M-am izolat , parca de tot
De tot ce am vrut sa fac si acum nu mai pot ...
Nu mai reusesc sa imi imbratisez prietenii alaturi de care imparteam dimineata ,
Alaturi de care mi-a fost dat sa imi treaca viata .
Rivali de alta data , camarazi in lupte comune
Temerari in societate
Principali nebuni pusi mereu pe glume .
Nu mai reusesc sa iubesc ,
Sa imi doresc sa cresc sentimente in mine cum o faceam odata .
Prezenta oricarei senzatii vechi ma sperie ,
Sunt pierdut pe drumul sarii de pe obrajii ei de fata minunata .
Ce ironie ...
Traiesc in agonie desi imi cunosc extremele tristetii ,
Moartea ma invita la cafea sa imi desfasoare firul vietii .
Nu mai reusesc sa plang , decat in vapori de struguri si malt ,
Zambesc continu, paradoxal, desii parca vreau doar sa ma curat de zmalt ...
Ma simt centenar ,
Dar timpul ma contrazice
Si imi zice ca mai am de dus amar ,
Iar eu plec la drum ...nu stiu cum reusesc amintirile sa ma strige
Si-mi amintesc , atunci in viziune
Ca am timp, dar imi fortez sfarsitul de misiune .
Totusi mai pot sa scriu , parca asta ma tine sa mai fiu
Caci fulger din degete ,precum furtuna de la inceput de vara
Dar si cand scriu, descarc temeri , de parca in fiecare seara scriu
Testament dupa memorial ... de parca mor diseara .
Totalul afișărilor de pagină
luni, 21 decembrie 2015
sâmbătă, 19 decembrie 2015
Nebun cu sufletul
E dificil , sa fiu aici singur si senil ...
Caci , mai tii minte ? ma iubeai ...
Ma regretai ca ma-ndepartam de tine
Si suspinai noptile pana de lipeai de zile .
Iti amintesc acum , in ziua ceasta rupta din luna lui Gerila ,
Cum propuneai , in amurg , sa inrosim cerul de tandrete ...
Imi amintesc si eu , atitudinea umila
A noptilor primordiale , ce incepeau sa se topeasca de tristete .
Totalul de ani , ce mi-ai fost tatuata-n amintire ,
Imi amintesc acum ca sunt nebun de suflet ,
Fiind constient ca nici o iubire nu sufera de nemurire ,
Dar tot plangand , sperand ca poate te-ntorc c-un zambet ...
E clar ca nimeni in afara de propria-mi persoana ma minte
Ce am fost , ce-am vrut sa fiu , si ce sunt acum in lipsa prezentei tale
Provin indubitabil din fantezii si realitati diferite
Mi-e dor si traiesc alaturi de trupul si sufletul tau , sa fim doua valuri legate in mare ...
Iti amintesc , erai frumoasa si radiai viata printre gene
Imi amintesc , zambeam de foame si ma hraneai cu fericire
Am ramas , singur si flamand ...fara sa imi crape zambetul figura de un an de zile
Ai plecat si ai lasat doar intrebari , o piatra zgariata de numele tau si nefericire ...
Caci , mai tii minte ? ma iubeai ...
Ma regretai ca ma-ndepartam de tine
Si suspinai noptile pana de lipeai de zile .
Iti amintesc acum , in ziua ceasta rupta din luna lui Gerila ,
Cum propuneai , in amurg , sa inrosim cerul de tandrete ...
Imi amintesc si eu , atitudinea umila
A noptilor primordiale , ce incepeau sa se topeasca de tristete .
Totalul de ani , ce mi-ai fost tatuata-n amintire ,
Imi amintesc acum ca sunt nebun de suflet ,
Fiind constient ca nici o iubire nu sufera de nemurire ,
Dar tot plangand , sperand ca poate te-ntorc c-un zambet ...
E clar ca nimeni in afara de propria-mi persoana ma minte
Ce am fost , ce-am vrut sa fiu , si ce sunt acum in lipsa prezentei tale
Provin indubitabil din fantezii si realitati diferite
Mi-e dor si traiesc alaturi de trupul si sufletul tau , sa fim doua valuri legate in mare ...
Iti amintesc , erai frumoasa si radiai viata printre gene
Imi amintesc , zambeam de foame si ma hraneai cu fericire
Am ramas , singur si flamand ...fara sa imi crape zambetul figura de un an de zile
Ai plecat si ai lasat doar intrebari , o piatra zgariata de numele tau si nefericire ...
duminică, 13 decembrie 2015
#Colectiv
Ne pare rau , pentru voi ... v-am parasit mult prea curand
Ne-a durut , dar am simtit ca a fost nevoie sa ne doara cat pentru toti de pe pamant ...
E bine aici unde-am ajuns , desii am plans la inceput
Mai plangem si acum din cand in cand , caci ne e dor de prietenii ce i-am pierdut ...
In rest , suntem iarasi frumosi caci ranile le-am lasat in urma noastra
Si pe cuvant , ca ne e bine cu idolii nostrii ce ii pierdusem inainte ,
Acum ne canta in fiecare zi si marea aici parca e mai albastra
Si parca e-n Vama , parca pana si stelele au formele potrivite ...
Ne-a durut , dar am simtit ca a fost nevoie sa ne doara cat pentru toti de pe pamant ...
E bine aici unde-am ajuns , desii am plans la inceput
Mai plangem si acum din cand in cand , caci ne e dor de prietenii ce i-am pierdut ...
In rest , suntem iarasi frumosi caci ranile le-am lasat in urma noastra
Si pe cuvant , ca ne e bine cu idolii nostrii ce ii pierdusem inainte ,
Acum ne canta in fiecare zi si marea aici parca e mai albastra
Si parca e-n Vama , parca pana si stelele au formele potrivite ...
miercuri, 9 decembrie 2015
Imoral
Nu as vrea vreodata sa pierd ,
Dar nici nu as forta castigul ...
Sa fiu rezonabil prin esenta fata de univers
Cu fiecare vers si strofa sa imi cant viata langa tine
Dorinta mea de moarte , e sa mor in timp ce-ti gust sarutul ...
Nu am inceput , sfarsit , cuprins
Nu avem idei despre lumina ce s-a stins
Cert e ca a fost un intuneric morbid pana atunci cand te-ai aprins
Si am suras intaia oara dupa o era interioara de plans .
Da, poate sunt nemernic si dificil
Poate imi arunc viata intr-o infama sticla de vin
Si ma pierd usor de tine , blocat in propriul meu destin ,
Dar cand ma intorc murdar , la tine am cer senin .
Vad primavara in parul tau , in chipul tau , pe pielea ta
Si infloresti in gandul meu pentru orice rana a mea
Esti floare de mai , zambind inca din avril
Sunt norul de furtuna , modelat de tine in cer senin ...
Dar nici nu as forta castigul ...
Sa fiu rezonabil prin esenta fata de univers
Cu fiecare vers si strofa sa imi cant viata langa tine
Dorinta mea de moarte , e sa mor in timp ce-ti gust sarutul ...
Nu am inceput , sfarsit , cuprins
Nu avem idei despre lumina ce s-a stins
Cert e ca a fost un intuneric morbid pana atunci cand te-ai aprins
Si am suras intaia oara dupa o era interioara de plans .
Da, poate sunt nemernic si dificil
Poate imi arunc viata intr-o infama sticla de vin
Si ma pierd usor de tine , blocat in propriul meu destin ,
Dar cand ma intorc murdar , la tine am cer senin .
Vad primavara in parul tau , in chipul tau , pe pielea ta
Si infloresti in gandul meu pentru orice rana a mea
Esti floare de mai , zambind inca din avril
Sunt norul de furtuna , modelat de tine in cer senin ...
luni, 21 septembrie 2015
Scrisori din purgatoriu
Imi este frig , iar daca te strang in brate esti rece precum noaptea
As vrea sa te ating , dar mi-e frica de dragostea asta ce imi poate aduce moartea ...
Asa ca sting lumina , s-adorm as vrea dar lacrimilea astea ma ineaca
Imi lipsesti ca heroina , ce imi facea orice zi sa treaca .
Tu nu vezi ? Nu simti ? N-auzi cum urla noaptea de durere , caci ma vede si ma simte
Preferi sa crezi , sa plangi , s-adori o himera ce te minte cuminte si te lasa fara minte ?
Aprinde lumanarea sa lumineze in zare , tot ce a fost dar nu va fi vreodata fara noi
Inchide usa de la intrare , spre cimitirul de amintiri ce mi-e inima privita prin ochii tai goi .
Straine , bun venit in amintirea mea
Ne revedem cand viata imi va trece prin fata ochilor
Nu-ti strange ochii in lacrimi ce-s dulci ca mierea
Caci sunt ce-am fost candva in viata ta ... inamicul singuratatii in mirajul noptilor .
Si te-am iubit , nu-ti fie frig , nu-s rece ... esti doar mort .
Nu poti , nu pot . Nu vrei , nu vreau ...
Dar cat sa mai imi fac din bratele tale cort ?
Cat ?! Spune-mi cat , sa te caut si sa beau ?
Caci ai plecat si am ramas ...
Te-astept sa vi cu moartea-n glas .
Sa ma iei , sa nu mai vi sa-mi spui in vise
Ca ma vrei , ca iti e frig ... si dimineata sa ramana doar dorinte interzise...
Intelege ca voi veni , dar asteapta linistit
Caci stiu , sunt tot ce vei iubi , iar eu sunt tot ce ai iubit .
Adio...
As vrea sa te ating , dar mi-e frica de dragostea asta ce imi poate aduce moartea ...
Asa ca sting lumina , s-adorm as vrea dar lacrimilea astea ma ineaca
Imi lipsesti ca heroina , ce imi facea orice zi sa treaca .
Tu nu vezi ? Nu simti ? N-auzi cum urla noaptea de durere , caci ma vede si ma simte
Preferi sa crezi , sa plangi , s-adori o himera ce te minte cuminte si te lasa fara minte ?
Aprinde lumanarea sa lumineze in zare , tot ce a fost dar nu va fi vreodata fara noi
Inchide usa de la intrare , spre cimitirul de amintiri ce mi-e inima privita prin ochii tai goi .
Straine , bun venit in amintirea mea
Ne revedem cand viata imi va trece prin fata ochilor
Nu-ti strange ochii in lacrimi ce-s dulci ca mierea
Caci sunt ce-am fost candva in viata ta ... inamicul singuratatii in mirajul noptilor .
Si te-am iubit , nu-ti fie frig , nu-s rece ... esti doar mort .
Nu poti , nu pot . Nu vrei , nu vreau ...
Dar cat sa mai imi fac din bratele tale cort ?
Cat ?! Spune-mi cat , sa te caut si sa beau ?
Caci ai plecat si am ramas ...
Te-astept sa vi cu moartea-n glas .
Sa ma iei , sa nu mai vi sa-mi spui in vise
Ca ma vrei , ca iti e frig ... si dimineata sa ramana doar dorinte interzise...
Intelege ca voi veni , dar asteapta linistit
Caci stiu , sunt tot ce vei iubi , iar eu sunt tot ce ai iubit .
Adio...
marți, 17 martie 2015
Scrisoare catre luna
Mai treci o data drumul ce ducea catre rasarit
Cand verdele crud al primaverii putea fi doar amintit ,
Cand demonii mei se simteau amenintati ,
De luciul crud al buzelor tale si de ochii tai curati ...
Mai treci o data drumul ce ne intorcea din priviri ,
Cand suflul vietii noastre lega inceputul unei mari iubiri ,
Iar cerul se scutura de puf si tusea in dimineata ,
Si soarele lupta sa ne readuca in speranta ...
Mai treci o data drumul a doi astrii impliniti ,
Iar cei ce vor urma , chiar de vor fi cuminti ...
Egomet ferus , dar sunt incet domesticit ,
Ma sperii , ma intrigi ... ma faci sa ma simt iubit ...
Iar de sunt fericit , trist ...ori in fine
Simt ca pot fi mort atata timp cat sunt cu tine ...
Mai treci o data drumul , sa o luam de la inceput ...
Caci tot asa ti-as scrie ...
Cat te-am iubit , m-ai captivat , si cat te iubesc de mult ...
Cand verdele crud al primaverii putea fi doar amintit ,
Cand demonii mei se simteau amenintati ,
De luciul crud al buzelor tale si de ochii tai curati ...
Mai treci o data drumul ce ne intorcea din priviri ,
Cand suflul vietii noastre lega inceputul unei mari iubiri ,
Iar cerul se scutura de puf si tusea in dimineata ,
Si soarele lupta sa ne readuca in speranta ...
Mai treci o data drumul a doi astrii impliniti ,
Iar cei ce vor urma , chiar de vor fi cuminti ...
Egomet ferus , dar sunt incet domesticit ,
Ma sperii , ma intrigi ... ma faci sa ma simt iubit ...
Iar de sunt fericit , trist ...ori in fine
Simt ca pot fi mort atata timp cat sunt cu tine ...
Mai treci o data drumul , sa o luam de la inceput ...
Caci tot asa ti-as scrie ...
Cat te-am iubit , m-ai captivat , si cat te iubesc de mult ...
joi, 15 ianuarie 2015
Santinela
Corul noptilor cu tine
Canta azi despre ce-a fost .
Ce e rau si ce e bine
Nu-si mai are nici un rost ...
Vino iara , sa adormi
Tot ce-i trist in mintea mea .
Sa-mi alungi teama de amor
Intr-un vis de catifea .
Soarele , precum si luna ,
Ne privesc impreunati .
Canta pasarile-ntruna
Despre noi, imbratisati .
Si de-ar fi sa fie vara ,
Dar si iarna de ar fi .
Am ramane , domnisoara ,
Noi si noptile tarzii ...
Ma-nfior cand vad ca ceasul ,
Ma anunta de trezire .
Visul meu , in chip maiastru
Devine doar o amintire ...
Canta azi despre ce-a fost .
Ce e rau si ce e bine
Nu-si mai are nici un rost ...
Vino iara , sa adormi
Tot ce-i trist in mintea mea .
Sa-mi alungi teama de amor
Intr-un vis de catifea .
Soarele , precum si luna ,
Ne privesc impreunati .
Canta pasarile-ntruna
Despre noi, imbratisati .
Si de-ar fi sa fie vara ,
Dar si iarna de ar fi .
Am ramane , domnisoara ,
Noi si noptile tarzii ...
Ma-nfior cand vad ca ceasul ,
Ma anunta de trezire .
Visul meu , in chip maiastru
Devine doar o amintire ...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)