nu , la moarte
                                 Noapte buna Prieten Drag

Povestea unui om fericit ...

A fost odata de demult un om carunt de suparare ,
Cu ochii verzi si obositi de prea multa uitare .
  Asa il caracterizam spre sfarsitul vietii , pe omul nostru . Un om fara zambet , mort in interior , un om ce nu pretuia nimic din ce il inconjura , un om de nimic .
Dar in urma cu cativa ani , omul nostru era un falnic stejar in strada , un puternic barbat ce zambea in fiecare zi , ce iubea orice nimic ... acum a devenit ce iubea .
Totul a inceput in urma cu 2 ani cand omul nostru a plecat in padurea micuta din apropierea casei lui modeste .
In timp ce mergea prin padure ascultand sunetele naturii , si parca inganandu-se cu ele , cantand o simfonie a culorilor ce se iubesc cu cerul de un albastru fermecator  , a ajuns la o casuta ... o casuta mare impresionanta ... absolut fenomenala .
Uimit de maiestria constructiei ce se afla in fata lui , se hotaraste sa intre dar cand a intrat a dat peste vrajitoarea cea rea ... o vrajitoare cu nume frumos , cu chip fermecator dar care avea un singur defect , se hranea cu lacrimi.
Numele vrajitoarei era Iubire .... si era frumoasa ca o printesa ... insa foameai ei de lacrimi , o inegrea la suflet .
Omul nostru , pe care il vom numii S'agapo s-a indragostit imediat de vrajitoare , astfel devenind slavul ei .
Au trait impreuna in casa grandioasa timp de un an de zile pana cand Iubire ii spuse lui S'agapo ca vrea sa il paraseasca . S'agapo se prefacu prost , ca nu intelege ... nu putea sa inteleaga de ce ... totul era atat de frumos intre ei doi , atat de perfect ... 
In urmatorul an S'agapo a cutreierat padurea in cautarea unei noi iubiri , insa lacrimile ce ii curgeau pe obraz il faceau sa isi aminteasca de ea si tremurand , adormea istovit de durerea ce o avea in suflet .
In urma cu doua saptamani S'agapo a renuntat la ideea unei noi iubiri , considerand ca ar face bine sa ramana cu prietenul lui Singuratate caci  el ii este mereu alaturi , si il apara de mostrii padurii Depresiei .
Acum , azi S'agapo nu mai are lacrimi , nu mai are zambet , l-a pierdut si pe Singuratate , e distrus ... si nu intelege de ce Iubire i-a facut asta .
Dar acum isi spune povestea tuturor si spera ca ceilalti sa invete ceva ... sa invete ca Iubirea e inceputul celei mai groaznice suferinte.
Aceasta prieteni , este povestea unei suferinte ... povestea dramatica ... a unui om ce trebuia sa fie fericit . 

Scrisoarea unui nebun

Sunt aici intre acesti patru pereti ...ma uit la tavan si imi imaginez ca sunt pierdut intr-un univers paralel . Cred in continuare ca daca voi inchide ochii destul de mult tot acel negru va fi spatiu infinit si voi merge pe scurtatura intunericului spre tine . Mai am un singur bun prieten ce nu ma paraseste nici macar pentru o clipa ... o oglinda mica ce zambeste la mine cand zambesc la ea.
Uimitor cate flori sunt in parcul din fata spitalului. Cate culori imi lipsesc .
Imi amintesc modul in care priveam toate nimicurile de afara si le ignoram complet. Acum nu mai am luxul asta .
Nu sunt nebun , ma jur ca nu sunt . Nici macar soarele nu mai vrea sa ma imbratiseze , nici macar luna nu se mai uita in ochii mei .Sunt singur , privat de orice actiune universala care sa imi aminteasca de omul ce eram .
Imi amintesc de mine cum imi pierdeam secundele atat de pretioase ale vietii spunand tuturor ca ii iubesc . Ei nu simteau asta .
Probabil sunt putin depresiv dar Dumnezeule te rog da-mi puterea sa mai plang macar o data sa imi hidratez fata cu ceva , caci sunt uscat atat pe interior cat si pe exterior.
Mancarea nu e excelenta , insa umple golul din stomac pe care acum il simt de foame , nu mai simt golul acela din stomac ce il simteam cand o luam in brate pe ea .
Urasc viata asta . Prefer sa mor.
Am incercat sa sparg oglinda , dar sangele nu vroia sa curga ... eram atat de deshidratat ca se usca instantaneu salvandu-mi astfel viata mizerabila .
Ma mint singur ca mai am o luna , sper sa am dreptate sincer caci nu mai rezist.
Daca sa traiesti trebuie sa iubesti , iar cand iti pierzi iubirea esti nevoit sa suferii , Doamne da-mi moarte .
Prietene , nu te cunosc ... nici tu pe mine , iti scriu aceste randuri de pete colorate in albastru cu forme diferite pentru a nu fi nebun cu adevarat . Asta e singurul meu contact cu realitatea deplina .
E mizerie aici , pur si simplu jegos si se pare ca si sobolanii au demnitatea lor caci nu ma onoreaza cu prezenta lor.
Aud sunete , simt gustul dragostei , simt scarba de mine . Sunt bombardat de sentimente .
Se pare ca am noroc , unul din infirmieri ma va tranchiliza . 6 ore de pace si linistite .
Adio prietene , uita-te in sufletul tau si incearca sa pretuiesti fiecare bataie de inima , si fiecare zambet desenat pe fata ta de zeul fericirii . Traieste secunda .
                                                                                    Cu drag , eu ... nimicul ce cunoaste tot despre nimic

Povestea noastra

Trecand prin norii de furtuna
Care incet dar sigur se aduna
Trecand prin ploaia de stele
Ajung la finalul vietii mele

O, tu iubire adormita
Trezeste-te din starea de viata inegrita
Vino la mine , la iubitul print al tau

Viata neagra de dor si dragoste patata
Himera nerusinata in lume imprastiata
Ajuta-ma sa ies din intuneric doar o data
Ajuta-ma te implor macar o data

-Tu Fat-Frumos pierdut in tristete
As vrea sa ies dar nu pot din pacate
Sunt ostatica lumii triste si pustii
Dar nu voi inceta vrodata a te iubii

-Iti doresc dragostea mea multa rabdare
Si-ntr-o zi in care te vei scalda in soare
Voi venii si vei iesii din inchisoarea
Atunci si zeilor le va fi cu inchinare

-Dar tu iubitul meu, mereu imi juri
Ca vom fi intregi , vom fi singuri
Singurii veseli intr-o lume deprimata
Singurii care impartasesc iubirea adevarata

Si-atunci lacrima ce-alerga pe obrazul
Printului, imbratisandu-se cu necazul
Cazu pe nisipul gatit de soare
Si se facu cristal , dovada de iubire

Si printul cazu dintr-o data secerat
Plangand , crezand ca l-ai uitat
S-a transformat in in spiritul cel mai pur
Uitand de lumea si dragostea la care a tanjit

-Iubitul meu , imi este foarte frica
Ca-intr-o zi stelele le vei imbratisa
Si numai pot simt ca sufletul imi cade
In abisul uitarii, undeva departe

Si dintr-o data pe cerul innorat
Scria din stele muribunde
Te iubesc , te-am iubit nu te-am uitat ...

Explicatie...

De ce e luna atat de trista ?

  Candva , luna a fost printesa frumoasa ce avea langa ea un iubit , soarele dar au fost blestemati sa devina astri cosmici , sa se vada doar dimineata la rasaritul printului si seara la apus . Blestemati sa se vada dar sa nu se atinga . 

 Acum luna isi plange restul eternitatii singura , cu prietenele ei stelele le spune cat de mult ii lipseste soarele dar ce pot face ele sunt doar niste stele ce impreuna formeaza un zodiac .

 Soarele plange si el dar el nu are pe nimeni alaturi de care sa stea sa vorbeasca , e singuratic ... uneori se aseaza pe nori si plange toata ziua suspina si striga tare te iubesc , noi auzim tunete si ne speriem dar e defapt urletul de disperare a soarelui .

 Oamenii se bucura de ei separat ... in definitiv ei sunt cei ce ne ofera lumina , caldura , frumusete si restul.

 Impreuna sunt geniali , se iubesc ... la apus cand soarele isi ia ramas bun de la muritori si intalneste pret de cateva minute luna , inroseste de emotie , iar dimineata luna incearca pe cat posibil sa amane inevitabila disparitie temporara si sa isi vada iubitul cat mai mult , se uita trista din umbra la toti muritorii ce se trezesc dimineata si isi spun te iubesc .

 Si daca va fi sa se revada va fi eclipsa solara  si luna isi va acoperii iubitul soare in taina , se vor iubii ... muritorii vor privii , vor fi uluiti , vor orbii de la atata pasiune , se vor saruta si vor iesii scantei atat de fierbinti ca va arde cearceaful albastru ce ii invaluie . Va fi dragoste suprema ... momentul cand negrul se impreuneaza cu albul , cand binele schimba raul , cand uratul isi arata adevarata frumusete . 

Scrisoare catre necunoscut

Ce faci iubita mea ? O zi frumoasa ne inconjoara , atata caldura , soare , stralucire ... totul parca incercand sa gaseasca o pasiune a unei naturi deja moarte .
Hei , tu dragostea vietii mele , nu stii cat pot sa regret tot ce am zis azi. Nu ai pur si simplu nici cea mai vaga idee .
Tu stii m-a durut aseara cand tu , iubirea vietii mele mi-ai sous cu al tau zambet inselator ca eu nu mai reprezint nimic in sufletul tau , ca suntem doua extreme ce nu se vor intalnii niciodata ?
Nu am dreptul sa sufar ... nu am dreptul la un sentiment atat de uman , atat de viu . Sa realizez eu ce inseamna sa fiu om e dorinta cea mai  mare a vietii mele mizerabile .
Am descoperit in mica parte ce inseamna asta .
Sa sufar , asta a fost tot ce am simtit in mare parte la inceput si sa fiu sincer , ma obisnuisem in mod absolut involuntar cu sentimentul acesta pana cand ai aparut tu iubita mea.
Am crezut ca esti inca o intamplare nefericita . Am ajuns in schimb sa ma simt om si sa imi dau seama ca un om poate zambii , iar acel zambet poate fi oglindirea unei stari de spirit.
Si iti scriu tie iubita mea caci am atata ura stransa in mine incat prin vorbe nu as rezolva nimic .
Urasc atat de multe actiuni , persoane , trairi incat te privesc disperat ca pe o ultima sansa de a fi eu .
Esti insasi esenta vietii iubita mea .
Te iubesc minunea mea . Adio sau poate la revedere ... viitorul e atat de imprevizibil incat nu stiu daca urmatoare mea suflare nu va fi cumva si ultima .